Am fost foarte atenta la ce a insemnat acest an in Romania si am cautat pretexte de mandrie nationala, care cu cat ma interesam mai mult de ele, cu atat parca fugeau de mine si erau mai putine. Cine ma cunoaste stie ca-mi place sa gasesc motive pozitive, dar tot ce am vazut in ultimele zile de la distanta in tara nu m-a facut decat sa-mi dau seama ca poate acest “altceva” si partea buna a lucrurilor ar trebuie cautate in alta parte. Cum ar fi, de exemplu, sa vorbim azi de sezonul romano-francez, pe care francezii l-au pregatit cu romanii special pentru a sarbatori Centenarul nostru.
O data in viata ai sansa sa nimeresti aniversarea a 100 de ani de la intemeirea Romaniei Mari. Acest eveniment capata inca si mai mult sens cand este dublat de prima data cand Romania este presedinta Comisiei Europene – ea va oficia atat alegerile europeene cat si crearea institutiile ce vor rezulta dupa. Treaba devine serioasa si mai mult decat simbolica.
Cand eram copil 1 decembrie insemna pentru mine inceperea numaratoarei inverse de Craciun. Traind apoi in alte tari unde 1 decembrie nu era o zi de sarbatoare, obiceiurile au fost diferite si in mod evident legate de sarbatorile ce veneau la sfarsitul lunii. N-am fost de prea multe ori de ziua nationala in Romania nici de cand stau mai mult in Bucuresti. In ultimii ani am cautat cu grija sa inteleg ce inseamna lucrul acesta pentru cei din tara, inafara de o zi libera. Asa cum nu cred ca doar daca mergi la biserica esti un bun crestin, asa nu cred nici ca daca te bati in piept o data pe an ca esti patriot inseamna ca tii cu tara ta. Multi se gandesc tot restul anului doar cum sa paraseasca definitiv tara, nu cum sa faca ceva bun pentru ea.
Anul acesta 1 decembrie ma prinde din nou in Franta unde de cateva zile au pornit tot felul de proiecte faine de care ma bucur. Sunt mandra ca, indiferent de diversele motive pentru care se fac aceste lucruri, se va vorbi frumos de Romania, se va vorbi despre arta, cultura, muzica sau filozofia in care romanii au fost importanti. Se va vorbi despre fapte pozitive legate de tara acesta chinuita de ceilalti, pe care nu prea stim sa o aparam in Europa sau in lume, dincolo de adjectivele deloc magulitoare cu care ne dezmierda prea multi straini de mult prea multi ani.
Noi romanii am avut dintotdeauna o legatura puternica cu Franta, o legatura care nu lasa pe nimeni indiferent. Unii sunt atrasi irezistibil de tara care a gazduit cu regularitate intelighentia si elita romaneasca din timpuri indelungate, altii o detesta pur si simplu, poate din cauza unei limbi invatate fortat la scoala, sau poate tocmai din cauza ca francezii sunt destul de asemanatori cu romanii. Lucrul acesta nu mi l-am putut explica. Ce stiu este ca dupa ce am cunoscut un loc de mai bine de 20 ani, eu cred ca fac parte din categoria celor care sunt fermecati de Franta si o iubesc.
Pentru o tara ca Franta, care stie sa-si apere traditiile si cultura si reuseste sa arate si o deschidere internationala importanta, era firesc sa sprijine cultura si traditiile romanesti cu ocazia Centenarului. Sezonul romano-francez este primul sezon “incrucisat” organizat de Franta cu una din tarile UE unde au fost programate o serie de evenimente ce vor avea loc atat in Franta cat si in Romania pe o perioada de aproape opt luni. Daca 2018 a fost anul Japoniei in Franta, ma bucur de locul pe care il lasa Romaniei incepand din 27 noiembrie si pana in iulie 2019, cand sezonul se incheie chiar de ziua Frantei.
Rezumatul calendarului oficial al sezonului este, pe scurt, urmatorul:
- 27 – 30 noiembrie 2018 : deschiderea oficiala si protocolara a sezonului Franta – Romania 2019 la Paris in prezenta celor doi presedinti de stat.
