Bianca format site

Pe Bianca Popp am descoperit-o cu adevărat la o vizită cumva furată – mă întrebase Olivia Catană (ZOOT) dacă vreau să merg cu ea până la showroom-ul ei. Abia aici am văzut-o cu adevărat, în intimitatea spațiului ei de creație și lângă echipa cu care împarte bune, rele dar și plăcerea vinovată pentru Candy Crush.
O știam cum a fost unul dintre primii designeri români care mi-au atras atenția, schimbasem câteva cuvinte pe la târguri și evenimente, însă nu mai mult.
Interviul s-a desenat cumva singur și ca un must, când am văzut în fața mea o femeie sensibilă, generoasă și jucăușă cu care nu încetam să găsesc subiecte de discuție. În ziua aceea știam doar cât de bine stăpânește materiale, forme și tipare, nu și cât de frumos poate să scrie. Bianca Popp este savuroasă, știe să te surprindă și cultivă cu grație o personalitate cu mult umor în spatele creațiilor ei pe care le descrie ca «haine care nu vorbesc neîntrebate».

1. Ai un master în semiotica teatrului, ai studiat la Institutul Marangoni din Milano și înainte să-ți creezi propriul brand ai lucrat ca designer pentru 10Corso Como (unul dintre primele și cele mai importante concept-store-uri din lume). Cum a fost experiența?

E prea departe acum, pare dintr-o altă viață. Să lucrez pentru Carla Sozzani a fost primul meu acces la realitate, primul meu job de adult (deși la 33 de ani). N-am rezistat prea mult cu toate că am rezistat mai mult ca alții și cred că am putut fiindcă eram foarte naivă și nu dădeam atenție jocurilor de putere, ierarhiilor și regulilor. A fost o super școală să lucrez acolo, am avut acces la haine în ediții limitate, la cărți rare, la fotografii originale din ediții preamărite din Vogue. Dar a fost și un ritm infernal de muncă cu o singură zi liberă în timpul săptămânii și weekendurile de la 8 dimineața la 12 seara la dispoziția Doamnei, pe care o găseam și o lăsăm acolo. Am învățat cum să nu fac business, fiindcă era nemiloasă, și cum să fac business, fiindcă știa tot ce era în cele trei etaje de depozit, nu doar ce este în orice moment în magazin. Când am plecat m-am simțit pregătită să mă asum și să fac foamea. Asta cred că este un lucru foarte important. Să înțelegi până unde ești dispus să mergi pentru a rămâne tu însuți.

2. Spuneai acum câțiva ani că designul nu este o carieră pentru tine ci mai degrabă o relație tumultoasă de iubire/ură cu o vocație. Ai același sentiment azi?

Designul este o vocație cu care am în continuare o relație tumultuoasă, deși nu cred că aș mai defini-o atât de tranșant într-o relație de iubire/ură. Este ceva care mă locuiește permanent și uneori coabitarea este dificilă. Designul nu este o carieră nici acum, pentru că am constatat că sunt incapabilă de disciplina de a lucra pentru alții, dar am găsit o formulă antreprenorială care mi se potrivește. Deși nici asta nu este o carieră ci doar un instrument de a trăi decent din ceea ce îmi place să fac, am constatat cu surprindere că nu este atât de înjositor să faci și bani din ceea ce-ți place, cum obișnuiam să cred în trecut, că intervenția banilor în procesul creativ diminuează valoarea creației.

