De mult mă mănâncă claviatura laptopului să scriu un articol despre cum fac cei mari să-i ajute pe cei mici. Poate din cauză că noi nu am învățat să o facem și avem minunatul obicei să remarcăm doar nume deja consacrate, dacă se poate afară, și ne e o frică cruntă de ce e prea nou. Sau de ceea ce ne pune la îndoială reperele vechi, cimentate de comoditate.
Cum de cele mai multe ori informația bună ajunge pe la noi prea târziu, am decis să iau taurul de coarne. Așa veți putea spune, peste câteva sezoane, că ați auzit de designerul-senzație al momentului cu ceva timp înainte să devină directorul artistic al Dior.
Trei sute de mii de euro, o simplă înscriere pe net, un mentorat de un an la cel mai important grup de lux mondial, un juriu prestigios și cei mai cei directori artistici ai LVMH – vâlva mediatică pe care Bernard Arnault a știut să o creeze de anul trecut pentru LVMH Prize are toate ingredientele unui bestseller avangardist marketat cu logică și grijă.
Așa arată în mare structura de susținere a tinerelor talente creată în 2014: un concurs internațional deschis tuturor studenților școlilor de artă.
O suită logică pentru cine cunoaște angajamentul grupului de lux pentru creație și inovație, premiul acordat tinerilor designeri s-a ivit din dorința magnatului francez de a îmbunătăți imaginea grupului său cu una mai umană. LVMH își construiește o nouă poziție, într-un fel personal pe care îl sper aspirațional pentru bunele motive și pentru multă lume.
Bernard Arnault a știut dintotdeauna să marcheze puncte. Câștigător al Premiului David Rockefeller 2015 acordat de MOMA New York pentru “o persoană din lumea afacerilor care este un exemplu de generozitate și de promovare a eforturilor în materie de cultură și civism”, domnul Arnault este și prima personalitate europeană premiată.
Cu o avere estimată în 2014 la peste 35 de miliarde de dolari conform revistei Forbes, Bernard Arnault a înființat LVMH Prize după o serie de sponsorizări ale unor expoziții culturale de anvergură la Centre Georges Pompidou sau Grand Palais din Paris. Ideea de a sprijini tinerii nu este nouă, LVMH organizând deja concursuri pentru vitrinele magazinelor Louis Vuitton, unde elevii școlilor de artă își puteau implementa ideile creative cu ajutorul echipelor grupului.
În cadrul unei frumoase ceremonii organizate la Fundația Louis Vuitton la sfârșitul lunii mai, Premiul LVMH, aflat la a doua ediție, a fost acordat duoului portughez Marques Almeida. Anul trecut, canadianul Thomas Tait a primit marele Premiu LVMH, iar marca newyorkeză Hood by Air și brandul indian Miuniku au fost recompensate cu câte o bursă de 100.000 de euro.
Delphine Arnault, directoarea adjunctă a Louis Vuitton și “mama” proiectului, are o viziune clară asupra designerilor pe care dorește să-i susțină. Pentru ea munca unui creator “nu este un sprint, ci mai degrabă un maraton. Este munca pe care o vei face o viață întreagă. Nu trebuie să te descurajezi. Îndârjirea, efortul și perfecționismul de durată sunt valori pe care le apărăm”.
Nu este doar un discurs, dovada fiind semifinaliștii din 2014 care au ajuns în finala din 2015: Faustine Steinmetz, prezentă cu o colecție artizanală foarte remarcată anul acesta, sau Jacquemus, care a obținut un premiu special de 150.000 de euro și un an de mentorat.
Ce înseamnă premiul?
În afară de bursa de 300.000 de euro și ajutorul personalizat de 12 luni pentru dezvoltarea propriei mărci sub îndrumarea unei persoane desemnate de LVMH, accentul este pus pe zonele esențiale pentru o marcă de modă tânără: sourcing, producție și distribuție, marketing, promovare, imagine și comunicare sau proprietate intelectuală. Dacă businessul se poate învăța, și încă de la cei mai tari, din păcate nu și identitatea, creativitatea și puritatea stilistică.
În afara celor nouă directori artistici ai caselor de modă importante ale grupului cum ar fi Phoebe Philo (Céline), Nicolas Ghesquière (Louis Vuitton), Karl Lagerfeld (menționat aici ca designer al casei Fendi, nu Chanel), juriul a beneficiat de aproape 50 de experți-cheie în domeniu. Emmannuelle Alt (Vogue Franța) sau Suzy Menkes (Herald Tribune, New York Times) au stat alături de Franca Sozzani (Vogue Italia), prezentă ca fondatoare a celebrului concept-store milanez Corso Como, Sarah Andelman (Colette concept-store) sau Adrian Joffe, directorul general al Comme des Garçons. Un juriu cu o aură fantastică, dar mai ales un juriu care reunește în câteva nume o industrie. Consultanți, buyerii cei mai influenți ai momentului, fotografi, stiliști, toți reuniți pentru a analiza munca designerilor. Și ce viitor designer ar putea rezista tentației de a se afla dintr-odată la masă cu toată industria modei?
