Am ajuns la expoziția Louis Vuitton (1821 – 1892) / Marc Jacobs care se poate vizita la Muzeul de Arte Decorative între 9 martie și 16 septembrie.
Sălile din clădirea Luvrului de la Musée des Arts Décoratifs sunt scufundate în întuneric, ca de obicei. Semnată de Sam Gainsbury și Joseph Bennett, scenografia se joacă cu lucrările în vitrine sau acvarii dintr-un oraș de lux și uluire. Primul etaj este rezervat poveștii lui Louis Vuitton și modelelor lui celor mai emblematice, fondatorul firmei în 1858 (1854 după alți autori). Valize și cufere sunt puse în scenă în atmosfera vremii, însoțite de haine de copii și de adulți. Ca un adevărat designer, Vuitton cel genial a fost preocupat de cel mai bun mod în care obiectele personale puteau fi împachetate pentru a călători în condiții ideale.
Cufărul pentru doamne este evident mai mare decât cel al domnilor, cum pe atunci femeile erau “torturate” cu corsete rigide și crinoline ce trebuiau schimbate un minim de 5 toalete când erau în vilegiatură.
Evoluția creațiilor lui Louis Vuitton este urmărită cu minuțiozitate – produsele de lux, un talent ieșit din comun, o meserie dusà la perfecțiune, un fel original și personal de a crea: întâi e vorba de cufere și schimbarea funcționalității lor, apoi evoluția formei, a ornamentelor sau a inchizătorilor. Apoi interesul crescând pentru genți – mari de voiaj, de doctor, de cosmetică și apoi din ce în ce mai moderne, mai mici.
În contextul în care importanța obiectelor de modă franceze în lume crește de la începutul secolului XIX, creațiile lui Vuitton devin rapid inspirație pentru alții, piesele lui sunt copiate sau exportate în Europa și peste Atlantic. Oamenii călătoresc mai mult, mai des și magazinele de bagaje se instalează din ce în ce mai aproape de marile hoteluri, urmând să deschidă sucursale în porturi și în orașele devenite destinații de predilecție. Magazinul Louis Vuitton din rue Scribe, primul magazin al mărcii, deschis langă cel mai mare hotel hausmmanian al Parisului, avea curând o reprezentanță și la Londra pe Oxford Street.
Recunosc, mi-ar fi plăcut ceva mai multă istorie a brandului Vuitton și mai puțin celebrarea lui Marc Jacobs, care oricât mi-ar place și de potrivit ar fi ca designer la Vuitton, nu se poate măsura cu fondatorul brandului.
Însă înțeleg că la un moment dat, domnul Arnault a dorit să-i mulțumească pe măsura unuia dintre cei mai buni colaboratori ai săi.
