A worker plows snow from the plaza of Lincoln Center, home of New York's Fashion Week shows, Saturday, Feb. 9, 2013. In New York City, the snow total in Central Park was 8.1 inches by 3 a.m. (AP Photo/Richard Drew)

Dacă la colecțiile de modă masculine a fost vorba de călătorii și aventurieri virili, la colecțiile feminine călătoria și spectacolul au început încă de la aeroport.
Furtunile de zăpadă au chinuit New Yorkul pregătit să-și încânte clienții de fashion, îngreunând un ritm deja nu foarte fluid sau simplu. Pentru începutul prezentărilor de la Londra, furtuni atmosferice puternice au amenințat atât de mult traficul, încât avioanele cu hoardele de manechine, buyeri și jurnaliști au fost forțate să aterizeze la Newcastle și Dublin. Mulți era să rateze pur și simplu primele show-uri, iar unii au oferit disperați până la 600 de dolari pentru a putea ajunge la timp cu taxiul în capitala engleză.
Un scenariu de lm catastrofă sau comedie englezească care a încadrat cu iz de neverosimil maratonul prezentărilor. Când ai nevoie să fii cât mai concentrat pentru unul dintre cele mai importante momente ale anului în modă, tot ce-ți lipsește este să se supere natura pe tine și să arunce cu obstacole!

Culoare, griuri metalice, amestecuri de materiale, pene și femei păsări, blană falsă, imprimeuri puternice, vii și foarte variate (de uitai că ești într-un sezon de iarnă), dar mai ales dorința de protecție – ca să rămân în acord cu buletinele meteo, prima mea impresie a fost de furtună… vizuală. Siluetele structurate și aranjate de iarna trecută au făcut loc, ca și la Mens Fashion Week, confor- tului și bien-être-ului relaxat.
Ce rost are să arăți bine dacă nu te simți bine ? Drept confirmare, unul dintre trendurile importante au fost ținutele total look din tricotaje. Că sunt pantaloni lungi cu tunici trei sferturi pentru o siluetă longilină sau rochii, jerseuri și fuste lungi, tricoturile sunt un confort șic care caută soluții simple și practice (Stella McCartney, Hermès, Céline, Chanel, Marc Jacobs, Haider Ackermann sau Sonia Rykiel).
Ralph Lauren pregătește lansarea colecției Polo pentru femei și a arătat în primele 25 de look-uri de show doar noua linie, pe când la Calvin Klein tricotajele au fost estimate la 85 % din colecție.
Că este vorba de tricotaje, volume oversize, blănuri excentrice, printuri animaliere sau pufoaice, siluetele sunt hibride și polivalente, amestecând funcție, coduri și materiale. Confortul unui nou volum care permite mișcări cât mai naturale este locul de plecare de unde designerii caută o stare de spirit purtată cu nonșalanță.
Idee care permite infinite variații pe tema sportului, că este vorba de jachete de sport devenite impermeabile scurte de mers
la birou, topuri asortate la fuste mini ca la Louis Vuitton sau piese grele de oraș, detalii pe pulovere (cu tentă sport de iarnă sau detaliu etnic la Tommy Hilfiger, Maison Martin Margiela sau Saint Laurent).

Domnia pufoaicelor este poate versiunea cea mai sofisticată de formă versatilă “urbanizată” – noile pufoaice sunt lungi, largi și negre la Junya Watanabe sau bej la Chloé, dar pot lua elegante forme de rochii la Dior.
În mod logic, volumele oversize au predominat în continuare. Costume ample bărbătești ca la Hermès, Christopher Kane sau Ralph Lauren în care femeile împrumută și se joacă cu croiuri și forme masculine mi-au adus aminte de siluetele minimaliste Power Woman ale anilor ‘90. Giorgio Armani a fost inspirat de flanelul gri, una dintre cele mai plicticoase materiale, însă designerul reușește, ca de obicei, să-i dea un alt suflu, ducând materialul în registrul personal al casei. O colecție de o eleganță serenă și definitiv aristocratică.
O ambianță post punk care a amestecat note masculine, tenebros și romantism a fost inspirația lui Christopher Kane pentru o colecție unde nailonul a domnit sumbru. Doar organza a îndulcit nota printr-un exercițiu creativ, cu rochii tunică minimaliste din mai multe straturi de material ingenios croite și asamblate.
Și paltoanele au profitat de influențele masculine, urmând o linie minimalistă cu umeri rotunzi, lungimi fluide trei sferturi pentru forme învăluitoare numite de redactorii de modă volum “cocon”.

