De anul trecut mi-am făcut o listă cu lucruri noi și experiențe care să mă scoată din bula mea. Așa că atunci când am văzut că FOMO festival îi aduce la București, printre altii, pe Codie Sanchez și pe Chris Do, am făcut tot posibilul să nu-i ratez. Chris Do a fost o mare surpriză și, până acum cea mai remarcabilă întâlnire a anului.
Pe Codie Sanchez o urmăresc de prin 2018 și probabil de aceea după talk-ul ei de joia trecută, am rămas puțin dezamăgită. Un talk foarte american, eficient, foarte “business”, nimic greșit – însă dacă o urmărești deja online, nu a fost ceva nou. La Chris Do însă, dacă îi știam stilul în care vorbește despre design, branding și business fără să pară că vinde detergent motivațional pentru antreprenori, s-a întâmplat exact opusul.
In real life, m-a surprins de la primele secunde, are ceva foarte uman și familial în felul în care construiește imediat un dialog cu tine. Nu pozează în guru care-ți livrează adevăruri universale de pe vârful muntelui, ci chiar vrea să te ajute concret si aplicat și știe exact unde te vei bloca înainte s-o faci tu.
La 53 de ani, Chris Do este dovada că nu există vârsta ca să te reinventezi și să ai succes. Fost graphic designer, art director premiat cu Emmy pentru animație, a devenit unul dintre cei mai urmăriți profesori de branding din lume, construindu-și comunitatea de milioane de oameni în jurul platformei The Futur și notorietatea după 43 de ani.
Primele cuvinte care-mi vin în minte legate de el sunt generozitate, autenticitate și no bulls**t, valori pe care le și practică aproape obsesiv. Foarte rar vezi oameni atât de aliniați între ceea ce spun și ceea ce fac, iar Chris Do exact asta a arătat pe scenă, înafara ei, în culise, pe holurile hotelului sau la întâlnirile spontane de pe stradă. Talk-ul lui de joi a durat vreo 30 min mai mult si masterclass-ul de sambata trecuta a depășit cu o oră și jumătate programul la propunerea lui – în loc de oboseală sau grabă, am văzut un om care dorea sincer ca oamenii să plece de la el cu cât mai multe. Ceea ce a spus mai mult despre el decât tot masterclass-ul.
Mi s-a părut foarte interesant că exact cel care vorbea despre business, pricing și valoare era și cel care întelegea cel mai bine că timpul tau este resursa cea mai scumpă. Și într-o perioadă în care mulți confundă brandingul personal cu ego-ul ambalat frumos și unde “sunt ocupat” a devenit un simbol social, a fost reconfortant să-l vezi pe Chris Do care își ia timp real pentru oameni. Și care nu performa succesul, ci era foarte împăcat cu el.
“Stop waiting. Better to act on a poor idea than to never act on a great idea. Shut up and start!”
Chris Do
Chris Do este extrem de direct, viu și jucăuș, cu o minte rapidă care-ți înțelege problema înainte s-o termini tu de explicat. La 53 de ani, dansează pe scenă, se amuză, te copleșește cu idei și are o energie atât de contagioasă încât cele câteva sute de oameni veniți la Sala Palatului păreau că primesc simultan și consultanță și pilates mental colectiv.
Primul lucru important cu care am rămas după cele două întâlniri cu el este ideea lui despre “closing the authenticity gap”. Adică diferența dintre cine ești de fapt și cine vrei să pari online. Mi se pare una dintre cele mai inteligente observații despre personal branding pe care le-am auzit în ultima vreme când mulți oameni cred că brandingul personal înseamnă să devii o versiune perfect lustruită a ta și să pari permanent într-o ședință TED Talk cu tine însuți.
Chris Do spune exact opusul: brandingul personal bun apare atunci când îndrăznești să fii sincer și să nu-l confuzi cu corporate branding.
Chris Do – diferenta dintre Corporate Brand si Personal Branding credit @thechrisdo
Și exact asta se simțea la el, inclusiv în felul în care era îmbrăcat. Pentru cineva care a lucrat la Comme des Garçons, anumite lucruri se văd instant: piese Y-3, haine foarte personale si ceea ce francezii numesc vêtements de créateurs. Nimic demonstrativ, nimic țipător, nimic care să spună “uitați-vă cât costă”. Deși era evident că știe perfect codurile Louis Vuitton și ale luxului contemporan fiind client, nu a fost îmbrăcat ca un moodboard de Instagram cu logo-uri, ci fix opusul.
Și cred că asta este deja o lecție mare despre identitate și stil personal. Hainele lui nu erau un panou publicitar, ci o extensie coerentă a felului în care gândește. Ceea ce, în România, încă mai avem de învățat – asa am ajuns la stil personal, shopping și branduri. Căci da, lui Chris îi place mult să facă shopping și face și styling pentru echipa lui.
