Joi am descoperit la Hôtel de Montescot foarte așteptata colecție Galliano x Zara, într-un concept gândit chiar de designer și echipa lui, construit ca o adevărată experiență într-o casă de lux și incursiune în lumea lui Galliano. Cum este Re{form} văzută de (foarte) aproape?
Există colaborări de modă care îți trezesc curiozitatea și colaborări care îți ridică preventiv o sprânceană. Ei bine, John Galliano x Zara mi le-a provocat pe amândouă deodată. Cum traduci imaginația unui creator de talia lui, pe care îl asociez cu Haute Couture + lux extravagant într-un sistem construit pentru producție de masă? Cât mai rămâne din tăietură, din gest, din material, din acel dezechilibru perfect controlat care face o haină recognoscibilă înainte să-i citești eticheta?
Galliano fotografiat de Szilveszter Makó
Mă așteptam la ceva diluat și ieftin — un nume mare pus peste o colecție care ar fi putut exista și fără el. Surpriza e că rezultatul e foarte bun și pot să înțeleg de ce au stat 2 ani să-l creeze și să-l întoarcă pe toate părțile. Cu câteva rezerve care merită discutate, mai ales când ajungem la eticheta din interior.
Re{form} Zara Vol. 1, lansată joi, pe 1 octombrie 2026 și special la Paris Fashion Week, este primul capitol al unui parteneriat creativ de doi ani. Vogue vorbește despre 157 de piese în ediție limitată, cifra reținută și de presa de specialitate, dar am numărat vreo 200 de referințe comerciale în catalogul online.
Numele Re{form} spune, de fapt, tot ce trebuie să știi: schimbarea formei, reconstruirea unui vocabular deja cunoscut, un nou început & reciclare. Mi-a adus mult aminte de ceea ce a făcut Galliano la Margiela, hainele din pop -up având chiar stich-ingul alb inconfundabil al pieselor Margiela din anii 90. Aici închidem și o buclă biografică: am regăsit o întoarcere la propriile începuturi ale lui Galliano, prin Les Incroyables și Les Merveilleuses, figurile extravagante ale Parisului de după Revoluția Franceză care inspiraseră deja colecția lui de absolvire din 1984. În Re{form}, spiritul lor trece printr-un filtru contemporan : proporții deplasate, eleganță insolentă, gesturi surprinzătoare și haine cu aer de biografie proprie. Te astepți să sară și Kate Moss de undeva.
Trei adrese – nu trei pop-up-uri Galliano x Zara
Lansarea a avut loc la un pop-up event la Paris (Hôtel Montescot) și în două magazine flagship, Londra și Madrid, care comercializează colecția fizic. Restul lumii are varianta online.
La Paris, întâlnirea are loc într-un hôtel particulier de pe 70, rue des Archives, în inima Marais-ului, accesibil doar pe bază de rezervare sau invitație, între 1 și 6 octombrie. Adresa pare aproape prea potrivită pentru un proiect construit în jurul memoriei hainelor — fosta locuință, ocupată cândva de Paul Smith, devine acum o scenografie dedicată procesului creativ al lui Galliano: sketchbook-uri, obiecte personale, imaginile campaniei semnate Steven Meisel proiectate pe pereți, module care explică fiecare transformare, de la piesa originală din arhiva Zara până la versiunea ei re{form}ată.
Experiența Galliano x Zara începe înainte să alegi un produs de pe un umeraș: rezervarea și intrarea în hotelul privat parizian schimbă deja ritmul. Conceptul este foarte frumos articulat și în detaliu, mi-a adus aminte de felul tipic british al punerilor în scenă a sărbătorilor de Crăciun din Londra. La intrare ești primită de un majordom englez impecabil (un actor care îți povestește în engleză istoria locului și conceptul colecției) — am profitat și am descoperit că îl cheamă Axel. Și că este … francez.
Urmează parcursul prin hotel, instalația, apoi alegerea hainelor și proba. Fiecare cameră are un nume, hainele sunt stilizate pe umerașe de lemn (îmbrăcate în huse de pânză) și au o serie de etichete printate pe hârtie scumpă care ar face să pălească de gelozie orice colecție Dior. Nu te uiți la o etichetă cu preț, ci deschizi un mic plic care are în interior un cartonaș cu prețul. Iar etichetele de pe haine sunt printate pe voal, nu scrie doar Zara ca la sălbatici.
Ai apoi o cameră unde vezi tot procesul de creație (laboratorul creativ al lui Galliano), cât și o cameră unde shootingul lui Steven Meisel este regândit ca o instalație vizuală. Mi-a plăcut mult și camera cu accesorii, unde pantofii și gențile sunt așezate sub clopote de sticlă ca niște bijuterii.