La New York (Altuzarra, Michael Kors, Calvin Klein), precum și la Paris (Dior, Miu Miu, Chanel, Balenciaga), marele clasic al garderobei feminine de iarnă devine atemporal prin detalii masculine de croi sau accesorii frumos gândite, ca nasturii albi ai lui Phobé Philo la Céline.
Coduri masculine adaptate unor concepte hibride înseamnă și reinterpretarea stilului army. Țesăturile rigide în nuanțe de verde pădure sau kaki au dat energie pieselor și sezonului comparate cu mareea de negru speci că colecțiilor de iarnă. Piese “sartorial” care îmbină un savoir faire de croitorie masculină cu tendințele de uniforme militare romantice din ultima vreme, purtate cu bocanci și finalizate cu pantaloni cu talie înaltă. Printul camouflage e întâlnit la un tricou al lui Isabel Marant, iar la Balmain buzunarele mari recompun o ținută de amazoană modernă, sigură de puterea ei, într-una din cele mai bune colecții de până acum ale designerului Olivier Rousteing.

Alt trend care pare să nu obosească este imaginea fără griji a Londrei anilor ‘60, care rămâne o sursă de inspirație ușoară prin formele simple, culorile vii sau printurile recognoscibile. Fustele scurte în formă de trapez sunt minimaliste la Louis Vuitton, unde Nicolas Ghesquières a semnat primele sale piese, un eveniment foarte așteptat care a încheiat sezonul colecțiilor. Într-un cadru mult mai “despuiat” decât cele oferite de predecesorul lui, Marc Jacobs, însoțită de cântecul Copycat al lui Skream și vocea lui Kelis, colecția proaspătului head-designer a încercat să înlăture orice formă de prisos și să rămână la esență.
Swinging London fără rochii baby-doll nu există, rochiile continuând să facă ravagii pe podiumuri. O formă tratată rock la Saint Laurent de către Hedi Slimann, epurată la Gucci, Dolce & Gabbana sau Dior, unde culorile pastel și încălțămintea de piele lăcuită aduceau aminte (din nou) de Twiggy sau Jane Birkin.
Pe lângă invazia de printuri florale domesticite cu păsări, fluturi sau animale, noutatea sezonului au fost printurile total look pentru rochii fluide sub genunchi ca la Valentino, Diane von Furstenberg sau, evident, Prada. Între army, oversize, masculin și sport, infuzia de feminitate a venit de la povești cu personaje fantastice. Scufițe roșii lejere, sexy și baroce (Dolce & Gabbana), zâne ireale (Mary Katranzou, Valentino), femei-păsări (Alexander Mcqueen, Céline) sau deghizate în printuri leopard și de reptile (Givenchy sau Armani), siluetele-poveste au încărcat cu poezie și tușe romantice o realitate urbană agresivă de care încercăm să ne protejăm.
Nu putem vorbi de povești fără să vorbim de cape, alt trend care traversează ultimele sezoane (Junya Watanabe, Cavalli, Gareth Pugh) sau ponchourile (Etro, Burberry).
Blana, excentrică, colorată și foarte prezentă, într-o variantă 60’, haine lungi din piele întoarsă de oaie cu blană în versiune disco-aurie la Prada, cu desene hippy-etnice (Burberry) sau de neo Cruella disco star la Hollywood (Versace, Alexander Mcqueen). Repet, blănuri false.
Parisul a reușit de data aceasta să fie locul unde se întâmplă lucrurile, într-un domeniu obsedat de schimbare și noutate. Milano și New York sunt concurenți serioși într-o lume unde marile nume trag chiulul (Galliano care nu-și revine, Marc Jacobs care sperăm să-și revină, Helmut Lang departe de luminile rampei, Jil Sander plecată din nou de la compania ei, ca și Ann Demeulemeester, care a spus la revedere sezonul trecut).
De manieră generală, la un nou sezon ne așteptăm la schimbări, însă sentimentul meu este că prea multă schimbare strică. Dorința de adaptare, cât mai repede și cât mai mult, arată trecerea spre un alt concept de modă, o consecință poate nu dorită, dar care scapă de sub controlul brandurilor.
Show-uri prezentate direct online, presiunea consumatorilor și galopul serviciilor de marketing, posibilitatea de a comanda produse direct în timpul show-ului, diminuarea interesului pentru colecțiile principale în detrimentul precolecțiilor care se vând mult mai bine – un alt tip de modă și produse se profilează nu foarte departe.
Moda, o bulimică creativă, devine o canibală care riscă să se autodistrugă, înghițind prea repede și prea mult?

Dialog Textil, aprilie 2014

Cover foto: www.hollywoodreporter.com /Richard Drew