De mondenitate m-a ferit Dumnezeu mult timp, dar e posibil să fi început să îmi placă recent, de când sunt pusă în situația de a-i face față. Nu mă refer numai la evenimentele cu panou, normal că nu, that’s so last season, ci vorbesc exact despre adevărata mondenitate, aia underground, aia altfel.

Un astfel de eveniment recent m-a condus spre un fapt lexical pe care îl suspectam de ceva timp ca fiind adevărat. După ce termini Litere, toată lumea îți sare în cap cu ‘Unde predai?’, ignorând adevărata învățătură pe care o desprinzi de acolo. Și pentru că eu am aprofundat cursurile, pot afirma cât se poate de liber că în română “altfel” înseamnă de fapt “la fel”. Dacă tot sunt mai cu moț, am studiat puțin și modă. Iar cei care spun că nu au nicio legătură, nu l-au citit pe Barthes cu semiotica modei făcută după teorii lingvistice.

Insă revin la eveniment și la semnele lui.
Vinovații erau unii de prin ’80 care fac muzică psihedelică (și asta chiar e pe bune). Publicul avea media de vârstă puțin peste 30, iar media de înălțime nu părea să depășească 1,70 m. Dresscode-ul lipsea, dar exista cu desăvârșire.
Hipster.
Dar nu din ăla cu ochelari și barbă de vezi cu suta la metrou la Universitate, ci din ăla junk-ish, de parcă ar fi aterizat din Goblinul din Vamă direct în Control.
Fetele erau foarte cool. Atât de true încât nu mă prindeam exact care erau. Nu vorbesc despre pantaloni sau tunsoare, ci despre gesturi. De câteva ori a trecut o tornadă pe lângă mine căreia ulterior i-am atribuit și eu un nume feminin, asemenea celor care au denumit catastrofele naturale cu nume din repertoriul sexului frumos.

Îmi venea să imi cer scuze că existam acolo în momentul acela. Nu doar că într-un fel sau altul stăteam în calea tuturor, ci pentru că eram o ciudată de-a dreptul. Șocul suprem intervenea cand te uitai la accesorizare. Eram singura persoană de sex feminin căreia îi lipsea o sticlă de bere din mână… (nu mai are rost să menționez și marele cuvânt care nu îmi stătea nonstop pe buze ca un pierce). Halal, mon cher!

Toată seara m-am gândit la el, unul dintre preferații elevilor ăstora hipseterași pentru că era al naibii și pentru că ‘făcea mișto’ de cei ca ei, pentru cum încercau să fie altfel. Prietena mea a fost sinceră: “Ești cam burgheză pentru locul ăsta, nu crezi?”. Nu mă îmbrăcasem cu nimic săritor în ochii, dar într-adevăr, eram altfel. ‘Altfel’ pe o plajă-undeground ‘la fel’ care încerca să îmi transmită că de fapt ei sunt altfel și că eu nu pot fi sinonimă. Purtam un outfit uncool desigur, inspirat exact de perioada de glorie a muzicii psihedelice. Nu aveam cercei peste cercei, șuvițe, păr verde (fost roșcat) sau brățări din ațe cu simboluri hindi.

Am început prin a spune că îmi devin simpatice situațiile din genul dramatic dezbătut anterior. Într-adevăr, cel puțin acolo am simțit că sunt un outsider, deci altfel, atunci când toți veniseră pregătiți să fie la fel.

Andreea Leță pentru Code Noir Style

Photo credit: Rodney Smith