Atelier-opera-0610

Într-o zi de februarie cu un soare de primăvară am întâlnire cu Opera la Paris – cu dansul, multă dantelă și tull. Cine n-a visat să se piardă prin coridoarele operei Garnier sau să urce măcar o dată pe spectaculoasa scară centrală, ca Audrey Hepburn în filmul Funny Face ?
O referință arhitecturală, o școală de dans renumită și spectacole unde bilete la 200 euro se epuizează în timp record – opera Garnier rămâne o instituție istorică care-i face pe mulți să viseze indiferent de generație și care continuă tradiția și savoir-faire-ul artei franceze a spectacolului. Trec printr-un security check (deh, efectele atacurilor de anul trecut) la intrarea artiștilor printre dansatorii care veneau la repetiții. Pentru o clipă m-am simțit ca într-o producție modernă cu Fantoma Operei.
În hall-ul fastuos mă aștepta Maud Lescroart, directoarea marketing a casei Sophie Hallette, cunoscutul creator de dantelă și tull de lux. Împreună aveam întâlnire cu Xavier Ronze, șeful serviciului Couture al Operei pentru a vizita atelierele de creație.

La câteva săptămâni înainte de premiera baletului Visul unei nopți de vară după piesa lui Shakespeare, o vizită în ateliere se impunea. Creat în 1962 pentru New York City Ballet pe muzica lui Felix Mendelssohn-Bartholdy, spectacolul este unul din rarele balete narative ale lui George Balanchine. Scenografia și costumele semnate de Christian Lacroix (care nu este la prima sa colaborare cu opera), m-au făcut să doresc să aflu cât mai multe despre spectacol. Opera Garnier este o adevărată casă de Haute Couture, cu ateliere specializate în realizarea costumelor: atelierul Tailleur, cel de Flou (pentru articolele din țesături fluide), cel de pălării sau accesorii, de tricotaje sau propria vopsitorie manuală pentru țesături.
Disciplină, exercițiu și tradiție sunt cuvintele care definesc baletul clasic și care mi-au venit în minte când am vizitat atelierele unde am cunoscut mica armată de profesioniști din spatele scenei.

9769_5

Moda și opera sunt mai apropiate decât s-ar crede, între dantelă și operă legătura este evidentă. Sunt meserii care apără meșteșuguri rare, devenite azi meserii de artă. Sophie Hallette este, ca și Swarowski, partener al Operei din Paris pentru spectacolul de care deja se vorbește mult. Maud Lescroart îmi povestește deschis la o cafea cum a fost și ce a însemnat colaborarea lor cu Opera.
« Cunoaștem bine echipa creativă a Operei care vine des la noi după tull și dantelă. Noua producție necesită foarte multă dantelă, iar serviciul de Couture a adus crochiurile lui Christian Lacroix și a ales piesele care au fost prezentate designerului, care a făcut selecția finală. Rolul nostru este să-i acompaniem mai ales când cererea este foarte specifică și gama noastră largă de produse ne-o permite (avem peste 2 000 referințe în showroom). Dacă vedem schițele de costume putem să-i ghidăm ușor, să spunem dacă materialul ales este prea lejer sau prea vizibil, dar decizia finală le aparține. Acum au dorit dantelă metalică bronz, aurie, puțin argintiu și modele florale subliniate de un bourdon, un mic șnur aplicat pe dantelă cu o tehnică semi-manuală specială pe care o facem la Sophie Hallette. Voiau și dantele ecru, unele subliniate de un șnur roz pentru o ambianță pastel. Motivele dantelelor sunt de obicei clasice cu flori, cele geometrice nu se folosesc prea mult în balete. Pentru fiecare costum (doamnele de la curte, domnii sau copiii) am căutat dantele care să corespundă stilului personajelor.

MI8A0547

MI8A0521

Cu Opera colaborăm din totdeauna. Nu este o întâmplare, caută materiale de excepție și are nevoie de un savoir-faire original francez, ceea ce este o șansă pentru noi. Costumele sunt excepționale, adevărate piese Haute Couture create în ateliere Operei, soliștii principali (danseurs étoile) au nevoie de costume personale, făcute pe măsură. Pentru dans, dantela nu trebuie să fie prea fină, dar vizibilă de aproape ca de departe, nu trebuie să fie nici fragilă și nici groasă cum nu este purtată direct pe piele ci montată pe o bază de tull.
Împreună cu Opera Garnier suntem două instituții de la sfârșitul secolului XIX care au știut să-și păstreze patrimoniul și meșteșugul. Opera este un conservator de meserii, iar Sophie Hallette este în felul ei o conservatoare a meseriilor de artă. Ne proiectăm în viitor creând dantele din materii moderne, inedite și gândind out of the box. Ne sprijinim pe tradiție pentru a o duce mai departe, ținând cont de actualitate. Creativitate însemnă să ne servim de trecut ca de o pânză pe care creăm o poveste nouă. În dantelă propunem interpretări de motive noi care pot părea eterne și clasice, așa cum opera prezintă balete clasice și povești cunoscute, dar știe să-si ducă publicul către altceva prin puneri în scenă, ambianțe, costume și interpretări noi.
Visul unei nopți de vară este un proiect rar, excepțional. Moda revine în fiecare sezon, dar aici suntem în inima unui vis cu piese unice și un mediu foarte artistic.”

