942640_660015684025821_1093409287_n

 În drum spre Cluj, într-un vagon-lit ce mă ducea cu gândul la un Orient Express mioritic demn de o Agatha Christie în trecere pe la noi, îmi imaginam în tot felul evenimentul la care urma să particip. Semnele de pregătire minuțioasă și atenția la detalii prezente de la primele mailuri mi-au dat emoții ca înaintea unui examen: confirmări din timp, program elaborat al fiecărei zile, telefoane cu discuții elegante și multă energie. Aventură, poti să începi!

 

Gala absolvenților de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD) este unul din momentele cheie ale modei românești. Aud vorbindu-se despre ea de câțiva ani, un eveniment ce știe să se implice în modă cu mult profesionalism și seriozitate, spre deosebire de multe manifestări cu pretenții “fashion” de la noi unde plutește neinspirația, lipsa de originalitate și un bun gust îndoielnic.
Organizare exemplară a unei echipe sudate a universității, studenți musai de urmărit de acum încolo, vizite și locuri marcate de oameni pasionanți de meserie, invitați aleși pe sprânceană, atenție și ospitalitate deosebite  – cei care au participat ca și mine nu încetează cu laudele. Anul acesta, promițându-mi să fiu obiectivă și să nu mă las influențată de nimeni (cu atât mai puțin de viitorii designeri), am descoperit efectul UAD și ambianța lui.

Deși gala unor absolvenți la început de drum (licență și master), spectacolul a fost impresionant, mai convingător decât cele aparținând unor creatori consacrați made în România unde nu știu dacă este vorba de modă sau am greșit sala la un concurs de Miss silicon de provincie. Profesionalismul organizatorilor, de la crearea unui program clar și atractiv, cât mai ales în construirea galei ca eveniment în sine, m-a sedus din start.

Selecția UAD 2013 a fost formată din 13 masteranzi din care doar o mică parte selecționați pentru gală și 30 de licențiați dintre care jumătate au defilat cu câte o colecție capsulă de 5 outfituri. Fiecare absolvent a beneficiat de 1, 30 – 2 minute pe podium, un timp bine calculat ce a creat un ritm frumos gândit – suficient pentru a prezenta ideea unei colecții și soluțiile ei, fără a obosi publicul. Punerea în scenă sobră a subliniat individualitatea fiecăruia, lăsând spațiu pentru a aprecia detaliile și conceptele viitorilor designeri.

Cantitate nu rimează cu calitate la Cluj și nu este o formulă diplomatică care dă bine

“Am ales studenții ce au meritat să participe la gală- dacă pregătești o colecție, nu înseamnă automat o prezentare pe podium. Un student care a muncit mult și constant pentru colecția lui nu poate să fie prezentat alături de unul ce doar a cochetat cu o idee. Nu este corect față de nimeni” mi-a spus Lavinia Ban, cadru didactic asociat dr. la UAD. Cum să nu te bucure așa o afirmație firească? Păcat că apare ca excepțională o exigență absolut normală. De obicei speech-ul sună minunat, dar rămâne o simplă entorsă literară fără legătură cu realitatea.

Studenții au pretenții crescânde și nu în sensul bun. Mai preocupați de vacanțe, meciuri și ultimul club “hot”,  dezvoltarea obiectivele personale ce face diferența în contextul profesional este o preocupare mai mult decât secundă. Uită că au șansa unor oamenii excepționali în față, formați să-i ajute și că o diplomă nu vine cu pilula de savoir faire. Am admirat sincer linia de conduită a echipei UAD-ului și spun “chapeau” celor ce funcționează normal, după criterii ce aduc în față pregătirea serioasă și noțiunile esențiale cerute de o meserie complexă și exigență.

DSC_6988

Ancuta Sarca - Ghetto Superstar

Tanara Ancuta Sarca si colectia “Ghetto Superstar”, gala UAD 2013

Într-un sistem educațional național șubred, ce plasează bara din ce în ce mai jos de frica scăderii popularității instituțiilor, lipsa de rezultate provoacă ilaritatea presei și a publicului. Lipsa de interes și de motivare personală nu cred că se va ameliora cu plasarea obiectivelor încă și mai jos. Poate vorbesc ca o bunică vioaie de 80 ani, dar la niciuna din tezele la care am participat ‘în tinerețile mele’ nu ar fi scris careva nici măcar în glumă “N-am model (de viață) că nu prea citesc. O să am până în sesiunea de toamnă.” Darmite să susțină așa ceva relaxat în fața unei comisii de examen?!

