TinaR a fost unul dintre primele branduri locale la care prietenele de o viata au insistat sa ma duca cand m-am intors in tara. Prietenele pe care la randul meu insistasem sa le plimb in locurile „must see“ cand au venit sa ma vada la Paris, deci schimbul bunelor procedeuri instaurat de ani intre noi se impunea.
Produse placute, magazine diferite de restul brandurilor, cabine spatioase. Saptamana trecuta, fiind la un eveniment de cu totul alta factura la Carturesti intr-un mall, am fost curioasa sa vad cum arata colectia de vara a TinaR. Anii au trecut si m-a frapat schimbarea brandului in ceva nedefinit. Nu m-am putut abtine si m-am hotarat sa scriu de data aceasta. Pentru ca este o marca care mi-a placut si care sper sa-si revina si sa ma surprinda in bine. Mi-a placut strategia de brand: a seduce atat mama, cat si fiica este o idee contemporana, cat se poate de actuala. Chiar daca altii s-au jucat cu mult succes pe aceasta tema de ceva vreme, se pot face variatii infinite si amuzante care se potrivesc foarte bine cu profilul TinaR.
Ma recunosc in conceptul de baza – fac parte din generatia celor cu o mama vitaminizata, peste care trec anii fara sa o atinga. O mama care ma bate sistematic cu mai multe lungimi la propria mea meserie, care ma anunta cu lejeritate cum a fost la expozitia Louis Vuitton de la Paris (unde se vorbeste cam mult de Marc Jacobs), care face poze superbe si scrie intr-o clipita un articol pentru site-ul meu de stil.
Tot ea a fost cea care m-a luat de la serviciu sa ma duca la deschiderea primului magazin japonez Muji din Paris, cea care a vrut sa mergem la Topshop la Londra sa vedem colectia lui Kate Moss si sa-mi spuna ce calitate dubioasa au produsele ei sau sa-mi dea telefon pentru ca T-shirt-urile noastre Petit Bateau s-au inversat in weekend.
Deci cand aud de un brand cu o strategie ¬„mama-fiica“ ma reped, sperand sa nu fie prea tarziu si sa o aud pe mama mea zicand: „Ah, dar am fost saptamina trecuta – am uitat sa-ti spun?“
Cum am intrat in magazin, am incercat sa ghicesc cui i se adreseaza produsele ca transa de varsta – publicitatea incearca stangaci sa-mi sugereze ceva ce am identificat ca „mame si fetele lor“, nu prietene de varste diferite care nu stiu ce fac de rad sus pe un perete, cum pare la o prima vedere. Mi-a parut rau – de ce nu s-a personalizat ideea ceva mai tare? Siluetele nu-mi sugereaza o armonie a celor sase personaje impreuna sau luate separat doua cate doua. Şi nici nu-mi spune povestea fiecarei „perechi“ sa pot sa ma identific cu ea – ma uit la fiecare din cele trei cupluri mama-fiica si nu o vad pe mama mea imbracandu-se in niciunul dintre outfit-uri. Nici eu nu m-as vedea alegand unul – oare cei care au facut stylingul s-au gandit asa cand au ales hainele? Produsele promovate nu le-am gasit in magazin – poate nu m-am uitat eu bine.
Cunoscutul brand francez Comptoir des Cotonniers, creatorul strategiei mama-fiica, a mentinut conceptul ca ax principal de la nasterea brandului in 1995. Ideea de produs burghez sic si de calitate proprie brandului a evoluat de-a lungul tendintelor, iar Comptoir des Cotonniers ramane una dintre marcile preferate ale pietei franceze si internationale. Trenciul, produsul far al marcii, este gandit atat pentru o clientela de 18–25 de ani, cat si pentru 35–55 de ani, cu o forma noua la fiecare sezon. Concepute ca produse de baza si fashion, articolele brandului francez sunt foarte bune calitativ din punctul de vedere al materiei (preponderent naturala ca bumbacul, inul, matasea), absorbind trendurile pe care le adapteaza perfect stilului sau si celor patru colectii pe an.