Alte proiecte ?
“Unul care ne-a plăcut mult este spectacolul de la Crazy Horse care se termină în martie. Adaug expoziția despre Taiwan de la Cité de la mode din Calais.
În iunie avem concursul Sophie Hallette, pentru care studenții lucrează ținute. Este un proiect care îmi este foarte drag, să poți participa la viitorul modei prin intermediul tinerilor creatori este esențial pentru noi. Mai ales într-o meserie de artă ca a noastră, pe care dacă nu o transmitem tinerilor încă din școală, rămâne rezervată doar colaborărilor noastre cu casele de lux. Ceea ce nu este suficient ca să intereseze tinerii creatori.
Ar fi păcat ca arta dantelei să le fie complet inaccesibilă, noi dorim să-i inspire, să le stimulăm creativitatea, să poată vedea diferențele cu alte dantele existente pe piață. Este minunat să vezi cum le sclipesc ochii când se uită la materialele noastre, când își primesc cartoanele cu dantelă din care își vor crea colecțiile. Este foarte emoționant să vezi că sunt atât de respectuoși încât abia îndrăznesc să atingă și să taie dantela! Este important să lucrezi cu asemenea materiale și să nu fii neapărat într-o casă de lux pentru a învăța diferența. Trebuie să fim alături de tineri și suntem de fiecare dată surprinși și încântați de creațiile lor, cât și de calitatea realizărilor lor. »

MI8A0485

 

Lucrând de 25 ani pentru Operă Garnier, Xavier Ronze a învățat ce este un costum de scenă, dincolo de o piesă frumoasă.
« Ideea spectacolului îi aparține lui Benjamin Millepied, fostul director al dansului, care a dorit să includă spectacolul coregrafiat de Balanchine în repertoriul Operei Garnier. Noua versiune scenică i-a fost încredințată lui Christian Lacroix pentru decoruri și costume. Este a șasea colaborare cu el după spectacole ca Joyeux, Le Palais de Cristal, La Source coregrafiate de Balanchine și Scheherazade în viziunea lui Blanca Li. Îl cunoaștem bine pe Christian, ne apreciază și îl iubim mult, este unul dintre colaboratorii noștri preferați. Înțelege perfect dansul. » spune Xavier Ronze.
«Într-un nou spectacol urmărim mereu ca persoana care comandă, cea care desenează și cea care poartă costumul să fie toate mulțumite. Facem tot ce putem pentru asta. Avem două partenariate foarte importante și prețioase pentru noi Swarovski și Sophie Hallette, care ne-a permis să avem dantele extraordinare. Ele sunt rebrodate de creatorul de dantele ca să capete relief și să devină vizibile pentru toți spectatorii din sală.

Christian știe unde vrea dantela, modelul ei sau culoarea. Colaborarea cu atelierele noastre face ca schițele lui să prindă viață. Vom prezenta ulterior costumele, foarte frumoase, într-o expoziție,cum am făcut și cu cele ale spectacolului La Source. Christian a făcut și decorurile, ceea ce este remarcabil. S-a inspirat din producția existentă la New York, pentru a nu trăda spiritul Balanchine. Dacă pentru Joyeux crease un decor minunat cu detalii suspendate ca niște bijuterii enorme, aici a făcut un adevărat decor construit, de care cred că este foarte mulțumit.
Dansul este o artă vie care se reînnoiește constant. Forța operei Garnier este să trezim un entuziasm vizibil într-o companie care îmbină repertoriul clasic cu cel de dans contemporan. Visul unei nopți de vară va fi o serie mică, asta înseamnă zece spectacole. De obicei seriile mari sunt spectacolele de sfârșit de an, ca Lacul Lebedelor cu 25 de reprezentații, o producție mare cu peste 200 de costume (care, după cum ați văzut, nu sunt simple). Timpul de pregătire a fost scurt, avem machetele din noiembrie, adică desenele designerului aprobate de operă și de Trustul Balanchine (care deține toate drepturile producțiilor Balachine). Christian a făcut câte 2-3 propuneri de machetă și a refăcut totul de cel puțin de trei ori. Când desenezi un costum totdeauna ai mai multe variante în minte și este confortabil să aleagă altcineva varianta finală, nu ?
Creatorul este direct implicat în procesul de realizare, vine săptămânal la atelierele Operei. Nu toate probele se fac în prezența sa. Pentru fiecare serie se probează doar un model pe un dansator de față cu Lacroix, iar atelierul reproporționează apoi restul seriei în funcție de nevoile fiecărui dansator. Încrederea reciprocă este importantă, fără ea n-am putea lucra. Sensul costumului este să identifici mesajele pe care vrei să le transmiți ca să știi cum să le transmiți.
La un costum de dans cele două aspecte esențiale, cel de intenție și cel tehnic, vor defini direcția stilistică. Nu sunt multe costume de scenă care au aceste constrângeri, poate costumele de circ unde mișcarea predomină ?»

