O dată prezentările pre-colecțiilor feminine de toamnă 2017 terminate, am luat-o curajos de la capăt cu Menswear Fashion Week. Spun «curajos» pentru că în ultimii ani importanța și numărul colecțiilor pentru bărbați au crescut așa mult încât rivalizează cu show-urile feminine. Temperaturile scăzute de afară au făcut să fie mai ușor pentru domni să-și imagineze ce-și doresc pentru iarna următoare uitându-se la podium. Sau ce ar fi vrut și nu au găsit în magazine și colecțiile de anul trecut. Este interesantă dinamica pieței de prêt-à-porter masculin: pe măsură ce clientul devine mai sigur și sofisticat în alegerile sale, brandurile îl inundă cu idei, propuneri și produse. Care provoacă următoarea întrebare – ce caută cu adevărat clientul de azi și ce este autenticitatea bărbaților noștri?
Când Vogue susține că brandul Vetements a înlăturat eleganța și un anumit stil glamour din defileuri pentru a promova siluete nonșalante și o excentricitate tinerească, e clar că asta înseamnă moartea costumelor bărbătești și a stilului office așa cum îl știam noi până acum. Și exact la tema «ce să facem să poarte bărbații din nou costume» au încercat să răspundă de data asta mai toți designerii. Cum să facă costumele apetisante noii generații de antreprenori, care au alte referințele de lifestyle sau viață profesională (corporate) decât cele ale părinților?
Supriza și noutatea prezentărilor din ianuarie persistă în fenomenul de casual-izare ajutat de trendurile sportswear crescânde pe care designerii le-au asimilat în stil propriu, având în minte evoluția ideei de businessman. Redefinirea costumului a creat propuneri hibride cu un stil mai atletic (unul din cuvintele cheie ale sezonului), adaptat formelor clasice cum ar fi sacoul sau pantalonul clasic.
Kris Van Assche, directorul artistic Dior Homme, crede că poate nu știu designerii să propună costumele care trebuie. Bărbații de 30 – 40 ani care și-au câștigat banii din technologie și start-up-uri nu le mai vor, ba chiar fug de ele. Îl imaginați pe Zuckerberg în costum în schimbul tricoului său gri și a nemuritorului jeans? Sau un sediu Apple/Airbnb cu zeci de angajați la cravată? Ei bine, nici ei. De unde explozia mărcilor «cool» sau colaborări ca cea a lui Louis Vuitton cu Supreme care sunt, înainte de toate, pure mișcări de marketing menite să aducă și fiul la brandul în care tatăl este client fidel. Mișcare reușită la Vuitton unde piesele lui Kim Jones, directorul artistic cunoscut ca un colecționar de street culture, au înnebunit atât starurile cât și adolescenții lor.
Reality-check-ul masculinității a fost firul roșu general al sezonului. Optimism, unul din cuvintele cele mai auzite din partea designerilor la Fashion Week, relaxare și lejeritatea de care nu scăpăm nici anul ăsta, au fost punctele de plecare. Colecții care se vor pozitive, culori calme și forme cocoonig, unde designerii au încercat să absoarbă frica unei tehnologii care avansează prea rapid pentru a fi înțeleasă sau deruta unui climat politic internațional ce ridica multe întrebări.
Nouă a fost și mulțimea de look-uri feminine din show tradițional destinate doar Menswear-ului. Prada s-a amuzat de câțiva ani să gâdile regulile jocului propunând outfituri feminine acolo unde nu le așteptai. Însă azi ideea devine o tendință de fond (și poate regula de mâine) ca o reconfirmare a schimbărilor culturale actuale.
La Londra, primul oraș pe lista Fashion Week, au strălucit culori fluo, tonuri de violet, haine din piele de diverse forme și lungimi, pantalonii largi completați de topuri scurte în talie pentru un efect de reînnoire a siluetei. Designerii londonezi încearcă să se conecteze cu clienții lor – pe catwalk au defilat modele din castinguri majoritar făcute în stradă. Departe de manechinul numai pătrățele, noii recrutați au fost aleși pentru a arăta bărbatul din stradă, ceea ce mi s-a părut o idee binevenită (dacă așa ceva s-ar fi făcut la noi, probabil multe manechine ar fi avut burtă).