O altă idee foarte bună pe care a repetat-o a fost că “different beats better”, care ar trebui lipită pe pereții multor birouri și agenții de la noi. Pentru că la noi există încă reflexul aproape disperat de a încerca să demonstrăm că suntem “ca afară”. Să arătăm ca alții, să comunicăm ca alții, să copiem formule care au funcționat deja în altă parte și alt context. Iar atunci când faci asta suficient de mult, inevitabil te diluezi și devii interschimbabil.
Chris Do spunea că într-o piață aglomerată este aproape imposibil să demonstrezi obiectiv că ești “cel mai bun”. Dar să fii clar diferit îți va oferi instant un avantaj.
Și cred că asta se aplică enorm și în zona luxului, unde prea mulți încă confundă vizibilitatea cu substanța. De ani de zile observ aceeași obsesie pentru logo-uri ca validare socială și ideea că luxury înseamnă automat ceva foarte scump. Când încerci să vorbești despre patrimoniu, savoir-faire, cultură sau discernământ, ai uneori senzația că vorbești o limbă pe care piața încă nu o înțelege complet – poate exact acolo începe diferențierea reală.
Mi-a plăcut foarte mult și felul în care Chris Do vorbea despre vânzari – complet diferit de ideea agresivă și manipulatoare pe care mulți o au despre sales. Pentru el “selling is change management”. Adică nu încerci să convingi pe cineva să cumpere ceva inutil, ci îl ajuți să ajungă din punctul în care este într-un punct mai bun și să depășească blocajele care îl țin pe loc. Este punctul unde mulți oameni foarte buni profesional se blochează cum încă au impresia că dacă sunt competenți, lumea înțelege automat valoarea lor. Nu o va înțelege. Trebuie să înveți să explici cum gândești, nu doar ce faci. Iar asta mi s-a părut una dintre cele mai importante lecții ale masterclass-ului.
La un moment dat am pus și eu o întrebare și m-am trezit proiectată pe ecranele uriașe de la Sala Palatului, în sneakers, jeans și fără make-up, ceea ce nu era chiar în planul zilei. Da, Chris a fost direct cu mine, nu în sensul gratuit și performativ pe care îl vezi uneori la speakerii de business. Ci direct pentru că încerca sincer să mă scoată din propriul blocaj – și îi sunt foarte recunoscătoare.
Unii prieteni din sală au avut impresia că a fost dur, eu am avut exact senzația opusă. Omul și-a luat aproape zece minute din timpul lui, într-o sală cu sute de oameni, ca să mă facă să repet un exercițiu până când am înțeles unde mă sabotam singură. Și poate tocmai de aceea mi-a rămas atât de tare în minte o altă idee spusă de el: “be brave enough to suck”.
Acceptă că la început vei fi stângaci, că nu vei fi cel mai tare din prima, că uneori vei părea ridicol sau nepregătit – este condiția normală a creșterii. Mi se pare o lecție extraordinară pentru noi, europenii, care avem adesea reflexul acesta dramatic de a prefera să nu începem nimic decât să riscăm să nu ne iasă perfect din prima.
Mi-a rămas in minte exercițiul lui de stil personal, când ne-a spus să incercam fiecare să ne facem o fotografie contre-jour ca să vedem cum silueta noastră este recognoscibilă – stilul personal nu este despre haine, ci despre asumare și cât spațiu îți dai voie să ocupi fără să simți că trebuie permanent să te justifici.
Și, în mod foarte interesant, aici a vorbit și despre valori și felul în care alegem brandurile pe care le susținem. Mi-a plăcut enorm ideea lui că fiecare cent cheltuit pe un brand înseamnă, de fapt, că finanțezi și validezi felul în care acel brand funcționează în lume.
Foarte amuzant exemplul lui despre IKEA, când spunea că la o moștenire / succesiune, nimeni nu se va bate pe un scaun Ikea si nu va tine minte numele lui. Dar dincolo de glumă, discutia era despre consum și valori. A explicat inclusiv de ce preferă Anthropic și folosește Claude în loc de ChatGPT, pentru că apreciază poziția companiei franceze legată de protejarea datelor in relația cu autoritățile americane (de altfel, ne-a provocat constant si cu umor sa nu folosim AI in loc de proprii neuroni).
Și cred că aici a fost o lecție importantă: luxul real nu este doar despre ce îți permiți să cumperi, ci despre ce alegi să validezi cultural prin consumul tău. (reamintesc aici de Shein).
Asa ca la finalul celor două zile, senzația mea nu a fost că am participat la un masterclass doar despre business, marketing, bani sau personal branding. Ci la o conversație generoasă si esentială despre identitate, coerență și curajul de a ocupa spațiul pe care îl meriți fără să încerci permanent să pari altcineva.
Photo: Chris Do, @thechrisdo, The Futur
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram sau pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
De ce am intotdeauna un flacon de Rouge Noir de la Chanel in frigider
Anti fast fashion – Franța adoptă prima lege din lume contra Shein & co
Audemars Piguet x Swatch: când luxul nu mai stă în turnul de fildeș, ci iese la plimbare
