3061

Se spune că tinicheaua ar desnobila femeia-cum le spunem atunci brandurilor care le propun clienților să arate straniu? Nu-mi place și nu dau cu bâta gratuit, însă a ignora brandul românesc declarat ca având cea mai mare rețea de retail de la noi înseamnă a ignora elefantul din mijlocul camerei.
Un site de promovare online îmi provoacă spiritul jucăuș cu un articolul care anunță îndrăzneț colecția 2013: “La haine de damă, câteva dintre cele mai apreciate și mai noi sunt combinațiile de culori, care arată cel mai bine pe podiumurile din întreaga lume. Unul dintre aceste exemple de combinări este albastrul exotic, un amestec foarte interesant dintre albastrul deschis și turcoazul rafinat, ce poate da și spre verde deschis. Este considerată a fi printre cele mai originale cocktailuri de culori ale anului 2013, fiind destul de dificil de asortat și purtat în combinații. La sigur veți merge cu un albastru de acest fel în outfit-urile uni, precum rochițe sau salopete. Verdele crud s-a transformat acum în margarita. Vă întrebați despre ce-i vorba? Are legătură cu celebrul cocktail, inspirându-se din nuanțele nude ale acestuia, regăsit adesea la bluze de damă.“
Deci mi se propune ceva dificil de asortat, aflu că margarita este verde, nu transparent, iar nude înseamnă verde. Concluzia lovește pe măsură. „Daca tot vorbim de noutățile noului an, e de menționat faptul că brandul House of Art știe cel mai bine ce înseamnă tot ce e nou și tot ce surprinde publicul.“ Și cu asta mi-a zis-o-nicio poză sau un croi, pot să-mi imaginez orice, de la imprimeuri cu elefanți care zboară la buline și multă margarita!

După aceste rânduri incitante, decid să merg și la AFI Cotroceni, după o documentare religioasă asupra adreselor pe internet care îmi arată complexul Bega din… Timișoara. O lista a magazinelor din București sau un site al brandului este o pretenție extravagantă din partea mea. Nu este prima dată când logica unui business de retail în România îmi scăpa, oare căror legi ale universului, bunului-simț sau comerțului le răspunde? Poziționarea punctului de vânzare din Cotroceni este reușită, brandul nostru se află între H&M și Pull&Bear, nu departe de Cărturești, lângă scara de acces. Punct ochit, punct lovit! Ce motivare bună să ai un magazin grozav, un merchandising să te lase mască, produse trăsnet, o echipă comercială mai ceva ca la Abercrombie, încât vânzătorii să te roage să pleci din magazin la ora închiderii!
Întru în magazin-un outlet cu aer de depozit sau invers. Vitrina nu are niciun Dumnezeu, comunică reduceri de 70% pe un fond mare roșu și arată manechine chinuite cu siluetele improbabile colț cu invizibile. Nici picior de cocktailuri de culori sau margarita. Doi vânzători prea ocupați să se hlizească ca să mă observe sunt lipiți de casă, unde vor rămâne tot timpul cât stau în magazin. Undeva pierdută printre haine, o vânzătoare este foarte absorbită de locul unde a lăsat sticla cu spray de geamuri, uitată printre cizme cu blăniță falsă și stative susținând genți plate din PVC maro.
În mod evident, praful de pe etajere este prioritar unui potențial client, nu merit nici măcar o privire, darămite un zâmbet sau un „buna ziua“. Am impresia unui stand preluat clandestin cu marfă din metrou și aranjat într-o locație efemeră de boutique, ceva ce poate dispărea în 15 minute dacă este nevoie. Produsele aranjate pe niște mobile inodore și incolore provoacă senzația de încropeală și lipsă de direcție. Nu îmi dau seama ce clientelă încearcă să atragă brandul. O masă mare și posomorâtă de produse căzută pe diferite niveluri mă face să mă întreb unde mă aflu-poziționat între două mărci cu lecțiile făcute, boutique-ul este de o tristețe demnă de o comedie din Coreea comunistă. Primul impuls este puternic, departe de a fi pozitiv, îmi vine să fac stânga împrejur imediat și să merg la vecinii cei veseli. O curea din elastic expusă în trei culori, bej, negru și maro, cu finisări metalice din cel mai auriu metal posibil rezumă atât aranjarea articolelor puse să umple spațiul, cât și calitatea și genul de marfă: fără nicio pretenție.

