Artizanat francez înseamnă de cele mai multe ori meserii tradiționale ridicate la rang de artă care au știut să păstreze un savoir-faire și să-l aducă cu grație în actualitatea zbuciumată a timpurilor moderne. Un domeniu pasionant unde se estimează că s-au pierdut multe meserii specifice din cauza delocalizării agresive a producției textile în Asia. Meșteșugurile care au supraviețuit s-au adaptat pe zone nisate, de cele mai multe ori în legătură directă cu luxul. În mod surprinzător, o meserie veche care are un fel aproape rigid de specific de a funcționa este cel care va permite o creativitate și prospețime binevenită în domenii precum moda sau că tot veni vorba, luxul.

Claudine Lachaud, directoarea Atelier Caraco și adevărată personalitate în mediu, a reușit cu studioul său creat în 1988 un business pe 3 etaje în spatele Folies Bergères din arondismentul 9, Paris. Plecând de la costume de teatru, atelierul lui Claudine crează costume pentru cinema, balet, operă, publicitate sau modă la nivelul cel mai înalt. Între costum și haute couture, Claudine simte moda și o trăiește mai organic decât un creator sau designer – întâlnire cu o adevărată doamnă, rară și fascinantă.

IMG_1549

Claudine Lachaud in atelierul său

Creatoare de costume la bază, cum ați simțit nevoia de a fonda Atelier Caraco în 1988?

Să fondez Atelierul nu a fost o nevoie. Aveam deja în minte proiectul Garde-Robe Caraco și am fost deturnată prin empatie de decoratorii cărora le-am fost asistentă : au început să-mi ceară să realizez pentru ei costumele spectacolelor care le erau încredințate și apoi au urmat alte proiecte. Proiectele care mi se propuneau erau întotdeauna din ce în ce mai interesante, apoi a venit haute couture la noi, care ne-a împins către perfecțiune.

De ce este o meserie de artă pentru dvs?

Pentru că este o meserie care se sprijină pe cunoștiințe precise și savoir-faire foarte complexe, ce servesc discipline artistice variate.

Ce preferați în munca cu costumele – croiala, coaserea decorațiunilor, vopsitul, patina ? Cum reușiți să faceți ca un costum să devină viu?

Tocmai din cauză că-mi plac toate tehnicile pe care le citați și pe care îndrăznesc să le reinventez permanent că un costum devine viu. El trebuie să corespundă machetei creatorului. Partea tehnică înseamnă să fie perfect îmbrăcat actorul, asigurându-ne să fie costumul practic și adaptat mișcărilor sale. Asta înseamnă sur-mesure pentru actor. Apoi trebuie adusă viață costumului prin patină, prin interpretarea subtilă a machetei și a fiecăruia din detaliile sale. Asta înseamnă sur-mesure pentru personaj. Costumierul trebuie să aibă multă modestie și umilință. Des, când costumul este reușit, el pare atât de evident spectatorilor care nu-și pot imagina cantitatea reală de muncă necesară pentru a ajunge aici.

Din 1995 colaborați pentru Haute Couture – în ce fel a demarat noua aventură?

Acest lucru a coincis cu nevoia atelierelor haute couture, care uitaseră savoir-faire-ul corsetăriei. Am debutat cu Christian Lacroix, care a fost unul dintre primii care au realizat corsete inspirate din cele ale secolele trecute pentru a crea rochii haute couture.

În ce stare de spirit se face trecerea de la costume la Haute Couture ? Cât reprezintă moda ca volum în totalitatea proiectelor dvs?

Azi lucrăm aproape de manieră egală pentru teatru, cinema și haute couture. Căutarea perfecțiunii este o stare de spirit a Atelierului pe care o aplicăm atât spectacolelor cât și la haute couture. Diferența este că pentru spectacol trebuie să ne adaptăm unui buget, ceea ce facem cu ușurință, având în vedere experiența noastră de 25 ani.

Ce caută exact haute couture în 2016 la Caraco? Ne puteți vorbi de forme și tendințe tehnice?

În 2016 haute couture caută specializarea și reactivitatea noastră. Realizăm rochiile în termene de timp din ce în ce mai scurte. Fiecare casă de modă ne cere să ne adaptăm la formele și tehnicile lor, ce urmează în acest moment o tendință generală ce se sprijină mult pe incrustații de dantele, suprapuneri în transparență, de cele mai multe ori foarte brodate.

Care sunt casele de modă cu care preferați să colaborați și ce provocări specifice ați avut?

Ne place să lucrăm cu toate casele de modă, este o calitate care ne vine de la munca cu costumele. Costumierul este un fel de « falsificator », trebuie să știe să facă « în maniera lui » fără probleme ! Ce-i drept, avem șansa de a ne putea exersa cu numeroase case care ne învață stilul lor. Provocarea specifică actuală este de a se adapta la scurtarea constantă a termenelor de realizare a produselor.

Care au fost proiectele cele mai ambițioase la care ați lucrat în teatru sau cinema?

Pentru cinema este Revoluția Franceză (1989), un film pentru care am realizat costumele secolului XVIII în serie mare, un total de 3 000 piese.