_MG_0646

3. Cum a demarat colaborarea ta cu ZOOT ?

Colaborarea cu ZOOT a început brusc dar foarte natural, adică la 2 săptămâni după prima discuție cu buyerul Olivia Catană deja livram primele haine. Era sfârșitul lui noiembrie, târgul V for Vintage. Olivia venise să facă scouting, i-au plăcut hainele făcute de mine, mi-a cerut să discutăm la mine la showroom, am acceptat contractul și m-am apucat de treabă. Atât ea cât și eu am fost foarte deschise și doritoare de a face lucrurile să meargă bine și am făcut un extra efort ca să fie posibil ca la fix 14 zile dupa întâlnirea noastră hainele Bianca Popp să fie pe ZOOT. Mi-am ascultat instinctul, cred că și ea la fel, și a fost totul bine. N-a avut nici un fel de așteptări așa că orice s-ar fi întâmplat era ok, dar a mers grozav. Am mai livrat încă o tură de haine, acum urmează să o livrez pe a treia. Sunt foarte mulțumită, este un parteneriat care funcționează, mă simt apreciată atât de compania ZOOT cât și de clientele lor. Datorită ZOOT acum am o piață în Cehia și Slovacia, cliente care mă știu de la ei și care completează shoppingul de la ei cu ce găsesc la mine pe site.

4. Ce schimbări a însemnat adaptarea la un model de business online pentru tine privind produsele și felul tău de a crea?

Online-ul a venit într-un moment în care eram pregătită pentru asta. A fost o extindere organică și am învățat mult din colaborarea cu ZOOT. Înainte am avut o colaborare de 9 luni cu Band of Creators care a fost inițierea în acest model de business, am avut timp să înțeleg cum funcționează, care sunt criteriile, am făcut și greșeli, așa cum este firesc. Shop-ul meu online îl făcusem din vară, dar n-am avut curajul să-i dau drumul. Îl promovez de curând, din februarie, după ce experiența cu ZOOT, un business de altă anvergură decât Band of Creators, mi-a clarificat detalii legate de cash flow, de ciclul de cumpărare, de retururi. Cea mai importantă lecție însă este legată de cash flow. Orice business, oricât de mic sau de mare, se bazează pe un rulaj de bani care nu are voie să se oprească niciodată. Trebuie să știi în orice moment ce bani ai de încasat, ce bani ai de plătit și să faci toate eforturile pentru ca ambele să se întâmple la timp. Asta a fost cel mai greu lucru, mai ales că nu mai vorbim de un rulaj ale cărui găuri să le acoperi cu un împrumut la un prieten.
N-am fost niciodată atentă la bani, nu e punctul meu forte și cred că este unul dintre cele mai mari defecte ale mele, iar lecția a fost dificilă. În rest, nu mi se pare că online-ul este diferit în criterii de restul businessului meu, lucrurile importante în online ca să vinzi le făceam și înainte, adică poze frumoase în care să se citească bine produsul. Infrastructura o asigură echipa mea de aur, fără care probabil că nu aș fi crescut businessul singură până la nivelul acesta nici în 5 ani. Ei sunt atenți să facă tot ce e de făcut, uneori am senzația că dirijez doar circulația. Când nu fac haine noi. Acolo, în miez, lucrurile sunt absolut aceleași. Dar businessul este 10% creație, restul sunt tipare, gradări, producție, etichetare, împachetare, transport, relație cu clietele, promovare sau adaptare. E un business la începutul lui, nu este un atelier de creație. În creștere, deci orice se poate întâmpla. Totul în jurul meu se schimbă, în fiecare zi mai învățăm un lucru nou sau aflăm că trebui să facem ceva.  Dar ce fac eu la mine în laborator are aceeași semnificație și muncă ca și înainte. Cred că în momentul în care aș pierde bucuria pură de a face haine ar trebui să mă las.