Printre alte branduri si H&M s-a jucat de mai multe ori cu reteta aceasta, ultima data fiind pentru campania de Craciun 2012. O selectie de staruri au pozat impreuna cu copiii lor pentru pozele vitrinelor: Jerry Hall si fiica ei Georgia May Jagger sau Bryan Ferry si fiul sau Tara. Daca ideea din spatele campaniei TinaR este „vino si vei arata ca in reclama“, propunerea actuala nu cred ca este cea mai atractiva in ceea ce ma priveste. Şi cea descrisa nu este cea pe care am vazut-o si incercat-o in magazin – unde era o ambianta de octombrie colt cu noiembrie. Fetele si mamele din publicitate imi dadeau o senzatie de vara cumva. Sa trecem insa la ce m-a durut cel mai tare – colectia din magazin. M-a surprins paleta foarte colorata a colectiei tradusa prin produse destul de iernatice gasite in magazin. Mi-as fi dorit tee-shirt-uri cu forme indraznete, fuste sexy, pantaloni care sa ma surprinda si mai ales produse de anotimp cald, ceea ce nu am vazut. Cu atat mai mult cu cat la sfarsit de martie o colectie de vara este prezenta 90% in magazin. Deci majoritatea pieselor-cheie ale brandului pe sezonul de vara ar fi trebui sa fie deja prezente. Am observat o gama larga de rochii-sarafan din materiale groase, amestec lana si poliester, care duceau cu gandul la iarna. In oferta era si o mare de camasi, toate cu maneca lunga. Multe din bi-materii cu imprimeuri de sezon rece, din nou. Gama cromatica vie, mult violet si verde si nici picior de tee-shirt sau o camasa simpla, bazica, aerisita, din bumbac usor, fara imprimeuri.
Inteleg ca echipa de designeri a facut o pasiune pentru aceasta combinatie si continui sa incerc sa patrund secretul colectiei. De remarcat insa cate o tusa de oranj, una dintre culorile far ale verii anuntate de anul trecut. As fi dorit sa vad galben, oranjul-tamarin sau pastelurile pudrate, tesaturi satinate, mai lucrate, pe care le-am vazut in trenduri inca de la targurile de tesaturi din vara trecuta. Poate o sa apara mai incolo, in mai sau iunie.
Accesoriile mi-au atras atentia in mod special: colorate, peste tot, genti incarcate, cu insertii de blanite, cu franjuri, cizme scurte cu detalii de impletitura la glezna. Mult material sintetic. Pe talpa cizmelor scurte scria „Made in Italy“, pe cand pe eticheta scria „Made in Romania“. Nu vreau sa par carcotasa, lucrand cu China si India ca designer, am invatat sa recunosc un produs „Made in China“.
Daca tendintele cromatice ale verii 2012 nu sunt prezente (nici in culori, nici prin imprimeuri), nu am regasit trendurile nici in materiale sau designul produselor, cu toate ca in magazin erau destule articole interesante.
Sunt idei creative – anumite amestecuri de materii si ideea propunerilor de imprimeuri florale care pot merge cu dantele. Mi-ar fi placut sa fie construite si duse mai departe in structura de colectie, pentru a fi mai personala, sa-si gaseasca un fir conducator. Aceasta identitate noua sa-si insuseasca conceptul „mama si fiica“ si sa-i gaseasca o interpretare care sa se regaseasca apoi in tematica colectiei.
Mama mea poate ca ar iesi in trei minute cronometrate din magazin – mie mi-a fost greu sa inteleg colectia aceasta si ideea din spatele TinaR in contextul actual. Unui brand cu un potential asa frumos nu-i trebuie mult pentru a deveni un brand lider pe piata locala. Este un nume cu sonoritate, asteptat cu nerabdare de o clientela care a crescut cu el, care il indrageste si care nu va avea nicio problema sa-i urmeze de-si va regasi propriul drum. Personal, astept cu interes sa vad ce viziune va avea TinaR la urmatoarea sa colectie. Ce idei va inspira si cum va incerca sa-si farmece clientele. Ce produse va propune, cum se va adresa mamei si fiicei.
Sunt curioasa cum va percepe publicul schimbarea, articolele si colectia – un brand este un contract de incredere si fidelitate semnat cu clientul sau. Un contract care se dovedeste insa intotdeauna fragil. Daca de data acesta colectia nu m-a convins, poate se va intampla data viitoare. Rendez-vous in cateva luni, va voi tine la curent.
Ioana Nicolescu pentru Dialog Textil
http://www.dialogtextil.ro/content/cautarea-brandului-pierdut
Credit photo: backstage Marc Jacobs, H&M, Tina R, Le comptoir des cotonniers