Aspectul acesta devine și mai vizibil într-un domeniu ca moda, unde nu există formule de-a gata, nu se copiază după fițuici și nu te poți lua după colega din față. Implicarea, bagajul și universul personal sunt elementele care contează și care se vor vedea concret la final. Sună simplu, este însă un aspect la care se lucrează ani buni, dacă nu o viață întreagă.

 

“Încercăm să-i facem să se autodepășească”

Lucian Broscățean, preparatorul universitar drd. și colaboratorul apropiat al doamnei Elena Basso Stănescu, coordonatoarea departamentului modăși design vestimentar, mi-a împărtășit la rândul lui importanța lucrului în echipă fără compromisuri.

“Coordonarea colecțiilor de Licență, alături de lect.univ.dr. Elena Basso Stănescu (al cărei asistent sunt) a fost o adevărată provocare din mai multe puncte de vedere. S-a lucrat foarte mult cu fiecare student pe fiecare etapă necesară construirii demersului – de la partea conceptuală până la partea de styling a pieselor vestimentare. Toate etapele au presupus o serie de responsabilități și deadline-uri – atât pentru studenți cât și pentru noi, coordonatorii. Încercăm să-i facem să se autodepășească în cadrul oricărui proiect și tocmai de aceea o analiză critică a lucrărilor este esențială, chiar dacă de cele mai multe ori e inconfortabilă pentru ei. Avem un nivel înalt al exigenței din punct de vedere calitativ (fie că ne referim la concept, la materiale, la detalii tehnice, la respectarea termenelor, la gradul de implicare, etc.) și nu putem să acceptăm compromisuri creative. Tocmai de aceea selecția este una firească și se desfășoară în repetatele vizionări ale colecțiilor, la care nu participă doar coordonatorii, ci și ceilalți colegi din cadrul secției.
Unii dintre ei au realizat colecții care au consistență și relevanță, transmițând în același timp emoție. Iată o triadă conceptuală în care cred – consistență, relevanță, emoție. Atâta timp cât un astfel de proiect bifează cele trei componente putem vorbi de competitivitate și performanță.”

Catalin Valean - Ecce Homo

Tanarul Catalin Valean si colectia sa “Ecce Homo”, gala Uad 2013

1016042_657372794290110_229635187_n-e1372775670847

La gala UAD 2013 preocuparea pentru subiecte întunecate din care studenții s-au alimentat pentru a compune colecții de 5 ținute m-a surprins întâi ca punct de plecare. Accidente, frică, plăcerea în exacerbarea sentimentului de sinistru, situații limită, forme obsesionale – angoasele personale au influențat zonele de creație ale acestei generații puternic contrastând cu dorința de a transmite o căutare estetică sau o armonie pozitivă. Dar preocupările au dus la unii la finalități surprinzător de frumoase, atât în alegerea conceptului colecției cât mai ales în dezvoltarea și transpunerea lui în forme, texturi și culori. Alții au rămas la stadiul de experiment unde aștept să văd conținutul.

Teme sumbre, street-wear si originalitate

Rezultatul a fost captivant pentru cei care au știut să ducă exercițiul la capăt: dacă temele anunțau universuri sumbre, ținutele descoperite pe podium au fost pline de fantezie, de miez și haz, iar interpretarea codurilor street wear a fost inventivă și foarte plăcută.
În căutarea unei identități culturale esențiale oricărui artist exercițiul de re-interpretare a noțiunilor de costum popular și a detaliilor lui distincte a dus la creații originale, chiar dacă pe alocuri inegale. Ele constitue un punct de plecare pentru un drum atrăgător (pe care mă bucur de pe acum să-l urmăresc) și pe care îl doresc abordat cu mai multă încredere în forțele proprii și înlăturarea influențelor artistice prea evidente (Alexander McQueen, Haider Ackermann, Marc Jacobs, etc.).

