3-vama-01

Ca tot românul, am plecat și eu anul ăsta de 1 mai la mare.
După ce am auzit o sumedenie de păreri pe care nu le cerusem cum că nu e bine, e lame, e mainstream, m-am întors acasă la ‚Ah, cât de tare!’.
Când am primit verdictele premature, lumea a scăpat din vedere un detaliu semnificativ: urma Paștele în Vama Veche.

‘Există biserică în Vama Veche?? Unde e, frate?’ mă întreabă oamenii stupefiați, de parcă ar ști Vama ca-n palmă și de parcă Vama Veche n-ar fi, până la urmă, un sătuc. Da, ei bine, biserica este spre bulgari cum treci de principală, la 70m. Se țin slujbe în ea și localnicii își fac cruce la intrare. Cu adevărat inedit.
Dar să lăsăm amănuntele și să trecem la ceea ce contează.
Paștele în Vama Veche.
Printre Isușii din Nazareth, îmbrăcați în giulgiuri hippioate cu fețele pictate de soare, și-au făcut loc turiștii, care în drum spre Albena, s-au oprit în pelerinaj ca bunii samariteni să vadă minunea de la Tv. ‘Bă, da’ ăștia arătau ca…’, spuse un domn cu decolteu în V, din boldiul său, ușor dezamăgit de priveliște.

A propos de ăștia de la Tv. Știați că reporterii de la Antene sunt oameni de știință? Nici eu nu știam, dar altfel nu îmi explic gestica: un cameraman și un tip cu microfonul intrau pe plaja tiptil tiptil. Se apropiau de bestii cu precauție și când simțeau că e momentul – pac! aruncau momeala și microfonul sub nas și gata interviul.
‘Și de ce ați ales Vama? Și cum vă distrați? Și ce ați consumat?’. Noroc cu un băiat simpatic cu creastă care smulge microfonul și spune din sufletul lui căit: ‘Mami, te iubesc, să moară mama, chiar te iubesc!’. După aventura cu specimenul rebel, zoologii anteniștii s-au limitat la a ne filma pe toți ca pe niște leuți sub umbreluțele de paie, de departe.

În timp ce mă ascundeam sub gluga de călugăr cistercian mă gândeam cum aș fi răspuns la întrebări dacă eram pusă în situație (probabil că am scăpat pentru că am ținut post). Dar adevărul e că am ales Vama pentru că mama mea m-a dus acolo de când eram mică, din dorința de a nu avea complexe clișeice de adolescentă, născute din judecata celorlalți.
O aleg în continuare din obișnuință și pentru că soarele nu cred că răsare nicăieri mai frumos. Lui Ravel i-a arătat cineva ce a făcut?
În Vamă nu mi-e rușine să dansez, de exemplu. În plus, știind deja tot playlistul de la Stuf, poți să spui oricând ‘Ah, ce melodie, nu pot să cred! Hai, dragul meu, până acolo…’, ca scuză pentru o scenă romantică, desigur.
În Vamă e ok să consumi. Nu doar pentru că toată lumea consumă, ci pentru că pur și simplu e locul în care înțelegi că alcoolul trebuie băut cu cap, cum spune bunica, înveți să îl savurezi și să îl elimini din organism prin dans și prin râs.

De Paște nu a fost diferit. Alături de alți vamaioți am fost și eu la biserică. Am luat lumină și am dus-o în camera de la pensiune ca gest de suflet, simbolic. Am zis în sinea mea un ‘Doamne Ajută!’ și am ieșit la distracție, cu prima oprire la un shot de cozonac în loc de alimentul în cauză. După două zile am plecat. Încă mă gândesc la unul dintre Isuși, fie vorba-ntre noi.

Andreea Leța pentru CNS <3
Credit photo: Andrei Pungovschi si DOR (pentru că ne-am indrăgostit de poză și vrem să știe și alții )