Ioana Ciolacu a câștigat premiul “Designer of Tomorrow” oferit de Peek & Cloppenburg Dusseldorf și Fashion ID. Săptămâna trecută, colecția Paradox by Ioana Ciolacu a convins-o pe Stella McCartney și pe juriul concursului să îi acorde premiul cel mare, ceea ce înseamnă sponsorizarea și achiziționarea colecției de către P&C și participarea la Mercedes Benz Berlin Fashion Week. “Toate cele cinci finaliste au venit cu idei fantastice și au o intuiție bună ca și designeri. Ioana are un talent foarte mare, cu un mare potențial, și sper că vom mai auzi mult mai multe despre ea în viitor “, spunea Stella McCartney într-o conversație cu Louise Roe.
Greu de prins între Londra și București, între o nominalizare la European Fashion Award și o întâlnire cu Stella McCartney, a fost nevoie de răbdare și umor să ajungem să ne vedem. Ieri-seară, sunând-o pentru ultimele detalii, lucra o rochie pentru o prietenă comună. Apoi ieșea la un eveniment. Ioana Ciolacu trăiește un vis frumos – este câștigătoarea unei burse la London College of Fashion și a câștigat ediția 2013 a concursului Designer of Tomorrow organizat de Peek&Cloppenburg la Berlin.
Creațiile tale nu se inspiră din zona convențională a modei – cum ai ajuns la ele?
Preocuparea oricărui designer este să descopere și să aplice idei noi, drept urmare încearcă să iasă din convențional – ceea ce devine automat conventionalul. La fel și cu mine, în căutările mele descopăr mereu chestii mai mult sau mai puțin convenționale, dar fiind o unealtă de lucru, nu îmi pun neapărat problema în termenii ăștia.
Cui se adresează piesele tale?
Este o întrebare pe care mi-o pun și eu în fiecare sezon. Câteodată femeia ideală este o ciudată, câteodată este o extrovertită, dar tot timpul ajunge să fie un paradox. Iar paradoxali suntem cu toții prin definiție.
Ce aspecte ale designului ești interesată să explorezi actualmente?
Chiar ideea de paradox, transpusă vizual în efecte optice. Alăturarea practicilor paralele modei cu moda. Transferul de la 2D la 3D.
Designer independent-o modă sau o soluție?
Și una și alta, mereu a fost așa. Pe de o parte, ca free lance ai libertatea să clădești un brand de la zero, însă este foarte important să ai susținere. Pe de altă parte, ca chief designer la o casă de modă provocarea este să menții și să îmbunătățești imaginea existentă a brandului, ceea ce oferă mai puțină libertate și aport din partea designerului. Este un fel de control și maturitate versus nebunie și libertate. Ideal ar fi să experimentezi ambele variante, este fain să ai cât mai multe experiențe ca designer. Momentan prefer varianta de independent-modă sau nu, pentru mine este o soluție.
Unde expui pe piața românească?
Momentan la Romanian Design Week la palatul Stirbey și permanent la The Code.
Cum sunt sprijiniți designerii în România?
Vorbim mai degrabă de un schimb de informații, programele ce susțin designerii nu sunt foarte bine dezvoltate la noi. Există un interes major pentru modă, se vede în presă și în programe independente. În Londra, de exemplu, am primit sprijin financiar ca designer doar pentru că am fost interesată să merg ca vizitator la târguri de specialitate. Ar fi fain să existe astfel de programe și la noi sau poate că există, dar nu sunt foarte ușor de accesat. Cum suntem un grup mic, dar bine închegat de designeri români și presă de specialitate, transferul de ajutor reciproc și deschidere funcționează foarte bine-personal mă simt susținută din punctul ăsta de vedere.
Criza este puternică pentru designerii de haine-ce direcții și noi oportunități simți?
Eu am intrat pe drumul ăsta în plină criză, îmi este greu să îmi dau seama cum era înainte. Dar este frumos pentru că este greu. Nu înțeleg faza cu criza-poate eu nu simt nicio criză, cred că asta ar putea fi explicația. Cât despre oportunități, într-o capitală a modei precum Londra sunt mulți care apreciază și încurajează talentul și munca prin burse, consiliere pentru dezvoltarea brandurilor tinere, comunicare. Lucrurile sunt foarte bine puse la punct în comparație cu România. Toate aceste oportunități trebuie susținute și financiar, lucru care se dobândește mai greu și prin experiență. Ca designer, atât timp cât ești intuitiv, talentat și focalizat pe munca ta, ești încurajat.
Cum s-a schimbat folosirea hainelor?
O parte din consumatori au devenit mai atenți și conștienți de ceea ce cumpără, așa s-a stratificat piața. O altă parte cred că ignoră total situația. Stratificarea pieței a deschis noi nișe și a adus noi elemente-fiecare nișă are o țintă bine conturată. De la moartea couture-ului la sustenabilitate, toate acestea sunt o oglindire a timpurilor în care trăim. Dar cum stratificarea creează loc pentru orice idee, nu văd foarte clar o direcție comună înspre care se îndreaptă veșmântul.
Ai participat la târguri internaționale de afară și dacă da, la care dintre ele? Cum le-ai ales?