În prima seară am apreciat rezultatul unei echipe minunat coordonate pentru prezentările de modă, iar a doua zi am descoperit cu încantare în atelierele UAD procesul de elaborare a colecțiilor prezentate cât și a celorlaltor studenți care nu fuseseră aleși pentru prezentări pe podium cu o zi înainte. Schițe, multă documentare, abordări inedite ale unor piese de referință precum trench-coat-ul, un ghid al ținutelor de ocazie sau motive tradiționale folclorice, mood-boarduri bogate și preocuparea pentru noi texturi și materiale și book-uri pline de originalitate ne-au permis să înțelegem mai bine personalitatea studenților și drumul parcurs de ei. Sper să-i revăd într-un viitor exercițiu, dus mai departe.

A fost greu să-i desemnez pe cei care mi-au plăcut mai mult și să construiesc un clasament – nu, nu sunt politețuri jurnalistice de exprimare. Cei care au știut să se amuze și să creeze ținute inovatoare urmând o libertate de expresie (și nu neapărat cei care de frica culorii s-au menținut în game restrânse de bej, alb și negru) mi-au atras atenția cât și cei la care vizita backstage a relevat detalii puțin vizibile pe scenă ale ținutelor cât și cantitatea de muncă implicită.

Din selecția echipei UAD iat-o și pe a mea. Criteriile de atribuire a locurilor în topul nostru au fost originalitatea, inovația, găsirea soluțiilor inedite pentru o modă urbană în schimbare și preocupare pentru noi criterii estetice. Punctele pe baza cărora am făcut distincția între piese și colecții au fost: tratarea cât mai personală a temei prin formă, culoare și texturi, înțelegerea și redarea unor referințe personale și culturale foarte clare.
Am ajuns la două topuri, cum criteriile de bază s-au dovedit a corespunde în mod diferit la proiectele prezentate.

Originalitatea conceptului și rezolvarea acestuia

  1. Sandra șelescu– Interdependențe
  2. Ancuta Sarcă– Ghetto Superstar
  3. Alexandra Tămaș– Wood Stock
  4. Ana-Maria Gal– Meltin’ Pot

Mini colecția Interdependențea Sandrei șelescu (licență) a plecat de la ideea de dublu, idee originală deoarece fiecare siluetă/ ținutăa fost compusă din două personaje. O prietenie dusă la absurd, asemănătoare unei legături între frați siamezi, conceptul Sandrei este un minunat joc vizual rezolvat cu îndemânare. Transpunerea în dublu pentru fiecare ținută a însemnat și o muncă dublă- 10 ținute pentru cele 5 outfituri pe podium. Universul grafic în dungi și bucăți colorate intens în negru, gri, alb sau bleu Klein se juca cu texturi diferite pentru siluetele manechinelor, asemănătoare unor creatori și influențe japoneze (mi-a adus aminte de designerul Issey Miyake la începuturile lui). O colecție capsulă semnată cu seriozitate, fantezie și rafinament.

 

sandraselescu_interdependente

Pe o tematică care suna pe hârtie challenging și dificilă, Ancuța Sarcă (licență) a creat un spectacol vizual deosebit. Realizată cu sprijinul întreprinderii INEDIT (Satu Mare), creațiile ei, pline de haz și originalitate, ne-au cucerit și ne-au convins pe colegii mei și pe mine. Ghetto Superstar este un proiect creativ, inspirat din ghettourile americane și mișcarea congoleză La S.A.P.E. Jocurile de transparență, combinațiile îndrăznețe de culori saturate și suprapunerile interesante au adus prospețime, noutate și siluete structurate. Ideea wanabe-ului Star care acordă mai multă importanță fizicului decât esenței și care chinuie generațiile tinere, este dezvoltată cu mult umor pornind de la imaginea gangsterilor de ghetto cu lanțuri grele de aur jucându-se cu ideile preconcepute pe care le duce cu ușurință într-o direcție neașteptat de pozitivă și multă fantezie, ce stârnește o efervescentă creatoare plină de ingeniozitate. Gangsterii Ancuței ramane una din colecțiile care mi-au rămas în minte în mod deosebit.

