Voi începe cu o doleanță, pentru că deh, oameni suntem și avem ofurile noastre. Ale mele se leagă de amor. Se spune că atunci când iubești pe cineva, este bine să-l lași să plece. Eu iubesc moda, însă n-am s-o las să plece așa. Nu cum este acum! Nu pot să ascund faptul că sunt complet dezamăgită de blogosfera care se adresează oamenilor vanitoși cu un oareșce simț estetic care caută să-și odihnească privirea asupra frumosului. Și asta pentru că foarte puțini din cei ce activează reușesc să satisfacă aceste dorințe. Cu toate astea, 2 din 3 tinere femei sunt bloggeri și majoritatea se consideră “bloggeri de modă”. Cred că asta ar putea fi expresia cea mai folosită în secoul 21. Serios. Foarte greșit încă de la început!

E important să știm când să ne atribuim titlul suprem de blogger de modă. Știu, pare simplu și pare pentru toți. Nu îți trebuie niciun fel de acreditare, talent sau acord din partea nimănui. Îți trebuie un H&M, un calculator funcțional și acces la internet. Îndeplinești cele trei condiții? Ei bine, ești good to go.

Greșit!

Este vital să facem diferența între modă și stil personal. Înțelegeți, dragi oameni și cititori, odată pentru totdeauna, că moda este o artă. Am obosit să o repet și am obosit să văd oameni fără o cultură de bază în istoria artelor pe culmile succesului. Majoritatea blogurilor cu care avem de-a face încorporează “două” teme mari și late: ce să porți vara și ce să porți iarna (am folosit “două” de încurajare și sper că ați detectat ironia).

Este vital să ne cunoaștem limitele. Da, sunt persoane care își postează exclusiv numai ținutele pe care le poartă, dar poți mirosi moda de la o poștă. Poți mirosi bunul gust, poți mirosi referințele culturale de orice fel (muzică, cinema etc.). Poți să spui cu sufletu-mpăcat că este o sursă de inspirație. Regula numărul unu pentru oricine se gândește să-și facă un blog este simplă: vino cu ceva nou. Arată-mi un tricou pe care nu l-am văzut deja în H&M Unirii.

Este esențial/primordial/elementar să ai o părere. “Iată care este noua colecție D&G, primăvară-vară 2025”. Îți mulțumesc frumos, dar pentru asta există reviste, obiecte de când lumea și pământul, de dinaintea internetului tău de mare viteză, inventate în 1900 toamna, care din acest motiv există. În scop informativ. În schimb, ai putea să-mi spui ce ai observat tu la ea, ce ai de criticat sau la ce te-a dus cu gândul (iar asta n-ai s-o poți face fără o bază solidă). Îmi plac mult oamenii care reușesc să stabilească niște legături, fie ele cât de exagerate posibil, între lucruri. Oameni care găsesc referințe, fie ele oricât de absurde, în detalii. Fii cât se poate de subiectivă, și poate așa am să te citesc! Până atunci, am să mă reîntorc la Vogue oricând!