mihaela b

Unii oameni au darul de a te surprinde de la început.Te iau pe nepregătite înainte să te lase să-i cunoști îndeaproape mai bine-au un fel al lor elegant de a sări în ochii celor care îi caută. În franceză s-ar spune „taper dans l‘oeil“, ceea ce este, mai ales când vorbim de un designer, descrierea vizuală a unui sentiment puternic și foarte plăcut de surpriză. Mai caut în română o expresie corespunzătoare care să nu sune un pic agresiv, ironic sau deplasat.

Așa a fost cu Mihaela, care mi-a atras atenția acum vreo doi ani la un târg. Nu mai țin minte exact evenimentul respectiv, însă creațiile ei m-au interpelat prin design, detalii și delicatețe. Mi-a plăcut mult, avea un demers total diferit de ceea ce văzusem pe piața românească și de ceea ce observasem la oameni cu pretenții de designeri de bijuterii sau autori „consacrati“. Mihaela nu încerca să pară „designer“, obiectele ei erau fluide și create cu sufletul-parcă te invitau să le atingi și să le asculți povestea.

Colecțiile ei, complete și personale, erau frumos construite din piese discrete unde creativitatea și tehnica bine stăpânite se jucau cu designul și un concept nou de bijuterie. O ușurință relativă a pieselor care este completată de finisări dificile și atente, de la aplicarea lacului pe diverse suprafețe la impresii fotografice de pe obiecte până la cutiile personalizate în care primeai bijuteriile. Întâmplarea face ca la puțin timp după prima întâlnire să-mi fie recomandată de o bună prietenă comună care iubea piesele Mihaelei și se îndrăgostise de colierele ușoare din minicuburi colorate și lăcuite. Ne-am reîntâlnit apoi regulat, coincidența făcând ca oamenii pasionați de frumos să o aibă cumva întotdeauna în preajma lor. Mihaela este una dintre acele persoane al căror interior s-a grăbit să iasă la iveală în exterior luând formă de bijuterie, spre norocul celor din jur-pasiunea ei devine o poveste concretă departe de conceptele clasice ale genului, aducând de fiecare dată o poveste „la purtator“, cum le definește autoarea. Într-o conjunctură în care lipsa de identitate încearcă să fie explicată prin lipsa unui sistem, formarea și dezvoltarea creatorilor de bijuterii sunt înlocuite de goana după profit imediat. Ceea ce îi împiedică pe mulți să vadă adevăratele oportunități și direcții de dezvoltare pe piața designului și să poată reuși pe o piață externă, deosebit de prielnică accesoriilor în momentul actual. Mihaela arată, cu o anumită lejeritate și evidență, că se poate-și se poate ajunge departe pornind doar de la dorința sinceră de exprimare.

mihaela-zvinca

Ce te-a făcut să alegi bijuteria?
Am studiat artă de la 12 ani. Am studiat arta decorativă în liceu, am continuat în facultate, însă design de bijuterie am început să lucrez stimulată de concursul „Tineri designeri“ lansat de Doina Levintza în 2002. Am câștigat premiul „Tineri designeri“ la ediția Accesorii vestimentare, apoi aceasta a devenit ocupația mea. Bijuteria are calitatea de a se plimba odată cu purtătorul ei, comunicând un mesaj despre cel ce o poartă-acest dialog intim are o mică filosofie care mă fascinează. Acest aspect m-a determinat să aleg bijuteria și nu altă formă de exprimare-faptul că pot să creez un obiect decorativ care este totodată și o poveste la purtător.

Bijuteriile tale nu se inspiră din zona convențională a bijuteriei-cum ai ajuns la metal lăcuit și impresii foto?
Fiind foarte pasionată de tehnici de lucru, experimentez mereu. Nu folosesc tehnici tradiționale de bijuterie, tehnica este un limbaj propriu cu care operează un artist. Momentan sunt foarte încântată de printul pe diverse suporturi. Folosesc o tehnică de imprimare manuală pe piele și pe metal, dar și colajul izolat cu rășină. Am ajuns la aceste concluzii jucându-mă și constatând că pot obține imagini foarte expresive, care transferate în zona bijuteriei devin piese decorative umblătoare.

Cui se adresează piesele tale?
Îmi place să cred că mă adresez femeilor îndrăznețe în mod discret.