Viitoarele proiecte ale stagiunii cuprind spectacolul anual al școlii de dans cu extrase din repertoriul clasic, dar si baletul La Shilphide care revine după un turneu în Japonia și producții contemporane, ca seara Merce Cunningham/ William Forsythe sau Drumming de Anne Teresa de Keersmaeker.

« Nu este ușor să găsim oameni cu savoir-faire-ul pe care îl căutăm. De aceea de anul acesta Academia Operei s-a deschis meseriilor de artă și vom forma tineri costumieri și alte meserii tehnice ca peruchieri sau machieuri. Formăm și cântăreți, coregrafi, pianiști, chef de chant (cei care acompaniază cântăreții) și regizori. Grație Fundației Bettencourt, un alt parteneriat esențial pentru noi, putem transmite meseriile de artă, să facem să se perpetueze. Se vorbește des acum despre aceste meserii care fac parte din patrimoniul francez, este important ca ele să rămână vii. Formăm mulți stagiari, trebuie să ne deschidem tinerilor care doresc să practice aceste meserii. Primim o grămadă de candidaturi, ceea ce înseamnă că facem tinerii să viseze. Este un univers cu o magie reală, dar care înseamnă și foarte multă muncă. »

Atelier-opera-0591

 

Anne-Marie Legrand, șefa atelierului de costume feminine, este o brunetă frumoasă, deschisă și veselă.
« Cele 20 de costume de zâne au fost challenge-ul nostru. Lacroix a dorit ca fiecare zână să aibă un drappé diferit care nu se face după un tipar și care cere un timp de lucru ce nu poate fi scurtat. Christian stă cu noi săptămânal 1-2 zile, discutăm cu el formele sau diverse decorațiuni pentru validare. Comunicăm ușor, este un om extrem de drăguț și foarte agreabil. Machetele lui reprezintă un univers întreg, dar colaborarea cu el este liberă. Când vine vorba de croi, este rândul nostru să venim cu propuneri.
Cea mai mare constrângere este timpul. Acum am primit machetele la sfârșit de decembrie și suntem în scenă pe 1 martie! De obicei cerem machetele cu 6 luni înainte de spectacol, ca să putem pregăti modelele și prototipurile. După validarea lor se fac tiparele și se dau la croit – atunci țesăturile sunt deja alese și cumpărate. Când aveți machetele în luna în care ar trebui demarată realizarea efectivă a costumelor, începe cursa contra cronometru. Modelele lui Christian Lacroix sunt foarte lucrate și migăloase. Pentru zâne și costumele cu drapaje sunt necesare în medie 50 ore de lucru per costum.
Pentru costumele solistelor am folosit în medie cam 45 metri de dantelă, la care se adaugă dantelele folosite pentru rolurile secundare și cele masculine. Cât despre tutu-uri, ați văzut broderiile? Sunt necesare 75 ore de lucru pe fiecare piesă, un tutu are aproximativ 11 metri de tull și cere multă muncă, mai ales din cauza decorării pe care tot noi o executam. Noi coasem galoanele și dantelele, lipim strass-urile Swarovski pe fiecare piesă. La această oră nicio decorație strass nu e făcută și ne mai rămân doar două săptămâni până la premieră.
Ni se întâmplă des, când timpul este prea scurt, ca la primele repetiții în costume să nu fie toate detaliile gata. Important e să fie costumele în scenă, pe urmă le completăm noi până la premieră. Avem în total circa 60 costume feminine, printre care 35 de tutu-uri, 15 costume pentru soliști și 6 pentru danseurs étoiles. Plus 45 costume pentru corpul de balet.
Pentru un rol principal nu avem aceeași solistă în fiecare seară. Sunt trei soliste care alternează, ceea ce este cazul pentru toți dansatorii principali și fiecare costum este creat pe măsură. Dacă de obicei în atelier am nouă croitorese și două «seconde d’atelier» (singurele care au voie să croiască), acum suntem 27 pentru executarea costumelor și realizarea probelor. Ca să reușim să terminăm în două luni și jumătate. »

Între tradiție și inovație, lumea complicată și detaliată a creației de costume de la Opéra Garnier de la Paris duce o competiție continuă între prezervarea unor meșteșuguri de artă și utilizarea lor în contextul unor spectacole actuale, mereu rennoite. Dar cu un pic de fantezie și deschidere, totul este posibil și mă bucur de șansa pe care am avut-o să pot intra și vedea atât de aproape « lumea din spatele decorului » și mai ales oamenii speciali fără de care magia Operei nu ar exista.
Un vis … într-o zi de iarnă.

Credit foto: Renaud Marion
Forbes Life, martie 2017