Nu am participat activ decât la ISPO în 2011 în Munchen, iar ăsta prin concurs. Nu m-am preocupat să găsesc investitori, așa că nu am mai participat la altele. Am vizitat târguri internaționale unde m-am documentat, târguri de materiale textile ca Premiere Vision sau târguri mici, londoneze, de materiale sustenabile și inovații textile.
Care este târgul/evenimentul la care ai participat și care te-a mulțumit cel mai tare?
Până acum, Fashion Picnic la British Gallery, pentru că are o curte superbă, iar clienții sunt bine aleși. Mi-a plăcut mult atmosfera-se ține doar în anotimpul cald, în aer liber. PR-ul evenimentului contactează designerii datorită calității hainelor. Selecția este excelentă, sunt designeri noi sau cu experiență și concepte faine. Când participi la un eveniment de acest gen este important să-i întâlnești pe cei pe care îi admiri și cu care te identifici. Altfel totul se transformă într-un bazar în care identitatea designerilor se pierde printre vintage și mărgeluțe. Fashion Picnic nu este un eveniment ce țintește un profit remarcabil, nu este scopul care primează.
Care este târgul sau evenimentul la care ai câștigat cel mai mult?
Fiecare târg și eveniment a fost o experiență indispensabilă unei evoluții. Probabil cel mai important eveniment la care am participat a fost întâlnirea cu Stella McCartney la Berlin. M-am înscris prima oară la concurs acum un an și nu am fost selectată. Îți dai seama că nu mă așteptăm să fiu finalistă anul ăsta. M-am înscris din inerție, fără așteptări. M-au anunțat inițial că sunt în top 10 preferințe ale Stellei, apoi că am intrat pe lista celor cinci finaliști. S-au mișcat foarte repede, luni am aflat veste cea mare, marți tot programul era aranjat și miercuri aterizam la Berlin. Pe lângă o echipă incredibil de amabilă și bine pusă la punct, am fost foarte încântată de toată gestionarea evenimentului. Practic, tot ce a trebuit să fac a fost să împachetez colecția și portofoliul. De rest s-au ocupat ei. Joi ne-am adunat în studiourile Delight din estul Berlinului, unde am aranjat colecțiile. Stella a ajuns la scurt timp după aceea. Fiecare finalist a avut o discuție cu ea privind colecția, conceptul, modul în care lucrează, pasiuni și sfaturi. Am avut și un fitting cu piese-cheie din colecție, iar Stella a venit cu sfaturi privind finalul concursului în care fiecare va prezenta la Berlin Fashion Week. Au urmat o serie de interviuri cu diverși jurnaliști, o sesiune video de prezentare a designerilor pentru site și discuții cu stilistii pentru Fashion Week. Seara a avut loc evenimentul în care eram prezentați oficial, într-o biserică transformată în galerie de artă. Ne-am prezentat colecțiile cu Stella și John Cloppenburg pe scenă, am vorbit despre responsabilitate în modă și am primit sfaturi foarte utile privind meseria.
Ce crezi despre Zara și H&M?
Sunt o soluție rapidă, dar nu neapărat eficientă pentru client pe termen lung. Producția se face în masă în țări subdezvoltate, ceea ce nu creează neapărat calitate, dar creează locuri de muncă. Este un produs al societății-cererea este foarte mare. În același timp, daunele accidentului de la fabrica care a căzut și a omorât mulți angajați în Bangladesh ar putea fi preluate de Primark, una dintre firmele care aveau contracte cu ei. Celelalte firme, printre care nume mari ca Mango, s-au eschivat. Ceea ce înseamnă că dincolo de dezavantajele fast-fashion-ului, unele firme încep să fie mai conștiente.
Cum a fost să primești o bursă la London College of Fashion?
A fost o realizare din care profit masiv acum. Bineînțeles, am fost foarte încântată când am aflat, dar abia acum, aflându-mă în mijlocul lucrurilor, îmi dau seama ce înseamnă cu adevărat. Și înseamnă mult. Beneficiul meu masiv este în special biblioteca impresionantă a școlii și cea de la Saint Martin, unde am acces. Sau biblioteca de textile ce ajută enorm la pregătirea de dinaintea unei colecții, la atelierele complet utilate și în care îmi petrec majoritatea timpului. Tutorii, conștienți că sunt practic angajați pentru studenți, au și responsabilitatea să instruiască și să modeleze viitorul modei. Dincolo de școală sunt nenumărate expoziții și evenimente care mustesc de inspirație-să numesc doar câteva care mi-au plăcut: V&A Museum și expozițiile lor temporare precum Hollywood Costumes sau cea dedicată lui David Bowie, Vogue Festival și conferințe susținute de marile nume din modă.
Online-ul este o soluție pentru designeri?
Personal, nu sunt cea mai înfocată degustătoare de evenimente, de afișare și de construit relații face to face, drept urmare online-ul este o soluție bună pentru mine. Dacă te referi însă la online ca gen de retail, în țară nu se mișcă incredibil de bine, din experiență mea. Corect ar fi ca aceste magazine să achiziționeze produsele și să-și asume riscul. Asta înseamnă susținerea designerilor de care vorbeam mai sus. Și așa funcționează mai toate magazinele online cu prestanță.
Foto: www.designer-for-tomorrow.com | www.facebook.com/ciolacuioana
