În general prefer să-mi petrec diminețile fără să fac abuz de simț estetic. Adică, pe românește, prefer să-mi mai dorm cele 10 minute în plus până la următoarea alarmă în loc să îmi înșir țoalele pe pat ca să le combin în fel și chip.

Uneori se mai întâmplă și ca lucrurile să fie pe dos. Fie pentru că am fost blestemată și nu pot să-mi continui somnul dulce, fie că puțin noroc își face loc și în viața mea și mă lovește inspirația divină de cum deschid ochii, mai am și zile de-astea. Nu vă dau aceste detalii inspide degeaba, ci vi le spun pentru că așa s-a întâmplat în zilele care tocmai au trecut. De cum am făcut ochi am știut ce o să port în restul zilei, doar că niște fenomene stranii au acaparat realitatea-mi bine cunoscută. Să fie magie neagră? Eu nu vreau să dau cu presupusul, vă las pe voi să-mi spuneți.

Colac peste pupăză, deși puțin contrariată de propriile alegeri vestimentare, am ales să-mi urmez instinctul. Ceea ce a urmat a fost un hazard stilistic de toată splendoarea, ceva ce plănuiesc să repet cât de curând, așa… de dragul experienței. Ca să nu mai lungesc discursul, am inclus în ambele ținute niște piese de nășică, parcă scoase din ceea ce s-ar numi pe la noi “o cumetrie la periferiile Bucureștiului”. Astfel că:

Ziua 1:

Ținuta a fost complet neagră, dar mi-am forțat mâna cu o curea din sclipici. Magic. Zănesc, de vis. Rezultatul: priviri disperate să găsească un răspuns la o întrebare simplă: De ce? De ce poartă asta piese de club, la ora 11 dimineața, într-o zi de marți ploioasă? Mie una mi se par foarte pertinente aceste întrebări, atâta doar că încă nici eu nu am un răspuns bun. Mă mai gândesc, promit.

Ziua 2:

Ținuta a fost, din nou, tot complet neagră, ca să vezi. De data asta, niște volane pline de volum mi-au acompaniat mânecile bluzei dintr-un material fin. Elegant, stilat, doar că nu pentru miercurea la prânz. Problema, dom’le, este că mi-am asumat acele volane cum mi-am asumat puține lucruri în viața asta, astfel că gesticulam cu ele mai ceva ca două țațe ce încearcă să se înțeleagă de peste drum. La fel, priviri puțin confuze în jur, oameni cărora li s-a sfărâmat poate singura regulă în care mai credeau: nu purtăm piese elegante, strălucitoare sau mult prea sexy ziua, se știe de când lumea asta dragă și pământul.

Concluzia? N-am. Dar mi-am făcut-o cu mână mea, știu. Până la urmă cu toții știm rendez vous-urile alea lungi și distractive în care sfârșim prin a călători în același metrou cu studenți eminenți care se duc la facultate, corporatiști la 4 ace… eh, și noi, puțini prăfuiți de noaptea trecută. Ah, ce contrast! Dar pentru ce trăim dacă nu pentru asta, nu? Așa că luați-va pufurile, sclipiciurile și paietele pe voi, dacă vă treziți într-o dimineață ca și mine. Viața e prea scurtă din păcate ca să stai doar cu o curea neagră din piele. Până una alta, ne vedem la Victoriei!

Photo credits: Pinterest

 

69eb73985df164b090db6b219882ed35