JW Anderson s-a gândit la un cavaler medieval urban căruia nu-i îi este frică de suprapuneri, croșetul 70’s al bunichii și un mix de griuri reci, kaki sau tonuri neutre calde înviorate de câte un galben tonic. Siluete lungi și largi, una din semnăturile sezonului, oferă un confort streetswear prin tricotaje creative și proporții noi.
Grace Wales Bonner este, la 25 ani, finalista din 2016 a prestigiosului premiu LVMH Prize pentru tinerii designeri. Pe lângă suma de 300 000 euro, tânăra profită și de un an de mentorat la Fondation Louis Vuitton în Paris. Într-o scenografie unde invitații stăteau în cerc în jurul unui munte de amplificatoare împrumutate de la Notting Hill Carnival (sărbătoarea anuală a comunității caribiene din Londra), Wales Bonner a arătat patru tipuri de personaje inspirate de ritmul vieții, tema centrală a colecției: spiritualul, fiul efeminat, intelectualul și street-rocker-ul. Creatoarea a introdus și siluete feminine ceea ce, pe lângă o temă bogată pentru linia masculină, a însemnat prea multe stiluri și informație într-o singură colecție. Un mesaj confuz pentru creatoarea care a câștigat concursul internațional de modă tocmai prin puterea ei de storytelling.
Prin design vestimentar, Martine Rose caută să ne arate “o ciudățenie frumoasă prin întregul ei”. New-comerul sezonului a adus o colecție remarcată unde a reinterpretat arhetipurile masculine, de la bancher la șofer. Cu un stil inspirat de punk, raverii anilor 90 sau scene sado-maso din anii 70’s, Rose are o manieră atipică de prezentare (pentru primăvară 2015 a arătat un singur outfit) și o viziune conectată puternic la cultura străzii și muzică (Rihanna poartă frecvent piesele ei). Două săptămâni după colecția ei de menswear Rose a arată colecția-capsulă realizată cu Napapijri, unde a scuturat puțin brandul italian în sensul cel mai bun al cuvântului.
La Milano designerii fac echipă ca să-și apare identitatea și un know-how tradițional. Pe care le convertesc în piese comerciale fără ca acest lucru să fie un demers artistic greșit sau contradictoriu. Colecții inspirate de garderobele liceenilor, călătorii și sport, originalitatea țesăturilor și a siluetelor au mulțumit buyerii, chiar dacă Fashion Week-ul milanez a avut ceva mai puține prezentări decât Parisul.
Alessandro Sartori, care din 2011 a fost director creativ la Berluti, s-a întors la Ermenegildo Zegna pentru prima sa colecție podium, foarte bine primită de altfel. De la primele 16 ținute, costumele capătă accente high tech prin prelucrări neașteptate ale cașmirului și lânii, culori neutre și forme relaxate. Pentru a fi frumos proiectate în viitor.
Neil Barret și-a adus aminte de anii studenției și de inspirații 80’s pe care le-a imprimat tradiției de british tailoring pe care o stăpânește minunat. O colecție cu forme frumoase (pentru el și ea) impecabil croite, culori sobre cu o tușă de roșu vermillon, unde conturul feței lui Siouxsie Sioux este printul colecției, declinat ca un logo pe un trench sau o eșarfă lungă.
La Dolce&Gabbana nu am remarcat atât hainele cât toți Milennials (generația născută după 1982 până în 2006 cunoscută și ca Me generation) care au fost pe scenă. Influenceri, fete și băieți, aleși de pe instagram și youtube sau copii clienților brandului au fost invitați să defileze purtând doar ce au vrut ei din piesele colecției. O altă lovitură marketing unde fani în delir au așteptat ore în fața locului unde avea loc defileu, ca să-și vadă idolii: Cameron Dallas, Sofia Richie, Presley Gerber, Brandon Thomas Lee sau Austin Mahone care a și cântat în timpul show-ului.
Rezumat backstage cu un “More human, more simple, more real”, Miuccia Prada a căutat simplitate. Și a reușit și de data aceasta să ne ducă într-un viitor cu referințe 70’s și siluete structurate aproape de corp. O colecție care mi s-a părut, văzând materialele și culorile, ca o plimbare prin pădure: piele, lucioasă și întoarsă, catifea de diverse feluri și nuanțe de oranj, maro chocolat, verde de pădure sau tonuri de bej. Forme de trenci lucrate în țesături de lână simple sau cu pătrățele mici au devenit paltoane drepte – suntem departe de oversize-ul văzut la toată lumea. Iar costumele de catifea raiată mi-au adus aminte de Robert Redford în perioada lui de glorie.