Ce aspecte ale designului ești interesată să explorezi?
Anul acesta voi continua să dezvolt o colecție de bijuterii unicat pe care am expus-o la târgul de bijuterie contemporană Autor din aprilie. Colecția se numește „Free As A Bird“ și are ca temă o emoție-starea de detașare din timpul unei plimbări în centrul vechi de oriunde. Tehnicile pe care le voi utiliza în continuare sunt printul pe piele, printul pe metal, colajul pe metal izolat cu rășină, iar materialele sunt aluminiu, piele, hârtie și rășină.

Designer independent – o modă sau o soluție?
Lucrez independent pentru că este o soluție bună pentru mine. Deși lucrez bijuterie, nu încerc să mă aliniez la tendințele din modă. Îmi place ca munca mea să rămână mijlocul personal de exprimare și nu o afacere. Pentru asta încerc să îmi definesc clar un concept general de lucru. Conceptul meu general are două direcții foarte diferite: o direcție narativă, figurativă în care spun povești sau apelez la memoria colectivă folosind fotografii și o direcție arhitecturală foarte geometrică (colecțiile Play Time, Orașul Pătrat).

Unde expui pe piața românească?
Am colaborări cu Anaid Art Gallery, am propriul magazin online și particip la târgul de specialitate Autor.

 

Sunt sprijiniți designerii în România?
Nu știu. Aș vrea să aflu și eu. Am sentimentul că în România designerii fac pionierat.
În momentul în care criza este puternică pentru designerii de haine, accesoriile sunt paradoxal în plină dezvoltare. Ce direcții și oportunități simți pe piață?

Cum s-a schimbat folosirea bijuteriilor?
Criza ne face pe toți mai atenți la investiții. Am constatat și eu că nu mai este atât de ușor să vând ca înainte. Acum trebuie să vin cu un plus de calitate și de finisaje, dar asta e un lucru bun. Poate e o perioadă în care se cerne autenticul de neautentic.

Ai participat la târguri internaționale?
Încă nu am participat la târguri în străinătate, dar am avut prezentări de modă punk și expoziții în galerii mici. Deocamdată nu am gândit că am o adevărată afacere cu bijuterii, ci doar că lucrez cu plăcere colecții prin care mă exprim.

Evenimentul la care ai participat până acum și care te-a mulțumit cel mai tare?
Încă mai am proaspăt în minte ultimul târg Autor 9, cel din aprilie. E oarecum firesc ca ultimul eveniment să fie cel mai satisfăcător. Asta înseamnă că evoluția este certă. M-a mulțumit și personal și financiar. Am vândut aproape tot ce am prezentat acolo și consider că acesta este cel mai frumos compliment pentru un creator, când cei care îți admiră munca vor să o și posede.

Care este târgul sau evenimentul la care ai câștigat cel mai mult, poate nu financiar?
Întrebarea asta îmi amintește că pe Diana Blindă am cunoscut-o când expuneam în cadrul festivalului Pasarela, cred ca în 2011. Aveam la mine aparatul de fotografiat-nici nu ne-am dat seama când s-a încins o mică ședință de fotografii cu multe dintre femeile care vizitau expoziția. Printre ele și Diana, cu care astăzi colaborez regulat și cu care mă văd de câteva ori pe săptămână pentru a pune la cale noi proiecte. A fost unul dintre cele mai mari câștiguri din ultimii ani.

Zara sau H&M?
H&M au un design bun, după părerea mea. Conceput fie vandabil la scară mare, ceea ce nu e deloc simplu de făcut. Uneori cumpăr de la unii de la alții pentru găsesc lucruri care mi se potrivesc.

Cum este fii de Vogue UK pentru selecția lor de bijuterii?
Am fost emoționată, desigur. Mi-au scris cum că întrunesc criteriile de calitate pentru a fi recomandată de Vogue UK la secțiunea Talente nedescoperite. Dar as prefera să vorbim despre asta după ce apare caseta de recomandări la Vogue, este mai profesionist. E ok?

Online-ul – o soluție pentru designerii de bijuterie sau un inconvenient?
Cred mediul online este singura soluție economică de promovare și vânzare.

Foto: zvinca.ro

Apparut initial in Dialog Textil 2013