 5. Cât de important este în era digitală să știi ca designer să te împaci cu e-commerce-ul ?

Nu știu alții cum sunt… :-), dar nu cred că toate hainele de designer se pretează la e-commerce. Eu sunt o creatură adaptabilă, mă interesează să fac haine care deși spun multe, nu vorbesc primele. Fac haine care nu vorbesc neîntrebate. În general. Mai fac și niște obraznice din când în când, dar în general îmi place ca hainele să răspundă întrebărilor stăpânelor lor. Din această cauză o latură importantă a businessului meu este prima discuție dintre haine și cliente, care trebuie să se producă față în față, ca să vadă dacă vorbesc aceeași limbă. Este esențial să asist la această întâlnire, mă încarcă și de acolo vine energia mea, din felul în care femeia și haina stau de vorbă la mine în showroom. N-aș putea să fac doar e-commerce, nu pentru că relația este mult mai impersonala acolo, dar pentru că nu pot să asist la cum se înfiripă idila. Cred că pentru mulți designeri este așa, un pas greu ca o separare. Te despărți de haine înainte să știi unde vor pleca, ai vrea să le știi în siguranță, să le pregătești pentru ce va urma dar n-ai nici cea mai vagă idee, poți doar să speri că o să fie bine. În online designerul pierde controlul și își pierde și dreptul la magie.

6. Care sunt criteriile de selecție ale produselor tale pentru ZOOT și cum ai defini diferența cu felul tău de-a funcționa de până acum ?

Nu am niște criterii speciale pentru ZOOT. Încerc să fac o selecție coerentă, să am piese care merg bine împreună în culori care să se armonizeze. Prețurile sunt aceleași ca pe shop-ul meu online, în iarnă am avut la Zoot și paltoanele cele mai scumpe și top-urile cele mai ieftine și au mers foarte bine și unele și celelalte, nu cred că prețul este important. De obicei fac multe piese albe și negre, e o chestiune de estetică personală și așa mă îmbrac. Dar mai am chef și de câte o pată de culoare sau mai multe, care nu se regăsesc și în garderoba mea :-). În primăvara asta am folosit și 2 nuanțe de roz, iar rozul și mie, ca și altor designeri cu care mă înrudesc în estetică, mi se pare culmea culorii. Dar așa am simțit. Am mai simțit și niște galben, niște limoncello, niște lavandă și îmi ascult instinctele. Dacă asta am simțit, asta am făcut. Nu verde, care este culoarea anului.

_MG_0752

_MG_0408

7. Într-un interviu spuneai că «Hainele făcute de mână mea sunt vii, cele făcute la fabrică sunt netrezite ». Reușești să le trezești pentru e-commerce ?

Întâlnirea cu Zoot a adus disciplină și structură în business-ul meu. A adus exactitate, măsuri, etichete, SKU-uri, compoziții, folii, excell-uri, etc. Într-un sens, sunt alte haine. Dar sunt haine mai bune, mai pregătite să se întâlnească cu doamne necunoscute. Hainele mele din atelier sunt gata pregătite de intimitate cu prietenele mele. Cele de la Zoot sunt pregătite să deschidă ușa și să invite o necunoscută la intimitate. Cred că hainele mele de atelier, prototipul 0, 1, 3 până la cât a fost nevoie ca să definitivez un produs, sunt creații. Ce ajunge să fie produs, reprodus, înmulțit, etichetat, numerotat sunt produse ale unui brand.  Ce ajunge să fie produs, reprodus, înmulțit, etichetat, numerotat, sunt produse ale unui brand. Iar esența mea se află în hainele care poartă semnele căutării, în cele imperfecte, cele abandonate, în cele uitate, acelea sunt creație. Produsele sunt ce rămâne după mai multe procese de filtrare și sunt în principiu ce este mai bun. Sunt cele mai purtabile, cele mai confortabile, cele mai și cele mai. Sunt strălucitoare și perfecte. Sigur că eu le iubesc mai mult pe orfane. Dar ele nu sunt vedete.

8. Clientela de pe ZOOT este diferită de clientele tale obișnuite ? Dacă da, în ce fel ?

Nu știu cine sunt clientele de pe ZOOT, chiar mi-ar plăcea să știu. Câteva au ajuns și la mine pe site și au comandat. Ele nu sunt diferite de clientele mele obișnuite. Restul, chiar nu știu. Cu siguranță ZOOT-ul ajunge la segmente demografice la care eu nu am acces, dar nu știu cine din publicul lor foarte larg și divers reacționează la brandul Bianca Popp.

