Până să ajung în Franța, Brigitte Bardot era pentru mine doar o imagine. O femeie frumoasă, foarte sexy, foarte 60’s, inspirând la infinit moda și minți creative din toată lumea. Însă, la ea acasă, am învățat că dincolo de filme și afișe, a existat o femeie liberă, inteligentă și radicală, mult mai greu de încadrat decât ne place să credem.
Când dispare o personalitate care a marcat o epocă, caut imediat citate, ca pe niște ancore — ce a spus, ce a rămas, ce se repetă, ce se lipește de memorie, sa-mi amintesc corect de tonul si personajul respectiv. Cu Brigitte Bardot, exercițiul nu mi-a reusit. Citatele ei, greu de redat fără context, nu reflectau lucrurile cu adevărat definitorii despre ea. Pe care le știam din felul în care se vorbea despre BB in Franța. Vocea ei, conversațiile, părerile, anecdotele sau contraversele conturau un caracter foarte complex, povestit de cei care o cunoșteau sau care au crescut cu prezența ei.
Brigitte Bardot era o femeie care si-a dat voie să fie extrem de liberă fără să explice de ce.
Ajunsă la Paris, aveam un set solid de prejudecăți. Bardot era actrița frumoasă aparținând unui trecut glorios. Numele ei evoca Saint Tropez, sudul, lejeritatea, plaja, frumusețe fără filtre. Un stil, un corp și un chip foarte recognoscibile, un star care a lansat siluete și atitudini și al cărui nume era asociat pour toujours cu Gainsbourg, scandal, Delon, Godard, Jean-Louis Trintignant, Jeanne Moreau, Roger Vadim, Clouzot, Jane Fonda sau Simone de Beauvoir, care o declara “icoana libertății absolute” spunând ca Brigitte ” marche lascivement et qu’un saint vendrait son âme au diable pour la voir danser.”
Copiată și reinterpretată la infinit, Brigitte Bardot era un simbol estetic, credeam eu, cam lipsit de conținut.
Foarte departe de a fi așa, am descoperit o femeie inteligentă, foarte directă, care obseda opinia publică decenii după retragerea ei de pe scenă, care i-a fascinat pe unii dintre cei mai mari regizori și actori ai secolului XX. O femeie conștientă de puterea ei și, paradoxal, foarte puțin interesată să o gestioneze „corect”. Asumată într-un mod care azi ar fi imposibil, Brigitte Bardot nu era filtrată, calculată sau „strategică”.
Cinema-ul a văzut asta primul. În 1956, când apare în Et Dieu… créa la femme, Brigitte Bardot are 22 de ani și este un electroșoc pe ecran. Filmul, bârfit de francezi, este salvat de publicul american, vrăjit de energia actriței. Iar New York Times scrie: “It isn’t what Mademoiselle Bardot does in bed but what she might do that drives the three principal male characters into an erotic frenzy. She is a thing of mobile contours—a phenomenon you have to see to believe.”
Bardot nu seamăna cu nimic din ce exista atunci, nu juca seducția clasică, nu era misterioasă sau distantă. Era solară, provocatoare, instinctivă si foarte vie. Feminitatea ei nu cerea permisiune și nu se justifica. Americanii o adoră și moda își găsește un nou idol. Bardot va crea modă din reflex, inventând fără să vrea un stil rebel și redefinind rolul femeii. Avangardistă in foarte multe sensuri, feministă fără să folosească etichete, BB era periculos de liberă într-o vreme care nu știa ce să facă cu femeile ca ea și când libertatea feminină nu avea încă vocabular.
Brigitte Bardot in cartea Being Bardot, fotografiata de Douglas Kirkland si Terry O’Neill.
