Știam că Edmond a salvat acum 12 ani Școala Centrală din București unde era elev, locul începuturilor lui cum o numește, înainte de a se dedica activ salvării Bucureștiului. Când reușești la 18 ani să deblochezi șase milioane de euro pentru un monument istoric grupa A, nu cred că ești doar un visător, ci mă convingi că știi foarte bine ce vrei și știi și cum să ajungi acolo.
Azi, la 30 ani, Edmond Niculușcă este președintele ARCEN (Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate), ONG-ul cultural pe care l-a înființat la 16 ani în școală alături de doi colegi de clasă și ajutat de două profesoare.

Acum câțiva ani l-am ascultat în timpul plimbării organizate de el Cu Bastonul prin București. Am descoperit un povestitor minunat îndrăgostit de un București interbelic de care auzisem doar de la bunica. Edmond reînvia cu talent orașul în fața a câteva sute de oameni veniți să cunoască capitala prin ochii lui. După mai bine de două ore de plimbare la pas, oamenilor le era greu să se despartă de ghidul lor și de cei cu care intraseră în vorbă pe parcours.
Traseele lui culturale au împlinit 10 ani anul trecut – ce nu știe Edmond este că l-am mai surprins întâmplător la intrarea în Cișmigiu, în Piața Valter Mărăcineanu cu care sunt vecină, loc unde se oprește sistematic în plimbarea sa cu bastonul.

Cu toate că se declară un romantic incurabil (ai grijă să nu faci un concurs de filme vechi cu el) și organizează nocturne de poezie contemporană pe acoperișul Bucureștiului, Edmond lucrează de câțiva ani la Catalog București, primul inventar al Bucureștiului istoric și al celor 98 de zone protejate ale sale și District 40, inițiativa care dorește ameliorarea relației locuitorilor cu orașul.

In 2019, în cadrul District 40, Edmond a lansat Antiseismic District, un proiect care mi-a plăcut mult. Plecând de la concluziile stabilite cu specialiștii privind gradul de fragilitate al clădirilor din București, Antiseismic District atrage atenția asupra vulnerabilității comunității urbane în caz de seism și propune o serie de gesturi firești și măsuri necesare de pregătire a populației pentru așa o eventualitate. Succesul conferințelor și workshopurilor ținute în școli pe această temă la început de an confirmă importanța inițiativei cât și dorința cetățenilor  de a discuta deschis și constructiv despre una dintre cele mai mari probleme bucureștene.

Pentru așa un amoureux de Micul Paris și de viața de altă dată, nu se putea să nu-l invit pe Edmond să răspundă la chestionarului lui Proust să văd cât de jucăuș este – sau romantic.

Chestionarul lui Proust

Principala mea trăsătură de caracter
Blândețea.

Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Bărbăția.

Calitatea pe care o prefer la o femeie
Sinceritatea.

Principalul meu defect
Sunt naiv când nu e cazul.

Principala mea calitate
Oricât de jos și oricât de trist, oricât de dezamăgit și oricât de descurajat, găsesc motive să mă ridic și să lupt mai departe.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Răbdarea lor.

Ocupatia mea preferată
Să mă plimb noapte pe străzi vechi.

Visul meu de fericire
Să locuiesc la Paris la bătrânețe, după ce voi fi salvat Bucureștiul.

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să nu salvez bucăți considerabile din București.

Inafară de mine, cine mi-as dori sa fiu?
Un interbelic bucureștean care să o întâlnească și să o iubească pe Jeni Acterian.

Unde mi-ar place să trăiesc?
Tot aici.

Autorii mei preferaţi de proză
Mircea Eliade, Milan Kundera, Heramann Hesse, Cehov, Dostoievski, Bulgakov. Și am descoperit-o de curând pe Lavinia Braniște și m-a cucerit. Și-mi place și Paul Cezar Bădescu. Dar mă opresc, că e mult de povestit.

Poeţii mei preferaţi
Claudiu Komartin, Ion Mureșan, Ioan Es Pop, Dan Coman, Octavian Soviany, Nora Iuga. Dar am multe nume de zis. Poezia mi-a salvat viața la un moment dat.

Eroii mei din viaţa reală
Am doar eroine. Și nu puține.

Eroinele mele preferate din viaţa reală
Femeile providențiale din prima parte a copilăriei și adolescenței, care mi-au dat curajul să merg pe calea mea. De pildă, profesoara particulară de franceză, care a trait 102 ani, o femeie interbelică autentică, fostă studenta lui Nicolae Iorga. Ce-aș fi fost azi fără întâlnirea noastră? Probabil mult mai puțin.

Mâncarea şi băutura mea preferate
Ginul.

Ce urăsc mai mult
 decat orice
Minciuna.

Cum aş vrea să mor
Fericit că am lăsat ceva în urma mea.

Starea mea de spirit actuală
Nerăbdare să văd ce urmează în viața asta surprinzătoare.

Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Toate greșelile au în spate o frică și o neputință. Dacă văd asta, am cea mai mare indulgență. Dar nu văd asta mereu. Prea des mă văd doar pe mine.

Deviza mea
Mă revolt, deci sunt.

 

Merci, Edmond!

 

Autoportret de tânăr în timpul pandemiei, București, aprilie 2020