backstage Fashion Week

Haute Couture este unul din subiectele mele preferate în ultima vreme. Îmi place să fiu surprinsă de oameni pentru care limitele de a crea și a transmite o stare nu există. Când însă lucrurile nu sunt asumate până la capăt, devin pe jumătate făcute – și te simți ca la un restaurant de lux unde mult lăudata friptură de rață cu portocale ajunge nefăcută în farfuria rece, în plus chelnerul ți-o pune în poală.
Cum atacurile teroriste de la Paris s-au întâmplat în momentul creării colecțiilor Couture, umbra lor greoaie a plutit peste colecții, organizările show-urilor, locațiuni și ambianța deja electrică de obicei. În acest setting ireal, să fii creativ și focusat pe haine oribil de scumpe pentru oribil de puțină lume devine un sport elitist.

De data asta la Paris au fost 25 de show-uri în patru zile (da, da între 24 și 27 ianuarie) care au încercat să aducă lejeritate după colecțiile de pre-fall 2016. Recunosc, dacă mulți și-au dat silința și unii au reușit, îmi e greu cu jumătățile de măsură.
Haute Couture pare pentru mulți designeri o oportunitate binevenită de a se concentra pe dorințele clienții lor de produse unice și personalizate, departe de regulile marketing impuse de colecțiile de prêt-à-porter. Însă între colecții de prêt-à-porter din ce în ce mai tehnice și lucrate și modernizarea unei industrii construite pe meșteșug artizanal, senzația este că liniile precise dintre Haute Couture și produsele PAP încep să se șteargă. Iar cu doar doi designeri francezi (Bouchra Jarrar și Jean Paul Gaultier), sezonul este momentan asaltat de italieni.

Balul a început cu Atelier Versace – Donatella Versace a declarat colecția drept una dintre cele mai « time consuming » pe care le-a creat până acum datorită tehnicilor folosite. De mai multe sezoane Donatella Versace impune cu ușurință colecții bune, iar ultima este dedicată puterii feminine de a trece de obstacole, dintr-un stil atletic, recognoscibil și sexy. O temă poate inspirată de viitoarele jocuri olimpice din august-alb, albastru, negru folosite în color block sau efecte optice surprinzătoare pe rochii care știu să sublimeze decoleteuri, picioare dezvelite sau transparențe studiate.

Atelier Versace, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Versace

Atelier Versace, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Versace

La Schiaparelli inspirația a venit de la o temă importantă pentru fondatoarea casei de modă – la Elsa Schiaparelli mâncarea era esențială, creatoarea instalând un restaurant italian în pivnița casei ei pariziene. Bertrand Guyon, directorul creativ aflat la cel de-al doilea show, nu a părut în apele lui, prezentând o colecție prea timidă și lipsită de umorul surealist obligatoriu la Schiaparelli, care ar fi putut câștiga mult dacă eramai asumată și personală.

Schiaparelli, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Schiaparelli

Schiaparelli, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Schiaparelli

Trist previzibil, la Christian Dior senzația de vas în derivă a fost evidentă după plecarea lui Raf Simons. Dacă nu-i cap vai de picioare, sau mai degrabă vai de cine trebuie să dreagă busuiocul în 6 luni – echipa atelierelor a lucrat maraton la o colecție ambițioasă dar lipsită de direcție, condusă de doi elvețieni, Lucie Meier, 33 ani și Serge Ruffieux, 41 ani, responsabilii studioului în perioada de interim. Pe lângă șocul tragediei atacurilor de la Paris, sigur s-a mai adăugat șocul de a trece așa o probă a focului. Cred ca în câteva sezoane vom putea aprecia cu adevărat acest duo încă prea tânăr pentru așa o haină mare.
O rochie spaghetti straps transparentă din dantelă neagră peste o fustă albă cu broderii sau o rochie furou roz pastel cu volane laterale mici și cam speriate, siluetele lungi păreau neinspirate, lipsind show-ul de strălucirea și încrederea inevitabile la un spectacol de așa calitate și anvergură. Dacă direcția principală trasată de Simons a fost preluată, au lipsit entuziasmul și prospețimea fostului director creativ.

La Ralph & Russo suntem pe teren familiar, bustierele foarte anii 50 rămân o referință pentru colecția care oscila între lenjerie glamour și rochii de bal, în tonuri reci de pastel. O colecție tehnică lucrată, cu broderii și țesături nobile cu care brandul englez ne-a obișnuit, însă căreia i-a lipsit de data această scânteia de inspirație care să te facă să visezi.

Omagiul adus Parisului a fost la Giambattista Valli într-o notă personală – designerul, cunoscut pentru pasiunea sa pentru flori, a luat grădinile orașului ca sursă de plecare. Rochii mini, talii Empire inspirate de picturi de epocă cu surorile împăratului Napoleon, mâneci balon generoase sau cozi ample și lungi la rochii scurte-piesele au fost brodate cu flori colorate și aplicații diverse. De remarcat rochia roșie din tulle plissé pe care sigur o voi căuta la Oscaruri.

La Chanel Karl Lagerfeld a propus o temă zen – ecologică și a invitat la calm și meditație în decorul unei gradine minimaliste. Tehnici artizanale ce au inclus hârtie reciclată sau fire țesute organic, paiete din lemn, nasturi și cercei în formă de albine pentru rochii pe lângă corp și o paletă predominantă de alburi pudrate.