Stilul ei vestimentar s-a definit printr-o ruptură uriașă față de multe reguli. Rochia vichy, pe care nimeni nu o lua în serios înaintea ei, devine sexy – Bardot o va purta și la nuntă. Fuste ample și jupoane, talie foarte marcată, bustiere, corsari, tricouri simple, tricouri cu dungi, picioarele goale pe plajă și faimosul păr blond prins neglijent. Celebrul „col Bardot”, umerii dezgoliți fără ostentație sau bikini-ul, toate sunt astăzi repere-semnatură a stilului francez grație actriței.
Gulerul “Bardot”cu umerii goi
Balerinii Repetto Cendrillon, creați special pentru ea, mi se pare că rezumă perfect această estetică: confortul poate fi erotic, iar simplitatea și naturalul pot deveni manifeste. Un model de pantofi care azi este inconturnabil în garderoba de bază a oricărei pariziene și de care m-am îndrăgostit atât de tare încât îi colecționez.
Yves Saint Laurent a fost printre primii designeri care a văzut în Brigitte Bardot nu doar o muză, ci o declarație de stil și atitudine. Haina sahariană, cabanul, pantalonii masculini, smokingul la feminin — piesele semnătură ale designerului au găsit în Bardot clienta care le purta firesc și fără să se ia în serios. În 1967, fotografiată în Liban într-un smoking Saint Laurent, Brigitte Bardot poartă, dincolo de costum, ideea că autoritatea nu anulează senzualitatea. Femeia asta putea purta orice, de la batic pe cap la pantaloni corsari cu buline, lansa un trend și era super sexy.
BB in Liban cu faimosul costum Yves Saint Laurent, 1967
Karl Lagerfeld va fi sedus de ea în multe din colecțiile sale Chanel inspirate de French Riviera, unde Bardot este foarte prezentă, ca un spirit liber. La Dior, și John Galliano preia feminitatea ei retro, exuberantă și ușor teatrală, reinterpretând vichy-ul, bustierele, talia fină și atitudinea lui Bardot pentru siluetele lui lungi și dramatice.
Influența ei ajunge limpede și la Jean Paul Gaultier, prin mariniere reinterpretate, erotismul sugerat sau jocul dintre inocență și provocare. Mi se pare însă că o vezi pe BB, poate cel mai clar, la Simon Porte Jacquemus, pentru care femeia ideală este senzuală, naturală și mediteraneană. Jacquemus va face referință la originile lui din sudul Franței și va propune o versiune de Brigitte Bardot cu pălărie de paie, raze de soare, piele sărată de la mare și simplitatea structurată tipică designerului francez. Cred că am vrea cu toatele să fim Bardot pentru el.
Brigitte Bardot – de la educație religioasă la coperta ELLE
Crescută într-unul dintre cele mai burgheze cartiere pariziene, al XVI-lea arondisement, Brigitte Anne-Marie este prima fiică a unei familii catolice foarte înstărite, având tată un om de afaceri și o mamă cu 16 ani mai tânără ca el, frumoasă, rece și distantă, fost manechin. Brigitte locuiește într-un apartament luxos, primește o educație foarte strictă și urmează cursuri de dans clasic la Conservator, unde este considerată foarte talentată și unde câștigă premii. Însă Brigitte se plictisește. La 19 ani și grație relațiilor mamei ei, devine cover girl ELLE. Dar mama ei se teme și este de acord ca fiica ei să facă ședințe foto doar dacă nu este plătită și numele ei nu apare. Brigitte va semna B.B., care va deveni porecla ei. Este o brunetă adolescentă, face senzație și este remarcată de fotograful și regizorul Marc Allégret (fratele regizorului Yves Allégret, soțul lui Simone Signoret), care îl are ca asistent pe… un tânăr de 22 de ani, Roger Vadim. Care se îndrăgostește nebunește de Brigitte — și ea de el.
And the rest… is history.
Impreuna cu mama ei, Anne-Marie Bardot, in mai 1950.
