Pe o dimineață rece dar însorită așa cum îi stă bine unei zile de sfârșit de toamnă, aveam să mă întâlnesc cu Ultimul Khan într-o frumoasă casă veche de pe Lascăr Catargiu. Mai exact cu noua colecție menswear de iarnă a brandului românesc Monocult inspirată de un personaj real.
Ce se întâmplă când doi tineri pasionați de modă și cu experiență de business se întâlnesc? Se decid să facă antreprenoriat creativ împreună așa cum s-a întâmplat cu Răzvan Mercan și Omar Al Bitar. Pe Omar îl întâlnisem înainte ca partener al proiectului de design românesc OI (a se citi “oi”), creat împreună cu Irina Milenkovici. Mi-a plăcut bunul lui gust dublat de un bun simț ireproșabil. Aflasem de Monocult în vară cu ocazia Cupei Davis a României, unde echipa atleților a purtat mândră ținute special făcute pe măsură.
La un pahar de vin fiert care prevestea zăpadă și brazi, m-am apucat să-l descos pe Omar în legătură cu personajul misterios proiectat în showroom. Așa am aflat povestea de la 1900 al ultimului khan al Mongoliei, despre Buhara și o parte a Asiei de care știam întâmplător de la mama mea. Care în urma unei vacanțe la sfârșitul anilor 80, s-a întors fascinată de o lume și o cultură deosebite. Puteam înțelege perfect de ce Omar a fost fermecat, iar când aveam să aflu parcursul lui profesional și personal, am înțeles și grija sa pentru detalii, implicarea în alegerea țesăturilor de calitate cât și varietatea culorilor în care clienții își pot comanda piesele. După studii economice în limbi străine la ASE, Omar a avut oportunitatea de a lucra ca buyer la Missoni, Raionul 4 sau Casa Frumoasă unde segmentarea lux a produselor de care s-a ocupat l-a ajutat cu siguranță mai târziu pentru proiectul Monocult. Sub niște lămpi murale care aduceau cu măștile celor din Daft Punk într-o versiune mai disco, pe lângă bărbații prezenți m-am bucurat să văd mai multe femei care încercau costumele frumos croite sau modele de jachete bombers în printuri ce aduceau un pic de Asia în showroomul bucureștean. Colecția place și mă bucur pentru cei doi antreprenori. Pe site-ul lor poți citi “careful, you’re about to #escapemajority”, după vizita la Monocult și discuția cu Omar îmi este foarte clar de ce au ales sloganul.
- Ai ajuns la cinci ani în România, acum ai 33 și nu ai mai plecat. Ce te-a determinat să rămâi și care a fost parcursul tău?
Obișnuiam să vin în România în fiecare vară și de sărbători pentru a-l vizita pe tatăl meu care era în misiune diplomatică la București. Abia la 13 ani m-am stabilit aici cu toată familia. Am început facultatea, însă pe parcursul anului III, în timpul sesiunii, părinții mei au plecat din țară. Aveam de ales fie să rămân singur aici ori să plec cu ei. Probabil mi-ar fi fost mult mai ușor să plec și să rămân alături de ei, dar în retrospectivă îmi dau seama că decizia mea de a rămâne a fost critică în dezvoltarea mea, atât personală cât și profesională.
- Dintr-o familie mixtă, cu o mamă creștină și un tată musulman (și ambasador palestinian în România), cum ai ajuns în modă și de ce ai ales să lucrezi în domeniu?
Întotdeauna am fost atras de artă, design dar în mod special de modă. Deși familia m-a susținut în alegerile mele, când a venit momentul să încep carieră am decis să pornesc pe partea comercială a industriei. Am avut noroc ca exact în momentul acela să se deschidă mari magazine de renume la București. A fost un boom comercial de care retailerii locali s-au bucurat o scurtă perioadă de timp înainte de criza financiară.
- Te-am cunoscut ca partener la OI, un proiect de magazin de design românesc – cum stă treaba cu designul la noi și de ce nu a funcționat OI?
Nu știu în ce măsură aș putea să identific cum stă treaba. Avem în România foarte mulți designeri talentați. Totuși, o mare parte din ei sunt oameni de valoare care se luptă pentru a susține business-ul sau visul lor. Dincolo de creativitate, nu se poate susține designul fără o platformă comercială bine stabilită. Nu mă refer la puncte de vânzare neapărat, ci mai degrabă la tot ce înseamnă un brand competitiv – producție, branding, marketing, etc. OI a fost o tentativă frumoasă de a ajuta designerii care sunt la început, un spațiu unde se puteau descoperi artiști într-un mix eclectic dar unit prin “common ground”. La un moment dat a trebuit să mă retrag pentru a acorda mai multă atenție către Monocult, care începuse să ia amploare.
- Ce v-a determinat să creați Monocult și cum ai defini proiectul?
Determinarea a venit din partea lui Răzvan Mercan care a avut o viziune clar conturată pentru un brand românesc și în același timp actuală pentru orice oraș cosmopolit. La prima întâlnire mi-a povestit tot conceputul – un design bine gândit care nu sare în ochi, care arată frumos, diferit, un minimalism care reușește să iasă în evidența și pe care îl poți identifica ușor ca produs Monocult. Un produs #escapemajority cum l-am numit noi. Ca și director creativ, principala mea responsabilitate este să mă asigur de conceperea și dezvoltarea colecțiilor.