La regele rochiilor covorului roșu, Giorgio Armani Privé, colecția a fost în primul rând puternic colorată în « mov ». Pliseuri, fuste deasupra genuchiului sau pantaloni transparenți din organza de mătase definiți de volane laterale, rochii cu partea superioară asimetrică sau decoltate discret, paiete negre, pastel sau mov și multe broderii cu mărgele, colecția răspunde perfect cerințelor clientelor sale celebre – rochii recognoscibile (nu prea) frumoase sau ieșite din comun pentru a nu concura cu vedeta care o va purta cu mândrie la ceremoniile Oscar sau premiere mondiale.

Una dintre surprizele frumoase a venit de la John Galliano care, la Maison Margiela, a adus lejeritate solid ambalată în savoir faire-ul lui binecunoscut. Când e vorba de couture, Galliano știe să se folosească de croiuri și țesături ca nimeni altul. Reinterpretarea halatelor albe, unul dintre simbolurile lui Martin Margiela, sub formă de trenciuri militare reinventate a fost un gest inteligent de a arată că ADN-ul casei este dus elegant mai departe. Galliano a făcut pace cu trecut și pășește cu încredere către o direcție nouă și diferită.

Jean Paul Gaultier știe perfect să povestească despre discoteci, muzică de dans și umor, chiar dacă rămâne foarte nostalgic. Pe un fundal iluminat de firma luminoasă a vestitului club parizian Palace din anii 80, siluetele mixau pijamale luxuoase, dungi realizate din paiete colorate, imprimeuri asiatice și coafuri exuberante.

Jean Paul Gaultier, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo P. Stable

Jean Paul Gaultier, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo P. Stable

Inspirația la Valentino a fost Mariano Fortuny, rochia sa Delphos, pliseurile și prelucrările sale inovante de materiale. Pentru rochile lungi ce au devenit semnătura Valentino în ultima vreme, una dintre țesăturile cele mai folosite și cu care designerii Maria Grazia Chiuri și Pierpaolo Piccioli au experimentat cel mai mult a fost catifeaua : patinată, brodată, pictată, decupată pentru detalii la aplicații sau vopsită, folosită ca rochie, caftan, bolero sau kimono. Show-ul a părut ca un defileu poetic de nimfe interbelice, care vor rămâne la fel de intemporale precum sursa de inspirație a stilistilor.

Valentino, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Valentino

Valentino, Haute Couture Printemps-Eté 2016, photo maison Valentino

Remarcat a fost și debutul lui Guo Pei, stilista de origine chineză ce a creat faimoasa rochie galben canar a Rihannei de la Met Gala de anul trecut. Dacă Rihanna a fost absentă, presa s-a aruncat să fotografieze picioarele kilometrice ale Umei Thurman din primul rând. Obișnuită cu costumele de scenă, Guo Pei a arătat rochii de seară pastel încărcate de broderii florale aurii, ciucuri sau pene ce au defilat pe o scenă ce sugera o curte imperială chineză. O punere în scenă teatrală subliniată și de cele 4 look-uri finale de mireasă.

La Paris s-a vorbit de Dice Kayek și Yiqing Yin, așa ziși new comers. Întoarcerea brandului turc Dice Kayek către Haute Couture m-a surprins, cum segmentul pe care o știu de ani de zile este foarte diferit. O colecție cu croiuri precise și linii pure ce amintesc de pasiunea lui Ece Ege, una dintre co-fondatoare, pentru arhitectură.
Yiqing Yin este invitată din 2011 la Haute Couture Fashion Week, devenind acum membru permanent. O colecție romantică fidelă admirației stilistei pentru Madame Gres, unde drapaje pot fi doar un top, o rochie sau detalii pe o salopetă de seară. Culori surde de toamnă și materii lucioase, leduri și impleturi sau aplicații din piele, colecția stilistei chineze putea fi ceva mai asumată, directă și curajoasă.

De trei ori chemați pe scena Scalei din Milano – este concluzia mișcării inteligente venită de la… Dolce & Gabbana. Un retur discret și original către o nouă idee de Haute Couture concepută de cei doi italieni ca Alta Moda pentru femei și Sartoria pentru bărbați, din cauza cererii importante de haine sur-mesure a clienților lor. O clientelă inimaginabil de bogată și la fel de discretă, despre care nu se poate vorbi și care în mod explicit dorește să nu fie fotografiată. Colecția de primăvară-vară a fost despre operele lui Puccini-Tosca, Turandot, Madame Butterfly și celebra creatoare de pălării Biki, nepoata lui Puccini care o avea pe Maria Callas printre clientele ei. Referințe la anii 30 impregnate de space couture al anilor 60, detalii medievale pentru siluete sophisticate teatrale, broderii baroce pentru costume masculine negre – un spectacol extraordinar made în Italy stăpânit impecabil. Colecția feminină, unde fiecare piesă este realizată doar o singură dată, a fost prezentată a doua zi după cea rezervată bărbaților, ceea ce a permis cuplurilor de clienți să-și reserve un întreg week-end de modă, party, invitații la masă și mai ales fittinguri și distracție, cum show-ul a fost singurul din Milano.

Țin minte din anii 90 cum cu regularitate presa se agita declarând că “Haute Couture is dead”. Cu siguranță ea se va mai schimba și adapta, însă într-o lume unde originalitatea, meșteșugul, înalta croitorie și mai ales unicitatea serviciului fac din ce în ce mai mult diferența pentru sume foarte mari, Haute Couture continuă să dea tonul pentru ceva vreme.

Dialog Textil, martie 2016