Căsătorită de patru ori, Brigitte a șocat opinia publică spunând că nu își dorește să fie mamă, că era prea tânără și că nu a știut cum să se comporte în acest rol. A spus-o direct și și-a asumat reacțiile, într-o epocă în care asemenea lucruri nu se spuneau.
În plină revoluție sexuală, cred că Bardot a fost profund feministă tocmai pentru că nu a teoretizat feminismul, ci l-a trăit înainte ca el să devină discurs. A refuzat convențiile, a spus „nu” într-o societate în care femeile erau învățate să tacă și s-a retras la 38 de ani, când, după 46 de filme, a simțit că a spus tot ce avea de spus pe ecran. În 1973, BB a renunțat definitiv la cinema, în plină glorie — un gest care a șocat atunci și care, chiar și azi, pare radical.
Apoi a pus deoparte carieră, imagine și statut și s-a dedicat, fără compromisuri, protecției și drepturilor animalelor. Ironizată și contestată, a mers mai departe și nu a cedat.
A înțeles că faima ei putea literalmente muta munți și a folosit-o. Desigur, a deranjat și provocat reacții violente, iar în ultimii ani pozițiile ei împotriva sacrificării animalelor au stârnit scandaluri majore. Dar Bardot nu a dat înapoi ci a continuat să spună tare ce crede.
In 2023, ea se adresa public președintelui Emmanuel Macron.
«Vous êtes un être maléfique» i-a scris Brigitte Bardot.
„« O să mă certați », au fost primele dumneavoastră cuvinte. Cinci ani mai târziu, da, eu sunt cea care vă ceartă, pentru că sunt furioasă în fața inacțiunii dumneavoastră, a lașității, a disprețului pe care-l arătați față de francezi — dispreț pe care, e adevărat, francezii vi-l întorc din plin.»” As vrea sa vad care personalitate de la noi are curajul sa aiba macar jumatate din asumarea ei.
Brigitte Bardot la Bucuresti – 1 milion de franci donati pentru sterilizarea cainilor fara stapan
În 2001, Brigitte Bardot venea în România – nu am știut de episodul acesta cum nu eram în țară, dar am găsit zilele trecute postarea lui Dan Burlac (aici) la Nuami Dinescu, pe care o redau integral. O întâmplare care dezbracă din nou mitul de sclipici și poleială, arătându-mi că habar nu aveam ce făcea Brigitte Bardot și în afara Franței. Am aflat și că a donat 1 milion de franci pentru sterilizarea câinilor străzii din România.
Îmi dau seama că, 25 de ani mai târziu, ca popor, tot nu știm să ne comportăm civilizat cu animalele sau să le tratăm corect, cu empatie, să găsim soluții coerente și responsabile pentru situații create tot de noi — o concluzie tristă astăzi, când modificarea Legii 205/2004 și schimbarea statutului animalelor în România sunt urgente.
Nu știu câți dintre voi știți că pisicile sunt considerate obiecte, nu ființe vii de legea română — ceea ce explică și faptul că, în ciuda microcipării lor, nu există, așa cum există R.E.C.S. pentru câini, un registru în care acestea să fie înregistrate. Sau protejate. Azi dacă îți pierzi pisica, singurul fel de a o găsi este să bombardezi cu poze social media sau cu afișe în cartier.
Cred că o dată cu Brigitte Bardot nu dispare doar o activistă, o actriță sau un style icon. Dispare un tip de libertate. Un mod de a fi fără explicații, fără frică de ridicol. Și senzația că o lume se închide. Dar rămâne exemplul unei femei care nu s-a mulțumit să fie admirată și a ales să fie sinceră chiar atunci când stia că deranjează.
Bonne nuit, Brigitte Bardot…
Credit foto: @brigittebardotbb, Getty Images.
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram sau pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
Cele 10 piese inconturnabile din garderoba unei adevarate frantuzoaice
Savon de Marseille – savonul care spală tot, mai puțin păcatele
Paris – cele 14 produse smart shopping la mini pret de adus din capitala franceza