La DSquared2, gemenii canadieni Dean & Dan Caten aduc cu fiecare colecție o stare de efervescență și un stil modern dar relaxat de care nu te saturi. Ceea ce au făcut cu success și acum, într-un decor ca un hambar cu o distilerie, ce anunța party-ul monstru după show – mai pozitiv și optimist de atât nu se poate. Siluete înalte, solare și frumos compuse mixau cămăși cu pătrățele, tricotaje, cardiganuri XXL și haine groase de exterior. Sau printuri mici florale pe un impermeabil larg, completat cu accesorii marcate, ca de exemplu căciuli foarte mari, mănuși și încălțăminte outdoor.
La Fendi Silvia Venturini a adus la un loc culori puternice foarte Pop Art, materiale tehnice și blană, într-un look sport inspirat de anii 90’s și logo-uri sonore, ca și anumite asocieri de culori. Idee asumată până la capăt, pe lângă fulare branduite, accesorii de cap cu un graphic “Try” sau “Fantastic”, manechinele aveau “Fendi” spreiat pe păr, în spatele capului. Albastru cobalt, portocaliu mandarină, galben electric sau roz, ideea de optimism a creatoarei a fost redată prin “haine pe care să ți le dorești pentru toate zilele”. De notat detaliul de patchwork în dungi viu colorate.
Dacă Giorgio Armani reușește de fiecare dată să mențină un standard creativ și calitativ înalt și să surprindă prin eleganța lui aflată deasupra oricărui trend, sunt de reținut câțiva noi agitatori italieni de stil cum ar fi Francesco Ragazzi (Palm Angels), Karl-Oskar Olsen (Wood Wood) sau Federico Curradi, care folosește materiale eco-friendly.
Armani Men Fall 2017-2018
Pentru Fashion Week-ul de la Paris aproape că este greu să găsesc cuvintele corecte pentru a rezuma un sezon foarte bogat în propuneri și prezentări, diversitate, creativitate și surprize plăcute. A fost dificil să fac o selecție și să mă limitez la câțiva designeri. Dar nu uit colecțiile Off White (Virgil Abloh), AMI (Alexandre Matiussi) sau Junya Watanabe și colaborarea sa cu The North Face care au adus prospețime și multă calitate în ideile prezentate.
Cu Demna Gvasalia, creatorul mărcii Vetements dar și director artistic Balenciaga, te uiți din același unghi în două direcții diferite pentru cele două branduri la care lucrează. Voi aminti aici doar Balenciaga, unde saltul a fost mai neașteptat. Gvasalia se inspiră direct din energia și ritmul modei din stradă, cu care a reinterpretat garderoba corporate a businessman-ului anilor 80. Umeri subliniați, ciorapi înalți și boxeri sub paltoane lungi, costume și pantaloni largi de catifea au fost asociate în mod surprinzător cu logo-urile Balenciaga (în XXL) sau Kering (grupul de lux din care face parte brandul). O viziune de ținute corporate care în mod vizibil l-a amuzat pe patronul grupului de lux, François Pinault, prezent la show.
Balenciaga Men Fall 2017-2018
La Acne Studios, Jonny Johansson a plecat de la ideea că nimeni nu mai vrea să fie businessman. Înțelegi mai bine când afli că inspirația a fost Keanu Reeves și vezi cum creatorul a revizuit ideea ținutelor business 80’s. Costume cu forme noi unde totul, de la croiurile rotunjite ale jachetelor, pantalonii largi sau materialele pufoase de lână, creau senzația de confort, bine și relaxare. Completate de pantofi sportwear, costumele te duceau cu gândul mai degrabă la studenți rebeli decât la viitori corporatiști pe Wall Street.
Pierpaolo Piccioli a fost preocupat de definiția gentlemanului la Valentino în același fel în care masculinitate a preocupat pe toată lumea. Piccioli a găsit inspirația în Anglia și a adus blândețe și fragilitate asumată pentru o colecție cu texturi suple care învăluiau siluetele în culori liniștite. Piesele au fost înviorate doar de sloganurile “It seemed to be the end, until the next beginning.” sau “Beauty is a birthright, reclaim your heritage.” semnate de Jamie Reid, graficianul inconfundabil care a colaborat cu Sex Pistols. Paltoane și cape prelungi, caschete și pantofi sport sau carourile mari englezești m-au făcut să mă gândesc la un tânăr Sherlock Holmes din 2017.