Tinerii creatori sunt dintotdeaua filtrul necenzurat al frământărilor și preocupărilor actuale, cu atât mai mult cu cât vremurile sunt extrem de agitate. Noua avangardă este mai preocupată de ce se întâmplă dincolo de noțiunea de “frumos”. Reinterpretarea uniformelor, upcycling sau contracultura sunt câteva dintre direcțiile principale abordate de laureații LVMH Prize 2015. De notat și o orientare foarte clară către materii și texturi inovatoare pentru colecțiile streetwear și sportswear de lux.
Prima selecție de 26 de semifinaliști a fost urmată de o serie de opt finaliști. Cum arată lista finaliștilor din acest an?
– Arthur Arbesser (marcă milaneză de prêt-à-porter feminin creată de vienezul cu același nume)
– Coperni (marcă franceză de prêt-à-porter feminin fondată de Sébastien Meyer et Arnaud Vaillant, care s-au retras din concurs în urma numirii duoului la direcția artistică a casei Courrèges)
– Craig Green (brand britanic de prêt-à-porter masculin al designerului Craig Green)
– Faustine Steinmetz (marcă de prêt-à-porter feminin lansată la Londra de creatoarea franceză cu același nume)
– Jacquemus (brand francez de prêt-à-porter feminin al creatorului autodidact Simon Porte Jacquemus, finalist anul trecut)
– Marques’Almeida (Marta Marques et Paulo Almeida, doi creatori portughezi cu un brand stabilit la Londra)
– Off-White (creat de Virgil Abloh, de 10 ani directorul artistic al lui Kanye West)
– Vetements (marcă pariziană lansată de designerul georgian Demna Gvasalia și absolvenți ai Academiei Regale de Belle Arte din Anvers care doresc să rămână anonimi pentru “a repune veșmântul în centrul atenției”).
Colecția prezentată de Marques’Almeida este proaspătă, colorată și plină de energie, plecând de la influența anilor ‘90 și stilul grunge pentru a modela o siluetă modernă departe de orice nostalgie.
Printre ceilalți finaliști merită să-i menționez pe Ximon Lee, But, Huishang Zhang, Agi & Sam, Xiao Li, Nasir Mazhar, Astrid Andersen și Ryan Lo. Dintre toți, care va fi oare noul designer ce-i va demoda pe ceilalți și în cât timp?
LVMH Prize este un accelerator de vizibilitate cert, mai ales în Franța, unde presa de specialitate și amprenta marilor case de modă arată o reticență solidă când vine vorba de noi talente, spre deosebire de Londra, unde tinerii sunt foarte căutați de presă, magazine sau rețelele de distribuție.
Ce rămâne de notat este că LVMH creează nu doar un premiu important într-un demers complex. Dacă unii se întreabă dacă Project Runaway este altoit cu Jocurile Foamei în străinătate, personal cred că, din nou, grupul este cu câteva lungimi bune înaintea celor care susțin creativitatea și tinerii.
Din povestea asta nu doar tinerii designeri au de câștigat, ci și absolvenții școlilor de modă. Anul acesta Matty Bovan, Gabriel Castro (Central Saint Martins College of Art and Design) și Josh Read (Kingston University, Londra) au câștigat fiecare câte 10.000 de euro și un contract de un an la câte un studio de creație, respectiv la Louis Vuitton, Kenzo și Dior.
Pentru a arăta un demers complet, LVMH recompensează în mod inteligent cu câte 10.000 de euro școlile de unde provin laureații, suma fiind acordată echipelor educaționale care-i “permit modei să se înnoiască și să atingă niveluri înalte de excelență”. Mi-ar plăcea, de ce să mint, să aflu că un brand românesc vizibil și solid acordă 10.000 de euro uneia dintre chinuitele noastre școli de modă. Nu e vorba de comparații aici, ci de inițiativă și de a putea vedea în perspectivă, un exercițiu dificil pentru moda românească.
Aplicațiile pentru 2016 nu sunt oficial deschise, de știut că anul acesta deadline-ul a fost la început de februarie, iar studenții în modă puteau trimite dosarele până la începutul lui martie – nu ratați site-ul concursului, gândit simplu ca o comunitate deschisă și prietenoasă unde toată lumea poate interacționa.
Photos courtesy Patrick Demarchelier / LVMH Prize