Apoi este Regina Margot (Patrice Chéreau, 1994), cu reinventarea stilului de epocă în materiale contemporane.

Pentru Jeanne D’Arc (Luc Besson, 1999) am reconstituit și patinat, printre altele, întreaga garderobă a armatei.

Pentru Bandidas, film inspirat din 1880, a trebuit să montăm un atelier în Mexic.

În teatru am colaborat recent la piesa Les Nègres, pusă în scenă de Bob Wilson, cu Moidele Bickel pe partea de creație de costume. A fost o muncă complexă și pasionantă asupra culorii în lumină.

Pentru expoziția « La mécanique des dessous” en 2013, ați construit un dressing cu prototipuri pentru public pentru a permite acestuia să încerce accesorii din alte vremuri. Cum s-a născut acest proiect?

Proiectul s-a născut din întâlnirea cu Denis Bruna, curatorul expoziției și conservator modă și textile la muzeul Artelor Decorative din Paris. El a vrut ca publicul să poată resimți lenjeria, nu doar să o observe. Ca să-și poată dea seama în mod fizic de greutate, de volum, de rigiditate. Acolo challenge-ul nostru a fost de a crea piese care să reziste la peste 200 000 vizitatori, care au încercat aproape toți piesele puse la dispoziție.

De ce este important pentru moda franceză să se sprijine pe meșteșuguri ca ale dvs? Evoluția va trece în anii viitori prin modă?

Este important pentru că savoir faire-urile noastre constitue un evantai foarte larg, aceste arhive dau creatorilor de modă idei de realizare în legătură cu creațiile pe care își doresc să la facă. Evoluția expertizei noastre cred că va trece prin savoir-faire-urile noastre, care sunt repertorizate și deci transmisibile.

În ce scop ați creat site-ul online Garde-Robe Caraco, lansat în ianuarie?

Am lansat o primă formulă a Garde-Robe Caraco în scopul de a începe să propunem produsele noastre atât marelui publiccat și profesioniștilor și de a deschide stocul nostru vânzării. În timp toate arhivele noastre vor fi online și sperăm să putem propune destul de repede totalitatea modelelor, de la Antichitate până în zilele noastre, ceea ce va permite fiecăruia să devină propriul stilist mixând secolele după bunul plac. Forma rămâne neschimbată, doar transformată de întrebuințare într-o țesătură inedită pentru epoca de referință a croiului.

Pe partea glamour, vă ocupați de repetițiile rochilor de staruri pentru festivitățile Oscar, Golden Globe și Cannes – cum a venit noua provocare?

Partea glamour a venit pentru că instalațiile noastre, situate în inima Parisului, la doi pași de casele de modă, competențele noastre aliate cu o mare reactivitate deveneau o evidență pentru nevoile atelierelor de haute couture, supraîncărcate în timpul perioadelor pe care le menționați.

Atelier Caraco este o prezență regulată la târgul Première Vision / Maisons d’Exceptions?

Sunt meșteșugurile noastre care ne-au recomandat să fim solicitați să participăm la Maison d’Exceptions. Am acceptat cu ideea de a face cunoștiință cu noi case și de a arată ansamblul muncii noastre celor cu care colaborăm deja.

În 2015 am remarcat la standul dvs un studiu extraordinar legat de lejeritate cu un plisée ingenios din tull creat prin smocké.

Lucrul de care vorbiți este direct inspirat de garniturile rochilor Empire observate în muzee. A sedus designerii care ne-au cerut să realizăm volume transparente, lejere și cu o conotație organică.

Până unde se poate merge în folosirea materialelor moderne? Pentru materii prime și accesorii, lucrați cu specialiști vintage sau cu fabricanți textili?

Meseria noastră cât și haute couture ne acordă o libertate totală în alegerea materialelor. Noi stocăm unele dintre ele pe care le știm de negăsit. Dar de regulă, urmând ce avem de făcut, căutările noastre vor merge în direcții diferite. Pentru reconstituiri istorice ne apropiem cât mai mult de materie și de culoare, chiar mergem până la a face sur-mesure pentru ambele. Firele, merceria sunt alese cât mai fidel posibil. Pentru teatru sau operă, spectatorul se află departe. Ceea ce ne cere să facem transpuneri pentru a obține un rezultat iluzionist. Recent am avut de făcut costume care trebuiau să fie din anul 2 500. Așa că am făcut documentare și am lucrat toate materiile stretch care se lipesc și care puteau să redea un stil pe care nu l-am mai văzut vreodată.

Moda se transformă și acest lucru se reflectă și în creația de noi meserii. Ar trebui tinerii creatori să se orienteze dincolo de stil către meseriile de artă?

Tinerii creatori ar trebui să aibă o cunoaștere mai amplă a trecutului și o cultură generală cu mult mai largă. Unii reinventează stângaci ce există deja de foarte multă vreme. Aș termina cu un citat din André Malraux : “l’avenir est un présent que nous fait le passé”. (viitorul este un prezent pe care ni-l face trecutul).

Photos: Atelier Caraco

Dialog Textil, Iunie 2016