O mulțime de vânzători grijulii înarmați cu tablete te așteaptă să-ți dea informații despre mărimi și prețuri, comanzi tot ce vrei să încerci și îți continui drumul. Apoi ieși în curte, o piațetă unde se află un stand mare de flori, banchete și o cafenea franceză improvizată, cu patiserii de la pasiunea mea patiseristică de câțiva ani, Yann Couvreur. Totul respiră lux, sur mesure și atenție, oamenii sunt extrem de drăguți, de la PR la chelneri și vânzători, chiar dacă sunt clar depășiți de entuziasmul și cererile invitaților. E o logică bună de customer experience — întâi înțelegi povestea, construcția, apoi decizi dacă vrei s-o porți. Întrebarea comercială rămâne, totuși, foarte simplă: ce merită să plece acasă cu tine de la Galliano x Zara?
Partea mai puțin poetică
Aici vine partea unde lucrurile coboară puțin cu picioarele pe pământ. La vizita mea, doar cinci cabine de probă au însemnat o așteptare destul de lungă (am stat mai bine de o oră, mărimile au venit greu, iar partea cu încasarea și recuperarea produselor a fost un adevărat test de răbdare odiseian). Pentru haine cu asemenea proporții — volume ample, asimetrii, straturi — proba nu e un detaliu opțional. O piesă trebuie înțeleasă pe corp, ajustată, privită din nou, iar cinci cabine devin repede insuficiente. În cazul meu, treaba cu așteptatul a fost un mal pour un bien: m-am împrietenit cu un grup de englezi cu care am râs încă din hotel, căci ne simțeam ca la vânzările private ale caselor de modă. Ca apoi să aflu că erau chiar din echipa lui Galliano și veniseră să cumpere tricouri.
Vizual, colecția are o consistență care depășește ideea de piese spectaculoase, bune doar pentru fotografii. Redingote, talie Empire, pantaloni cu aer istoric și volume ample coexistă cu piese ușor de integrat într-o garderobă reală. Rochiile en biais, pe care le așteptam, sunt frumoase, piesele grele (paltoane, jachete din stofă sau piele și trench-uri) sunt sublime, iar partea de corseterie și tailoringteste foarte reușită. Iar foarte multele transparențe (topuri, rochii, pulovere, fuste) schimbă total felul în care percepi straturile de dedesubt, satinate sau nu. Asimetriile tipice designerului dau mișcare, iar disproporțiile, construite cu intenție, readuc umorul și joaca lui Galliano cu moda, unde negrul ține împreună o paletă în care apar kakiul, albul, rozul pal, ocrul, albastru închis, violetul și un fel de portocaliu “ars”. Există un echilibru foarte couture între rigoarea croitoriei și fragilitatea aparentă a rochiilor — poți recunoaște o cămașă, o haină sau o rochie de lenjerie, dar ai chef, în același timp, să le încerci și să descoperi ceva complet diferit, despre haine și despre tine.
Unde entuziasmul meu cere o pauză
Dacă croiurile sunt sofisticate și muncite la Galliano x Zara, la materiale se îngroașă gluma. Prea mult poliester și poliamidă au alimentat deja criticile privind raportul dintre compoziție și preț, din ce am văzut cam 20% din colecție este făcută din fibre naturale. Pentru mine, este prea mult „plastic” raportat la ambiția și prețurile proiectului. Evident că m-am uitat la detaliile care fac diferența — fermoarele metalice produse de Rubi, o companie barceloneză creată în 1926, tivuri sau finisaje la partea de corsetărie care înseamnă finisaje scumpe.
Fibrele naturale vin cu diferențe considerabile de preț, pe site-ul francez: un gilet 100% lână — 99,95 euro; un pantalon 100% lână — 239 euro; un palton din lână — 479 euro. Dar sunt și tricouri la 60 de euro, o bătaie pe pălării (89,95 euro), mănuși lungi din tull la 35,95 euro și pantofii la 289 de euro.
La rochii, două modele de inspirație lingerie din poliamidă sunt 119 euro fiecare, în timp ce o rochie mai elaborată din mătase ajunge la 719 euro. Pe scurt, o medie de 200 – 300 de euro, ceea ce mi se pare mult. Prețul include desenul, construcția și dezvoltarea, știu asta. Dar numele creatorului nu mi se pare suficient – când Zara urcă asemenea trepte de preț, clienta are dreptul să ceară mai mult decât o poveste (foarte) frumoasă. Pun aici filmul, căci habemus și film. (Re)form Zara – le film
Verdictul
Mă așteptam la ceva rău, însă colecția asta Volume 1 nu este bună, ci foarte bună. Uneori, chiar merită să-ți verifici prejudecățile. Dacă ești la Londra, Madrid sau Paris zilele astea, nu ezita să faci un tur, nu atât pentru shopping, cât pentru experiență — iar dacă te afli la Paris până pe 6 octombrie, mergi să-l saluți pe Axel și să mănânci un rulou cu scorțișoară Couvreur, chiar dacă nu vrei să cumperi nimic.
Foto: Zara.com, Szilveszter Makó, arhiva perso
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram sau pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
De ce am intotdeauna un flacon de Rouge Noir de la Chanel in frigider
Audemars Piguet x Swatch: când luxul nu mai stă în turnul de fildeș, ci iese la plimbare
Tortul Marthei Bibescu – cum să devii prințesă într-o bucătărie din București