3062

Mă uit la fuste, rochii și mă simt îmbătrânită înainte de vreme, fără poftă de nimic și neatinsă de nicio ambiție. O pufoaică roșie și una galbenă își dau silința, tot în fundul magazinului, să creeze senzația de culoare. Înecate în masa de gri, negru sau maro, subliniază inconsistență și lipsa oricărei coerențe de structură sau noțiune de colecție.
Forme cenușii care sunt ideale dacă vreau să par femeia invizibilă din rata Mizil-Găești transportând parfumuri franțuzești incognito. În partea stângă ghicesc o linie destinată bărbaților-arată ca linia cu care o nevastă își amenință bărbatul dacă nu o ajută în casă.

Referințe urbane? Într-adevăr, sunt niște haine „pentru birou“, precum și niște genți tip „sacosa mai de doamne ajuta“ pentru aceeași întrebuințare. Însă cizmele înalte cu aplicații late de blăniță albă sunt un fel de inspirație slavă în context rural-dacă clienta imaginată de buyerii sau designerii brandului are un outfit office și îl accesorizeaza cu aceste minunate încălțări sau cu gențile tip sacoșa maro, ar putea concura liniștită pentru etapa de preselecție a unui Miss de la periferie.
Subliniez, nu am o problemă cu cei ce stau la periferie și nici nu găsesc că bunul-gust este exclusiv rezervat centrului orașului.

3063

Referințe provinciale? Sincer, acum de ce să fie pedepsite reprezentanțele sexului frumos pentru că își doresc să arate bine? În față te lovesc o lipsă de inspirație și pasiune crunte din partea brandului, atât. Nu contează prețurile mici, la cât de comun arată tot, inclusiv calitatea-nu înțeleg conceptul de „brand“. Etichetele diferă pe accesorii sau haine-am impresia că nimic nu este realizat de o eventuală echipă de stiliști „in house“, ci a unor piese cumpărate pe brânci de la angrosiști. Selecția hainelor este o înșiruire de produse mohorâte care nici nu încearcă să se lege între ele. Nu înțeleg de ce sunt împinse și dispuse spre perete, pe când curelele, gențile și pantofii inundă mijlocul magazinului. Materialele ar face să plângă și un fabricant chinez-o serie de jerseuri în culori șterse la oferte sunt expuse după un stâlp central plin de miniplicuri și pantofi care se vor pentru ocazii. Știu că în mod normal ofertele se pun în față, de ce sunt ascunse în spatele magazinului?
Cu un nume ca „House of Art“, te aștepți la un concept, produse care să te facă să visezi. Nu înțeleg nici unde este „house“, nici unde s-a pierdut „art“ pe drum. Înțeleg perfect cum brandul se găsește în starea dificilă de azi și mă mir cum supraviețuiește. Concurența sănătoasă și stimulantă a atâtor branduri străine pe piață noastră este parte dintr-un sistem internațional-brandurile noastre, mai ales cele care se vor demne de acest nume, am impresia că nu țin cont de adevăratele date ale problemei. Cu atât mai mult când aleg vecini cu standarde înalte și spații comerciale ce impun de la sine o poziționare și întrebări clare legate de produs, prezentare, imagine și strategie. Inerția românescului „merge și asa“ lasă găuri greu de acoperit în realitatea pe care brandul hotărăște să o ignore sperând la un miracol sau un orb al găinilor ce va cădea peste clienți.

Criza nu justifică nepăsarea ce mușcă din încă un brand autohton, când acesta nu face mare lucru într-o situație strategică limită-poate prioritățile lui sunt altundeva.
Un brand în modă este, ca multe altele, o interactivitate de meserii frumoase, creative și plăcute făcute cu multă pasiune, din dorința de a comunica, inspira și provoca în fiecare zi. Dacă tot ce poți comunica este tristețe, descurajare, confuzie și lipsa oricărei umbre de dorință de schimbare în fața unei concurențe evidente, mă întreb ce rost are să continui într-un business în care dai impresia că nu vrei să fi?

Dialog Textil, februarie 2013