Aznavour a fost mai cool decât oricine, inainte de vreme și nici măcar nu s-a lăudat cu asta.
Charles Aznavour este, in mintea multora, preferatul lui mamaie pe cand era ea tanara, in vremuri unde cucoane aveau staif si perle, iar barbatii tineau la costume si cravate inguste. Si eu l-am cunoscut pe Aznavour la bunica Omi, careia ii placea grozav vocea lui. Ea mi-a povestit ca era emigrant armenian, unde se afla Armenia si ca numele lui adevarat era Aznavourian.
De fapt, Charles Aznavour a fost mult mai revoluționar decât crezi si mai sexy decât ai vrea să recunoști, lucru pe care-l descoperi in noul film despre viata lui, Monsieur Aznavour, unde este interpretat de Tahar Rahim. Daca vrei sa intelegi de ce este si va fi o legenda a culturii franceze, fugi la film. Cred ca ajuta sa stii ca filmul este co-regizat de alt mare star al muzicii franceze, Grand Corps Malade, aka GCM. Interpret-autor-compozitor, rapper si slam-er, GCM a recunoscut dintotdeauna influenta lui Aznavour si a cantecele lui asupra sa cat si locul foarte special pe care il are acesta in biblioteca sa muzicala. Iar cei doi au si cantat in duet in 2008, Aznavour fiind cunoscut pentru felul in care sustinea si promova tinerii artisti si debutantii.
Aznavour – starul neasteptat si improbabil
Dacă ar fi existat un Oscar pentru “cel mai improbabil star internațional”, Charles Aznavour ar fi plecat acasă cu trofeul fără să-și mai ajusteze cravata. Statură modestă? Da, Aznavour a avut 1,64 m. Voce de crooner clasic? Nu, la inceputul carierei i s-a reprosat timbrul parca acoperit de fum, care nu era deloc la moda. Dar omul a stiut sa transforme lucrul acesta in atul lui. S Aznavour mai avea ceva ce lipsea multora: stia sa scrie atat de frumos incat îți intra direct in suflet, si-a construit o prezență scenică imposibil de ignorat și avea curajul să cânte despre lucruri despre care alții abia îndrăzneau să șoptească.
Aznavour nu a fost doar domnul elegant care cânta despre Parisul romantic și iubirile pierdute, chiar daca era departe de a avea frumusetea unui Yves Montand, Frank Sinatra sau Johnny Hallyday. A fost un adevărat pionier care a ales sa vorbeasca simplu despre homosexualitate, dorință, fantasme, outsideri și trecerea timpului, într-un mod atât de chic, încât nici cel mai conservator public nu l-a putut ignora. Iar cantecele lui din anii 60 sau 70 continua si azi sa fie hituri relevante. In 80 de ani de cariera (filmul Monsieur Aznavour povesteste prima parte a vietii sale), artistul a scris peste 800 de cantece, pentru el si pentru altii.
Monsieur Aznavour, poza de platou cu, de la stanga la dreapta, Grand Corps Malade, Tahar Rahim si Mehdi Idir. Foto:Antoine Agoudjian
Monsieur Aznavour, foto Rémi Deprez
5 cântece prin care Aznavour a arata ca este un precursor
Aznavour este un personaj cu care asa ne-am obisnuit, incat uitam sa-l privim cu adevarat, si pe el cat si cantecele sale. Oare cati stim cat de avangardist a fost? El a scris primul si inaintea lui Gainsbourg despre sex si intimitate incat a fost interzis la radio, despre feminism si homosexualitate, direct si fara obscenitate. M-am gandit si am ales 5 cantece ca sa arate cat de diferit si elegant compunea Aznavour, ramanand personal si asumat.
- “La mamma” (1963) – cum tocmai s-a terminat martie, incep cu un cantec care pare desprins dintr-un film italian, genul în care toată lumea fumează prea mult și plânge prea des pe străzile înguste. Versurile, scrise de Robert Gall, tatal cantaretei France Gall, vorbesc despre familie, despărțire și emoțiile grele. Ar fi putut sa fie portretul mamei armenience, insa cuvintele sunt dedicate mamei lui Robert, pe care acesta tocmai o pierduse.
