werewolf-heart_mentiune-speciala

De când mă știu îmi place să dansez. Am cochetat ca multă lume cu dansul clasic în copilărie și am avut o profesoară care ne chinuia cu dragul unei balerine care nu a ajuns solistă. Am renunțat cu greu la orele ei când am ales să merg la școala de artă, dar mi-a rămas pasiunea pentru tot ce înseamnă balet și dans în toate formele lor, mai mult sau mai puțin intelectualizate. De altfel una din tradițiile familiale este să mergem la un spectacol de balet în ziua de Crăciun după prânzul în familie, un alt fel de a ne bucura împreună de sărbători.

Multă vreme nu am aderat total la dansul modern, pe cât de tare îmi plăceau coregrafiile lui Maurice Béjart, Roland Petit sau Mats Ek (versiunea lui de Carmen este una dintre lucrările mele preferate) pe atât de dificil de digerat mi se părea Merce Cunningham. Însă după am văzut coreografia lui Dance Works III unde Rei Kawakubo, cunoscuta designeriță din spatele brandului Comme des Garçons, a realizat costumele, am înțeles lucrurile diferit.

Nu se putea să nu-mi placă filmele cu și despre dans, că e vorba de West Side Story sau Pina, filmul la care l-am cunoscut acum câțiva ani pe Cătălin Anchidin, care se ocupase de promovarea filmului care m-a impresionat mult (filmul, dar și Cătălin). Când a venit din nou vorba de film și dans contemporan acum câteva săptămâni, tot de la Cătălin am aflat de noul festival bucureștean și am știut că trebuie musai să-mi fac o gaură serioasă în planning.

 

 

Ediția a doua a Bucharest International Dance Film Festival s-a ținut săptămâna trecută între 9 – 13 noiembrie 2016 la București și a fost o ocazie specială pentru cei cărora le place dansul să vadă filme, conferințe, expoziții de artă sau workshopuri. Sau să cunoască invitații aleși pe sprânceană cum ar fi Chris Haring, cunoscutul coregraf austriac laureat cu premiul Leul de Aur în cadrul Bienalei de la Veneția sau artista vizuală americană Claudia Hart. Mai mult decât un festival dedicat celei de-a șasea arte, a fost un adevărat contact cu arta contemporană internațională care te umple de gânduri frumoase pentru mai multe săptămâni.

Nu am vrut să ratez filmul documentar Mr. Gaga realizat de Tomer Heymann, pe care nu ajunsesem să-l văd la lansarea sa din vară de la Paris. Pentru cei care nu-l cunosc pe Ohad Naharin, celebrul coregraf al companiei Batsheva Dance Company și inventatorul unei tehnici de dans speciale și unui limbaj coregrafic unic denumit Gaga, documentarul este de neratat. Regizorul reușește delicat să redea un portret sensibil și plin de tandrețe al dansatorului unde viața profesională, cea personală, pasiunile și emoțiile se împletesc cu o anumită pudoare. Și cum câteodată este nevoie de răbdare atunci când colaborezi cu un artist, ca filmul să ajungă în sală a fost nevoie de …opt ani.

Nu am reușit să ajung la toate evenimentele conexe, însă mi-a plăcut mult Corpul Digital, expoziția de artă digitală organizată la Galeria Galateca. “The Looking Trace” semnată de argentinienii Camilla Levy Daniel, Leyla de la Hoz și Pedro Gaicomolli a primit premiul BIDFF pentru cea mai bună lucrare de artă.

Competiția de scurt-metraje ar fi meritat singură un articol întreg. Din peste 1000 de filme, literalmente am savurat selecția de 20 scurt metraje proiectate duminică seara în sala Universității Naționale de Muzică în cadrul competiției oficiale. Dacă mi-au plăcut în mod deosebit Moving Southwark de Jevan Chowdhury, This is not Magritte de Ivan Skorik sau Catharsis de Veronika Akopov, premiile ediției 2016 au fost:

  • marele premiu BIDFF pentru cel mai bun film – “Women’s Christmas Night” de Oonagh Kearney, coregrafia de Megan și Jessica Kennedy sau interpretarea vizuală a poemului irlandez “Oíche Nollaig namBan” de Seán O’Riordáin.
  • premiul pentru cea mai bună coregrafie – “For A Moment” de actrița Clémence Poesy sau cum arată în timpul repetițiilor centrate pe corp, fețele tinerilor studenți de la școala de balet a Operei din Paris.
  • mențiuni speciale – “Helena” (regia și coregrafia Nadav Heyman) și “Werewolf Heart” (regia de Christian Weber, coregrafia Dalel Bacre)

Să vă mai spun că mi-a părut tare rău că festival a durat doar cinci zile cred că este absolut inutil. Ce mi se pare însă interesant este că acest nou gen de festival confirmă o tendință cinematografică recentă. Și dorința de a lega într-un nou stil forme diferite de artă contemporană, de la coreografie și dans la performing sau instalații multimedia de artă  în muzee sau galerii de artă. Cu 15 festivaluri doar în USA și 31 în Europa (patru doar în Spania sau câte trei în Franța, Anglia și Germania), acest nouveau genre promite multe surprize plăcute. Și între noi fie vorba, nu e prima dată când mă bucur de proiecte artistice de avantgardă frumos făcute la noi și cred că e bine să o recunoaștem.  Felicitări echipei de organizatori pentru event, sincer abia aștept ediția 2017  si merci mult, Cătălin Anchidin :-)

 

Credit poze: BIDFF

 

womens-christmas-night_cel-mai-bun-film

“Women’s Christmas Night” de Oonagh Kearney, premiu cel mai bun film BIDFF 2016

 

for-a-moment_cea-mai-buna-coregrafie

“For a moment” de Clémence Poesy, premiul pentru cea mai buna coregrafie BIDFF 2016

 

werewolf-heart_mentiune-speciala

“Werewolf Heart” de Christian Weber, coregrafia Dalel Bacre, mentiune speciala BIDFF 2016