Există un echilibru între inspirație, povestea colecțiilor și a culorilor, materiale și detalii. Fiecare nasture pe cămașă, rivet pe denim, fiecare fermoar sau butonieră sunt gândite să reprezinte spiritul brandului și ADN-ul colecției. Am ajuns în doar doi ani la nivelul de azi datorită unei dinamici excepționale între mine și echipă. Deși îmi place să aud feedback-ul clienților, încerc să mă detașez atunci când gândesc colecția. Inevitabil ești inspirat de oamenii care te înconjoară și e în regulă să se regăsească unele dorințe în produsul finit. Dar cred că cele mai reușite și spectaculoase piese ale colecției, pe lângă imaginație, ies nu ultimul rând din instinct.
- Piesele tale, deși gândite pentru o clientelă masculină sunt apreciate de femei – care sunt clienții tăi și cum i-ai descrie?
Noi ca echipă avem acest ‘cooligan’ în minte când începem să dezvoltăm fiecare produs în parte. A devenit în timp un fel de mit urban, eu știu cum arată în mintea mea, dar n-aș dezvolta pentru că prefer ca fiecare să-l interpreteze cum își dorește. Avem o gamă diversificată de produse, de la ținute de covor roșu până la cele urbane (denim, pulovere, geci de piele), iar produsele în sine sunt atât de versatile încât se poate acoperi o gamă destul de largă de stiluri diferite. În felul ăsta poți face un smart shopping și cu un număr redus de produse îți asiguri mai multe ținute diferite. Ne bazăm pe idea că hainele noastre sunt făcute să fie purtate cât mai des, nu doar la un eveniment special.
- Ați mizat pe o producție locală și material de calitate superioară – care sunt cerințele specifice pe care te-ai gândit să le acoperi?
România se bucură de o mână de lucru specializată, iar faptul că fabricile noastre lucrează în mare parte pentru export și pe segmentul de lux, nu mai este un secret. Pentru noi este esențial ca producțiile noastre să fie la acest nivel ridicat și ca finisajele să fie de calitate. Așa am ajuns să facem fiecare categorie de produs la o fabrică specializată din țară. Nu a fost intenția noastră inițială, dar știu că ne mândrim cu un brand 100% românesc. A fost nevoie de perseverență la început pentru a putea colabora cu producatorii noștri, ei sunt obișnuiți cu comenzi foarte mari. Același lucru a fost valabil și cu furnizorii de materiale. Cumva nu ne raportăm exclusiv la piața locală, ci o vizăm și pe cea internațională. Iar pentru asta este nevoie de articole lucrate cu mare grijă.
- Ce e poți spune despre colecția de iarnă 2016 lansată și recent pe care ai numit-o ‘The Last Khan’?
Văzusem o poză făcută în 1911 de Prokudin – Gorski, fotograful oficial al imperiul rus. Subiectul fotografiei era Alîm Khan, ultimul monarh al Bukhara, astăzi în mare parte numit Uzbekistan. Un domn supraponderal cu o față inexpresivă dar îmbrăcat în ținută regală, cu motive tradiționale în culori bogate care se vedeau (Gorski a revoluționat poze color la aceea vreme). Imaginea mi-a rămas în minte, iar rezultatul final este probabil cea mai complexă colecție Monocult realizată până acum. Texturi și imprimeuri mai mult sau mai puțin discrete se îmbină cu piesele clasice, împreună creând un tot coeziv. Deși inspirația vine din Asia Centrală, colecția are tăieturi foarte curate pentru a echilibra lucrătura materialelor.
- Cât de mult te-a ajutat experiența de la brandurile internaționale în crearea și gestiunea colecțiilor Monocult?
După zece ani în domeniu, pot să zic că experiența ca buyer pentru magazine exclusiviste din București m-a ajutat foarte mult, însă cred că există o falsă iluzie apropo de acest job. Dincolo de partea glamour de show și modă, este foarte multă muncă și o responsabilitate mare. La un moment dat lucram cu 25 de branduri simultan, fiecare cu un stil aparte și o abordare diferită. Trebuie să identifici acel stil și să alegi o colecție care să fie complementară cu conceptul magazinului pe care îl reprezinți. Iar munca aceasta se face cu luni bune înainte de primirea în magazin. E vital să poți să vizualizezi trendurile în avans, dar cred că după un timp intri într-un anumit ritm și devine instinctiv să identifici direcția în care se duce fluxul creativ. Am lucrat cu brandul Tom Ford unde am învățat puterea marketingului, cu Elie Saab unde am văzut ce înseamnă meșteșugul din spatele pieselor sau cu Neil Barrett unde am apreciat continuitatea ca și imagine de brand. Fiecare colaborare mi-a dat o perspectivă nouă și am aplicat cât și unde am putut din ceea ce am învățat în formulă personală pentru Monocult.
Credit poze: Monocult