- “Hier encore” (1964) – Daca regretul ar avea un soundtrack, acesta ar fi Hier Encore. Aznavour scria despre nostalgie si trecerea timpului mai bine ca oricine, iar Hier encore este practic un reminder că viața zboară cu o viteza pe care nu o anticipăm niciodată. Nu cred ca exista francez sa nu-i stie cuvintele pe de rost, cantecele lui Aznavour care fac parte dintr-un mare subconstient colectiv. Un cantec atat de emblematic incat in 1994, Aznavour il interpreteaza in duet alaturi de Patrick Bruel pentru celebrul eveniment caritativ Les restos du coeur.
“J’aimerais bien faire un duo avec Stromae parce qu’on a dit, à tort, que c’est le nouveau Brel. Il n’y a pas de nouveau Brel. […] Il y a Stromae, c’est très bien!” – Charles Aznavour
- “Après l’amour” (1955) – Cand a aparut, coperta discului a avut mentiunea ‘interzis celor sub 16 ani’, folosindu-se de provocarea din titlu. Dacă ai crezut că doar Gainsbourg, alt barbat deloc frumos care stia multe despre femei, putea să fie sexy și provocator, Aznavour te contrazice cu o adevarata bijuterie muzicală in care descrie, la persoana intai, momentul imediat de după ce a facut dragoste. Fără vulgarități, fără artificii, Aznavour explora intimitatea foarte subtil și incredibil de real. Daca atunci a fost categorist impudic, azi cuvintele lui raman romatice si poetice. In 1967 Gainsbourg a făcut scandal cu “Je t’aime… moi non plus”, dar Aznavour a fost primul care, cu 12 ani inainte, a pus senzualitatea în versuri fără să roșească.
- “Emmenez-moi” (1967) – “Il me semble que la misère serait moins pénible au soleil» spune Aznavour aici. Scris intr-o perioada de mari schimbari culturale si sociale in lume, cântecul este pentru cei care visează să lase totul în urmă și să fugă pe o insulă exotică. Cred ca este un cantec cu care rezonam cu totii, mai ales acum. Oare viața poate fi mai bună în altă parte, cu altcineva, si la soare? Spoiler alert: de obicei povestitor grozav, Aznavour îți dă voie aici să visezi.
- “Comme ils disent” (1972) – Un cantec esential in filmul Monsieur Aznavour care este un mare clasic al repertoriului francez. Cu siguranta l-ai ascultat cel putin o data, dar nu ai stat sa-i asculti cuvintele. Pentru cel de-al 23-lea album, Aznavour scrie si interpreteaza, din nou la persoana I, acest cântec melancolic despre un bărbat gay care își trăiește viața între scenă și singurătate. Într-o vreme în care sa fii gay era fie subiect de glume, fie un tabu total, Aznavour foloseste termenul “homosexual” intr-o poveste sinceră, empatica, devenita revoluționară si asumata în anii ’70. Cantecul este istoric, fiind primul care vorbeste cu respect, seriozitate si naturalete despre homosexualitate. Fără dramă, fără judecăți, Aznavour scrie fara sa se gandeasca ca s-ar putea face presupuneri gresite legate de propria sexualitate. Mare crai, Aznavour a fost casatorit de 3 ori si a avut 6 copii dintre care 2 inafara casatoriilor SI s-a considerat un artist implicat si activist. Mi s-a parut important sa pun cantecul in acest top 5, sa ne gandim putin unde suntem noi, in 2025, si ce atitudini avem (inca) fata de un subiect tratat atat de natural in 1972 in Franta.
Tahar Rahim in Monsieur Aznavour, foto Sohemm-Ret
In timpul turnajului “Monsieur Aznavour”, cu regizorii filmului Mehdi Idir si Grand Corps Malade. Foto: Tukimuri
Aznavour si cântecele lui celebre scrise pentru alți artisti
Cred ca Charles Aznavour avea un dar unic de a simti artistii carora le scria cantece, majoritatea dintre ele devenind, dincolo de successe colosale, parte integranta din identitatea artistei sau artistului respectiv. De la Hallyday la Juliette Gréco, cum ar zice francezii this guy rocked and really nailed it.