9. La ce aspecte ar trebui să fie atenți designerii care se decid să lucreze cu e-commerce ?

Promptitudine, corectitudine, exactitate, informație, organizare, etichetare, termene de livrare, comunicare, promovare sau costuri ascunse :-)

10. Poţi să ne spui cum are loc procesul tău de creaţie? Ai un ritual anume, înafară de Candy Crash?

Am nevoie să stau degeaba, să mă gândesc, să citesc, să văd filme, să joc Candy Crush până mi se împăienjenesc ochii. Să plec, să mă întorc, să fiu isterică, să fiu tâmpă, să fiu mică, să fiu mare, să fiu altcineva de câteva ori şi apoi din nou eu. Nu am un ritual anume, am o serie de comportamente aberante care vin dintr-o nelinişte şi o agitaţie de dinainte de o colecţie. Nu-mi găsesc locul, nu mă găsesc pe mine. Caut colecţia în mine şi semne ale ei în alţii, uneori mă obsedează o soluţie tehnică şi dacă n-o găsesc recurg la tehnici de păcălire a minţii de tip seriale zile în şir sau Candy Crush până nu mai văd, timp în care creierul meu, ocupat cu altceva, lasă să iasă la suprafaţă soluţia. Pentru că la mine este foarte mult vorba de matematică. Cum să fac o haina fără să tai şi fără să cos este problema principală. Cum să obţin o anume linie sau o anume structura dintr-o singură bucată de material cât mai puţin prelucrată. Şi e mult de gândit la asta. Ştiu la ce vreau să ajung, dar trebuie să găsesc calea.
Uneori mai fac exerciţii de stil folosind resturi de material şi încercând să scot ceva viabil din ele. Constrângerile sunt pentru mine un mediu fertil creaţiei. Îmi place să caut soluţii. Şi să le găsesc este o trăsătură de caracter ce se regăseşte în tot ce fac. Colecţia este o poveste pe care o construiesc în jurul unor piese cheie, primele, cele mai iubite. Dar ca să mă apuc de o colecţie nouă trebuie să o termin pe cea veche, mai rămân piese de făcut, de explorat o idee. Abia după ce simt că am încheiat colecţia veche pot să fac ceva cu adevărat nou care să spună altceva, deşi nu cred că spun cu totul altceva. Cred că stau în acelaşi registru, că vorbesc aceloraşi oameni, că ating aceleaşi sensibilităţi. Uneori simt nevoia să fac ceva diferit, să rup, să ies din personaj măcar un pic, dar rareori aceste ieşiri văd lumina clientelor. De obicei le păstrez pentru mine.

_MG_0021

_MG_0722

11. Multor designeri români le este greu să se imprietenesca cu e-commerce-ul. Când ai simţit că este momentul să ai o prezenţă structurată online?

Mi-a dat curaj succesul de la ZOOT şi faptul că am o echipă pe care pot să mă bazez. M-am întrebat de multe ori, citind în interviuri cu mari designeri, la ce se referă mulţumirile aduse echipei şi nu înţelegeam, creaţia fiind un act solitar, până am avut şi eu echipă. Şi ce echipă! Să ai liniştea că toate lucrurile care ţin de busines se fac ‘singure’ în timp ce stai în laborator sau joci Candy Crush, plimbi câinii sau fumezi pe balcon. La sfârşitul zilei constaţi că s-au făcut nu toate, ci mai multe lucruri decât erau pe lista şi ai liniştea că cineva ia decizii şi rezolvă lucruri cu care tu nu poţi să-ţi baţi capul, fiindcă tot creierul îţi este ocupat de încheierea unui guler sau de unghiul unei mâneci. Wow, asta este un lucru pe care nu mi l-aş fi putut imagina acum 6 luni… când am văzut această echipă, care este o flotă de Ferrari-uri ce era ţinută într-un şopron, lucrând zi şi noapte pentru Zoot, într-un efort uriaş care acum nu mi se mai pare nimic, şi livrând totul ok până la virgulă. Am înţeles că e păcat să am asemenea oameni lângă mine şi să-i las să ruginească. Fără echipa mea cu totul şi cu totul de aur nu aş fi avut curaj să intru în această aventură, pentru că singură nu pot fi atât de eficientă.