ancuta sarca_ghetto
ancuta_sarca_ghetto

 Woodstock-ul lui Alexandra Tămaș (master), amuzant qui pro quo plecând de la sculpturile maramureșene în lemn, apare ca un joc optic influențat de un viitor SF. Albul și negrul îmbogățit și subliniat de gri și hașuri a oferit generoase variații pe tema liniilor și texturilor, pictate sau redate prin diferitele materii. “Cercetarea presupune o continuare a esenței unei specii prin reproducere având ca element venerat lemnul” spune Alexandra. Cu câte o piesă de lemn decorativ pusă pe cap ca o podoabă high-tech montată pe o plăcuță din plexi, manechinele Alexandrei aveau un aer și respiro de vacanță.

alexTamas_woodstock

Meltin’ Pot-ul Anei Maria Gal (licență) a revăzut subiectele etnografice și “granița dintre arta tradițională și designul vestimentar”, cum descrie comunicatul de presă. Ar fi putut să alunece în convențional ca mulți dintre designerii noștri seduși de curentul folcloric, care din păcate este tradus sau folosit prea putin prelucrat in registru personal. Exercițiul Anei Maria denotă exigență și atenție, lăsându-ne să savurăm piese inventive și originale pe care le-aș purta cu mare plăcere. Proiectul ei despre conceptul de identitate a lăsat loc motivelor folclorice din diverse colțuri ale țării să compună o viziune personală și unitară extrem de contemporana. Tema bogată ar merita să fie dezvoltată într-o colecție mai amplă pe care sper din suflet să o vedem cât mai curând.

anamariagal_meltinPot

 

Estetica și fantezie

  1. Anca Belbe– Insectar
  2. Ligia Tarcea– Golden Age
  3. Alexandra Avram– Base Jumping
  4. Oana Briciu– Structuri Organice

 Anca Belbe (licență) și-a ales ca temă filmul Colecționarul, după romanul lui John Fowles. Ducând lumea insectelor într-o direcție nouă, Anca a obținut una dintre cele mai reușite și frumos construite colecții ale serii, cu un vizual puternic ce amintea atat de friguri scandinave dar și de o călduroasă senzație de confort. Am avut impresia că temperatura a coborât brusc în sală cu mai multe grade și că nu voi putea asista la continuare fără o haină-pufoaică ca cele pe care le vedeam în fața mea. Insectele sunt pentru Anca un model de cocooning, piesele prezentate de ea find minunat deconstruite. Lucrate ca o protecție stilizată dar polivalentă ce învăluie corpul in senzație de bine, hainele recreaza lumea insectelor cu aripile sau carapacea lor. Materialele, vopsite de tânăra absolventă în tehnica shibori, mi-au plăcut prin grija pentru detaliu ce sublinia conceptul colecției. Creațiile ei ar putea figura firesc într-un concept store ca Entrance alături de branduri consacrate – dacă acesta ar dezvolta un corner de designeri români.

ancaBelbe_insectar

 

Colecția Golden Age a Ligiei Tarcea (licență) a fost o surpriză plăcută inca din culise. Calitatea materialelor și formele noi mi-au atras atenția înainte de defileul de pe podium. Îmbinarea rafinată de diverse texturi aurii a fost realizată manual sub semnul unei variații originală pe ideea cupolei bizantine. Pe scenă efectul minuțios al materialelor era mai puțin evident din cauza ansamblului siluetelor. Backstage însă a fost prima colecție care m-a marcat. Dacă îmi plac hainele cu sclipici, Ligia m-a convins prin construcția pieselor redata cu ajutorul țesăturilor create de ea. Cu seriozitate și maturitate profesională, tema bizantină a împrumutat aspecte baroce, trend ce inspiră mult colecțiile marilor designeri de câteva sezoane.

ligiaTarcea_goldenAge

 