- “Retiens la nuit” (Johnny Hallyday, 1961) – Hallyday, debutant influentat de stilul rock-ul american, de cowboys si de gecile de piele carora le-a ramas fidel toata viata, l-a considerat pe Aznavour tatal sau spiritual. Intalnindu-l la 17 ani, Aznavour l-a sustinut si a intuit potentialul urias de rockstar al tanarului rebel. L-a incurajat sa-si construiasca o identitate, sa se orienteze catre cantece cu mai mult miez si i-a oferit balada care l-a transformat pe Hallyday într-un romantic de primă clasă. Și sincer, bine a facut – Hallyday si-a intretinut toata cariera imaginea asta romantica. Cei doi au ramas prieteni pe viata, interpretand pana tarziu duete pe scena, ca sa nu zic pana la adanci batraneti.
- “La plus belle pour aller danser” (Sylvie Vartan, 1964) – este refrenul care-mi vine in minte cand ma intrebi cine este Sylvie Vartan. Alt standard al repertoriului francez, cantecul care a lansat cariera cantaretei franceze de origine bulgara a fost hitul care a propulsat-o în zona pop-yéyé din anii 60. Producatorii au crezut de la inceput in succesul cantecului, iar acesta sa fie inregistrat la Nashville de un producator american cu o echipa de muzicieni americani si coristele lui Elvis Presley. Si aici textul lui Aznavour, care atunci avea 40 de ani, este avangardist si feminist, vorbind, la persona I, de o fata care la 20 de ani stie ce vrea, o spune elegant dar explicit si merge sa se intalneasca cu cel cu care vrea sa-si petreaca noaptea. Go girl!
- “Je hais les dimanches” (Juliette Gréco, 1959) – Una dintre primele mari cantarete pentru care a scris Aznavour in anii 50 a fost Juliette Gréco. Iar cantecul acesta a facut-o pe Gréco sa castige in 1951, premiul de interpretare Édith-Piaf la concursul de la Deauville.
Aznavour a scris si pentru Edith Piaf, Serge Gainsbourg, Eddy Mitchell, Joe Dassin sau Bob Dylan. Nu o sa vorbesc despre ele, dar o sa adaug trei dintre cantecele mele preferate compuse de el, celebrul She (reluat de Elvis Costello pentru filmul Notthing Hill), Les Comédiens si Mes amis, mes amours, mes emmerds.
Aznavour nu a fost doar un cântăreț, ci si un actor talentat care a jucat in filme regizate de François Truffaut sau Claude Chabrol, alaturi de Marlon Brando, Lino Ventura, Richard Burton sau Michel Serrault. Sa nu uit de versiunea iconica a operetei Die Fledermaus (Liliacul) din 1984 dirijata de Placido Domingo, unde Aznavour a cantat la Covent Garden alaturi de soprana Kiri Te Kanawa. Si a inspirat toata viata foarte multi artisti tineri printre care Dr Dre si Emminem sau raperi francezi.
Sex, iubire și outsideri
Adevarat arhitect al emoțiilor, Aznavour a fost un om caruia nu i-a fost teama sa ia poveștile pe care lumea le evita și sa le transforme în succese legendare. Așa că, data viitoare când îi asculți vocea, gândește-te că dincolo de eleganța costumului și aparenta fragilitate, se ascundea un artist care a avut curajul să dea glas si sa apere adevăruri pe care alții alegeau sa le ignore, fara sa-i frica de consecinte.
Las mai jos omagiul lui Grand Corps Malade adus “Boemei” lui Aznavour, cu un clip facut in timpul turnajului filmului Monsieur Aznavour – caci nu e un secret ca pentru mine este mai interesant ce se intampla backstage decat in fata ei.
Monsieur Aznavour este in salile de cinema – recomand una din salile mele preferate, cea de la cnema Elvire Popesco, ca sie ambianta cat mai aproape de cea a unei sali din Paris.
Credit poze: Antoine Agoudjian, Tukimuri, Sohemm-Ret si Rémi Deprez
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
Primul meu zbor Animawings: pisici, Paris și un zâmbet larg la aterizare
Chanel N°5 – pe urmele florilor celui mai iconic parfum francez
Inès de la Fressange – fabulosul destin al style icon-ului parizian