Foarte sonora colaborare Louis Vuitton cu faimosul brand new-yorkez Supreme, de care pomeneam la început, a inundat instagramul la câteva secunde după începerea defileului. Kim Jones s-a inspirat de felul în care artistul Jean-Michel Basquiat purta nepăsător haine foarte scumpe, iar outfiturile prezentate aminteau de un băiat care fură hainele scumpe ale tatălui pentru a le târî prin oraș. O neglijență 100% studiată, unde un trench sur-mesure de 100 000 $ apărea calculat lângă mica marochinărie Supreme. Dacă look-ul larg de fals skater mi s-a părut exagerat, toată mașinăria colosală din spatele acestei povești de dragoste din interes avea un gust forțat de « hai să fim über cool » la orice preț.
La Yohji Yamamoto siluetele au restructurat elegant hainele utilitare, iar manechinele aveau fețele înnegrite ca muncitorii din mine, colecția fiind dedicată celor care lucrează din greu folosindu-și corpurile. O gură de aer proaspăt după Vuitton, cum Yamamoto declară că detestă ideea “să facem bani pentru bani”. De unde și ideea colecției, care sărbătorea munca și efortul ca principiu de viață și nu ca mijloc de a face profit.
Și Dries Van Noten a avut preocupări mai aproape de suflet. Pregătindu-și cel de-al 100 show, artistul s-a uitat la ce ar vrea să ia în viitor din cei 30 de ani de când profesează. Oversize, umeri largi, linii bazice, haina din primul look va fi sigur una din piesele sezonului. Designerul a rămas cu picioarele pe pământ și s-a întors către simplitate, țesături și etică cu un omagiu foarte frumos adus fabricanților săi. Gestul lui Van Noten de a pune ca logo pe câteva produse numele micilor săi producători care încearcă să reziste, m-a atins. Așa că îi citez și eu: Toki Seni co ltd, Lovat, Marling & Evans, Fox Brothers & co, Jameson & Smith. Bravo, Dries!
Inaugurarea lui Trump a avut loc în aceelasi timp cu defileul Givenchy, ținut la rotonda de la Bibliothèque Nationale din Paris. Ceasul rău, pisica neagră? Mulți ochi, deși prezenți în sală, au fost atenți la live-ul din Washington, ceea ce a fost firesc dată fiind situația. Colecția lui Tisci, cu un casting variat și de toate etniile, a lăsat influențele dark pentru un optimism nou departe de tonul sezoanele precedente. Și aici, la final, 10 siluete feminine au anunțat colecția din martie.
Rick Owens, cunoscut pentru creativitatea cu care șterge limitele dintre piesele feminine și masculine, a imaginat o colecție pozitivă și prima dintr-o nouă serie, unde culori, forme și texturi erau moi, sculpturale dar cosy. Haider Ackermann a propus pentru brandul propriu o colecție frumoasă în stilul lui de pirat contemporan care se joacă cu moda, călătorește și locuiește într-un oraș mare. De văzut înainte de a viziona siluetele lui de la Berluti.
Haider Ackermann Menswear Fall Winter 2017-18, Paris January 2017
La Berluti prima colecție a lui Haider Ackermann, succesorul lui Alessandro Sartorio, a fost o îmblânzire reciprocă, între noul designer cunoscut pentru un stil original și codurile formale ale casei de modă masculine. O colecție prudentă și comercială, unde au fost prezente și siluete feminine, ca o prelungire a ideilor pieselor masculine. Berluti este una din mândriile grupului LVMH, condusă de Antoine, fiul lui Bernard Arnauld. Care dorește și el să cucereasca o clientelă tânără și modernă. Brandul de pantofi a dezvoltat în ultimii ani colecții de marochinărie, accesorii și îmbrăcăminte. Chiar dacă este de lux, Berluti crede și ține mult la un stil casual și relaxat.
Anul trecut s-au sărbătorit 40 ani de cultură punk, iar Kris Van Assche, designerul care de 10 ani se ocupă de Dior Homme, a tentat să redea clienților lui gustul pentru costume trecându-le printr-un filtru punk și rave 90’s. Aș fi vrut mai mult de la colecția în sine, din păcate propunerile sale mi-au amintit de haine destinate clienților unei pieței asiatice avide de afirmare stilistică și branduri (am în minte China sau Coreea).