Alexandra Avram (licență) a prelucrat un concept actualmente foarte drag industriei luxului: universul sporturilor, mai ales a celor extreme. Plecând de la o variantă a parașutismului, Base Jumping-ul (de unde și numele colecției realizate cu ajutorul întreprinderii Jolidon – Falla), ținutele Alexandrei au căutat să interpreteze elementele echipamentului. Nu știu dacă Alexandra a ales intenționat tema din cauza trendului actual sau pentru ca o pasionează sporturile extreme. Vedem frecvent stilul relaxat și confortabil pe care caută să-l redea în ultima vreme designerii luxului prin croiuri sau materiale special dezvoltate, împrumutând look-ul străzii pentru a-l remania prin eleganță și calitatea țesăturilor scumpe. Aș vedea cu ușurinta piesele ei realizate din materiale foarte tehnice armonizate cu țesăturile italiene rafinate din lână și mătase de care sunt mândrii producătorii de textile.

alexAvram_basejumping

 

Oana Briciu (licență) și proiectul ei Structuri Organice a plecat de la elemente naturale și arhitectură organică, susținute de o paletă sigură de culori, cat si deconstrucții și volane. Bejuri și linii minimaliste, piesele Oanei s-au jucat poate puțin timid pe gustul meu cu suprapunerile și croiurile de o aparentă simplitate. Siluetele cu parfum romantic invitau la o noua viziune urbană foarte feminină cu fuste mini și efect de piele bej. La așa o temă bogată în posibilități mi-ar fi plăcut să văd mai multă libertate, îndrăzneală și culori mai curajoase, mai puțin “safe”, pentru un rezultat mai asumat si impactant pe care sper sa-l văd in curând.

oana briciu_structuriorganice

 

Este de multe ori dificil să găsești cuvintele potrivite când vrei să vorbesti de ceva ce îți place și te surprinde frumos. Îi înțeleg pe studenții ce au încercat să ne povestească prin intermediul câtorva piese ce îi reprezintă și pasionează și știu cât este de greu. Concluzia acestui exercițiu a arătat un început de drum al viitorilor creatori care, deși în punctul de plecare, au găsit un echilibru in a se exprima dovedind talent și resurse. Timpul și experiența vor adânci elementele de bază ce sunt clar stăpânite, gata să-și ia zborul cu avânt și profesionalism. și vor aduce mai multă siguranță, îndrăzneală și un pic de distanță necesară pentru a continua cu succes.

Dacă viitorul modei românești vine de la Cluj, nu pot decât să mă bucur mult pentru meserii pe care le iubesc și respect profund. Pentru o zonă ce se chinuie să supraviețuiască în România de multe ori din lipsă de formare, de solutii și informare solidă asupra funcționării mult mai concrete decât pare privită din afară, este o veste minunată.

Studenții de la Cluj sunt ancorați solid în prezentul unui domeniu în criză. Multiplele conectări, colaborări solide cu actori ai producției locale (susținerea și implicarea celor de la Jolidon este mai mult decât lăudabilă) și experiențele profesionale comune făcute în cadrul lucrărilor de diplomăle permit punerea față în față cu un mecanism complex și inevitabil în meserie.

La Cluj nu se visează despre cai verzi, rochii de mireasă și de nașă traduse într-un context local. Se vorbește concret de ziua de mâine, de un spațiu de care viitorii designeri sunt gata să se ocupe și să aducă ameliorări printr-o viziune personală de calitate.

A fost evident că pentru unii lucrările de diplomă au însemnat mult zgomot pentru nimic (puțin?) și o joacă de-a designerul nu prea luată în serios, în timp ce pentru alții a fost o primă ocazie fericită, serioasă a unui exercițiu de idei, de materii și experimentarea/crearea unui univers personal.

Felicitări din inimă echipei de la Cluj, doamnei Elena Basso Stănescu, lui Lucian Broscățean, preparator universitar drd.,  lector universitar Anca Pia Rusan, preparator universitar drd. Smaranda Bercea, și cadrelor didactice asociate Lavinia Ban și Alina Granea cât și profesorilor invitați Phd Radu Pulbere și Phd Ioana Antoniu – tuturor celor implicați de la UAD, coordonatori ai lucrărilor de licențăși masterat pentru un eveniment emoționant, călduros și special pe care abia aștept să îl revăd pentru ediția XX în 2014.

Credit foto: Daniel Robu