12. Scrii foarte frumos şi eşti unul din singurii designeri de la noi care au avut un blog – te vom regăsi cu şi pe noul tău site ?

Da :-)

13. Ai locuit la Paris o perioadă şi ai şi prezentat cu mult succes în 2015 colecţia toamna-iarnă. Ce te-a învăţat Parisul, profesional şi uman vorbind?

Parisul a fost o renaştere pentru mine. M-am mutat la Paris într-un moment în care simţeam că dacă nu fac ceva semnificativ cu mine însămi sunt pierdută. La Paris am învăţat cât de normală sunt, că ‘avioanele’ pe care le fac sunt de fapt nişte căruţe pe un drum de ţară. Am învăţat că nu sunt nici nebună, nici specială, că mai este un drum lung până la oricare dintre ele. Am găsit înţelegere, apreciere şi un sens al firescului care a fost în acelaşi timp reconfortant şi frustrant. N-am avut un extrordinar succes, am avut un succes normal. Nu m-am dus la Paris cu ce n-a văzut Parisul, m-am dus cu naivitatea şi cu dezinvoltura celui care nu ştie că pădurea e junglă şi că în junglă sunt lei. Norocul meu este că îmi plac şi pisicile.
Am făcut un show curat, proaspăt, cu o colecţie bună şi extrem de fotogenică. Am avut multă presă şi editoriale, a fost neaşteptat cu totul ca desfăşurare, ca probleme întâmpinate şi ca outcome.
Dar Parisul nu este doar Fashion Week, este alcătuit din milioane de femei iar eu am atins doar câteva sute.
Pe mine m-au atins bărbaţii din Paris 😛 Am primit feedback esenţial de la soţii, bunicii sau fraţii clientelor. Şi de la alţi bărbaţi necunoscuţi, care se opreau să discute hainele mele în cele 6 săptămâni cât am fost la un concept-store organizat de revista Marie France. Am fost uimită şi emoţionată să constat ce cultură a modei, a designului şi a croitoriei au francezii, ce referinţe aveau şi ce citeau în hainele mele. Dar mai ales faptul că se opreau să aibă această conversaţie cu mine, conversaţie care pentru mine era aur. La Paris am înţeles cine sunt şi ce fac. Am înţeles de ce fac, ce ar trebui să schimb şi ce să păstrez, dar nu la show ci prin contactul direct cu oameni complet necunoscuţi care nu erau din industrie, nu erau clienţi direcţi, care doar simţeau nevoia să mă întrebe lucruri şi să-mi spună la rândul lor lucruri. Acest contact cu un public avizat şi anonim mi-a dat enorm de multă energie, m-a aşezat într-o altă matcă şi mi-a dat sens. Emoţional, clientele m-au încărcat mult mai mult cu bucuria lor de a mă descoperi şi de a îmi purta hainele, dar structural ce m-a schimbat au fost conversaţiile anonime cu domni care ştiau despre haine cât n-am cunoscut eu pe nimeni în România să ştie.

14. Ce provocări pregăteşte Bianca Popp pentru 2017?

Provocarea anului este un nou showroom cu atelier într-un spaţiu industrial foarte frumos, cu o terasă imensă (chiar imensă), unde va trebui să şi muncesc, nu doar să stau pe şezlong şi a beau cocktailuri uitându-mă la trenuri. Inaugurarea va fi pe 14 mai.

Poze: Oltin Dogaru

Dialog Textil, aprilie 2017