La Balmain fetele au defilat împreună cu băieții într-un show de talie XL (84 de outfituri față de o medie de 30 – 40 outfituri). Piesele încărcate de broderii, patchworkuri scumpe, inspirațiile army sau rock sunt zona de confort a lui Olivier Rousteing în care excelează cu eleganță și în colecția aceasta: un cardigan lung de lână, cu print camuflaj army în tonuri de albastru Klein peste un tricou negru brodat cu paiete, o jacheta bombers brodată în întregime cu dragoni, care la fete era asortată cu o fustă neagră cu franjuri și cizme foarte înalte coniac din piele de piton. Noutatea a constat în entuziasmul cu care designerul a spus o poveste pe care o știi, dar pe care rămâi vrăjit să o mai asculți o dată.
Balmain Men Fall Winter 2017-18, Paris Janvier 2017
Reala provocare la Hermès este echilibrul între a insufla emoție unei colecții destinate unei clientele cunoscute pentru tradiționalismul ei și de a propune atent noutatea la care așteptam să văd cum va răspunde Véronique Nichanian, directoarea artistică a liniei. Cu o tentă foarte fină rock (o haină de piele ici, un pantalon piele colo) colecția, prezentată la sala de concerte Pleyel, a fost calmă, fără surprize, cu piese clasice frumos croite din materiale foarte calitative de care nu te plictisești.
La Lanvin a fost vorba despre proporție, croi și construcție. Pantaloni largi, talie înaltă, suprapuneri de cămăși în carouri cu pulovere mari in dungi, scurte până în talie, paltoane ample și o tușă de veșmânt utilitar care te fac să te gândești că trebuie să fii pregătit pentru orice – și aici se remixează codurile. Materii sunt fluide, iar siluete longiline au evitat orice déjà-vu prin suprapuneri de forme generoase în nuanțe surde de gri, bleumarin, kaki sau verde pădure, folosite în color-block. Departe de invazia de logo-uri de la colegii lui, Lucas Ossendrijver, designerul colecției Homme, s-a amuzat să scrie doar “Nothing” pe eșarfe.
Lanvin Menswear Fall Winter 2017 -18, Paris January 2017
Thome Brown a avut unul dintre cele mai interesante defileuri ale sezonului. Nu este prima dată când un designer alege un material fad (aici fetrul gri) și costumul trei piese ca punct de plecare. De la scena decorată cu 30 de mormane de bucăți de fetru stivuite una peste alta, totul a fost cu și despre fetru. Adevărat puzzle vizual, Browne a creat 15 costume masculine pe care le-a prezentat în trei stiluri diferite în trei serii. Nasturii îmbrăcați au devenit piese decorative care delimitau buzunare sau conturul jachetei. Pentru a înțelege demersul, trebuia să te uiți la tot show-ul, cum fiecare siluetă însemna o etapă a aceluiași model. Adică modelul unu corespundea look-ului 1, look-ului 16 și look-ului 31, modelul doi look-ul 2 cu 17 și 32, și tot așa. Primele 15 siluete, un fel de salopete-body, accesorizate cu niște căști cu găuri inegale pentru ochi și ghete surdimensionate, au fost deranjante vizual. Următoarele 15 au arătat compoziții bidimensionale unde tiparele hainei, mânecilor sau gulerului erau compuse pe același plan. Ultimele 15 siluete, montate obișnuit, arătau concluzia designerului. O colecție ingenioasă care mi-a plăcut mult prin felul în care interacționa cu publicul și care mi-a amintit de Giorgio Armani, care se jucase și el cu fetrul cel plicticos.
La ora la care termin articolul la New York se pregătește una din cele mai așteptate colecții și fashion event al anului. Este vorba de prima colecție masculină Calvin Klein semnată de Raf Simons, care va fi prezentată pe 10 februarie. Unde va crea un dublu eveniment, cum creatorul a decis să arate simultan și colecția feminină de toamnă 2017. Cu ocazia plecării sale la brandul american, designerul a decis să-și mute și brandul eponim în US – de acum încolo colecțiile Raf Simons vor fi prezente în cadrul New York Fashion Week unde prima dintre ele este planificată pentru 1 februarie. Ne vedem deci la New York !
Dialog Textil, februarie 2017
Credit photos: Rodney Smith, Giorgio Armani, Balenciaga, Lanvin, Balmain, Haider Ackermann