- pana in 15 aprilie 2019 : sezonul Franta – Romania 2019 in Franta
- 18 – 21 aprilie 2019 : lansarea oficiala a sezonului Franta – Romania 2019 la Bucuresti
- 22 aprilie – 14 iulie 2019 : sezonul Franta-Romania 2019 in Romania
Proiecte diferite vor avea loc la Paris, Lyon, Marseille, Montpellier, Mulhouse, Bordeaux (mi-a placut faptul ca de 9 mai si cu ocazia zilei Europeii, toate scolile frantuzesti vor sarbatori Romania) sau in tara la Bucuresti, Sibiu, Iasi, Brasov, Alba Iulia sau Timisoara.
http://saisonfranceroumanie.com
- Arta la Centre George Pompidou
Evenimentul care a marcat deschiderea sezonului romano-francez a avut loc acum cateva zile la Centre George Pompidou. A fost un pic suprarealist pentru mine sa vad in inima Parisului oameni pe care ii intalnesc la evenimente in Bucuresti, dar foarte placut. O sa incep cu galeria Zero unde se pot vizita lucrarile lui Serban Savu si Ciprian Muresan si o instalatie impresionanta si plina de mister semnata de Adrian Ghenie.
Atelierul lui Brancusi gazduieste instalatiile artistului roman Mihai Olos (1940 – 2015), o potrivire neasteptata unde armonia dintre cele doua universuri este fireasca si placuta.
La etajul 5, sala rezervata lui Henri Matisse si Theodor Pallady arata cum primul a creat faimosul sau tablou “La Blouse Roumaine” dar si cum ia romaneasca apare in picturile lui Pallady. Cei doi pictori s-au intalnit in 1892 in atelierul lui Gustave Moreau, pe cand urmau cursurile Academiei de arta si au ramas apropiati. Complicitatea lor si multele puncte comune l-au facut pe Pallady sa-i ofere lui Matisse o serie de ii romanesti care il vor inspira pe acesta sa creeze in plin razboi cateva tablouri colorate si vesele, dar si o idee a feminitatii romanesti, cum muzele de la noi erau in voga in Franta secolului XX (Martha Bibescu, Maria Tanase, Anna de Noailles sau Maria Cantacuzino). Mai putin cunoscut e faptul ca Matisse a avut o eleva romana, pe moldoveanca Nina Arbore intre 1910 – 1911. Se pare ca portretul ei s-ar afla in colectia lui Serghei Șciukin, ceea ce face ca sensibilitatea lui Matisse privind Romania sa fie mai veche – si atestata.
La terminarea tabloului “Rêve” in 1940, Matisse ii scria lui Pallady: « Uite un tablou la care am lucrat un an – cei care nu vor vedea decat felul prin care am reprezentat parul si broderia de pe umar vor crede cu siguranta ca sunt un farceur – dar tu… tu stii.”
“La blouse roumaine” si “Rêve”, realizate de Matisse in 1ntre 1940 – 1941
Parcursul Ponctuations, langa colectiile permanente, gazduieste printre altele lucrarile Getei Bratescu, Mircea Cantor, Victor Man sau Cornel Brudascu. Expozitia Gherasim Luca (1919 – 1994), Héros-Limite, se afla in spatiul Focus, iar din 2019 galeria muzeului va prezenta o monografie semnata de Isidor Isou, fondatorul lettrismului (miscare poetica, grafica si filozofica) care a trait in Franta din 1944 pana la disparitia sa in 2007. Last but not least, puteti vedea si cele 50 de lucrari semnate de Andrei Cadere (1934 – 1978), ascunse (sau imprastiate) prin tot muzeul.
2. Rapsodia romana si Andrei Cadere la Institutul Cultural Roman din Paris
Maine pe 2 decembrie la sala Byzantine ICR din Paris va avea loc in cadrul festivalului Sonoro spectacolul de muzica clasica sustinut de ansamblu Raro, din care fac parte fondatorii festivalului: Alexander Sitkovetsky (vioara), Razvan Popovici (alto), Justus Grimm (violoncel) si minunata Diana Ketler la pian. Concertul parizian este ultimul din turneul care a facut parte din evenimentele consacrate sarbatoririi Centenarului si care a trecut prin Munchen, Anvers, Viena, Bucuresti, Tokio si Kobe. Pe langa Rapsodia romana a lui George Enescu aranjata pentru un cuator cu pian, din program fac parte piese de Saens-Sans, Faure sau omagiul muzical adus de Enescu fostului sau profesor, compozitorul Gabriel Fauré.
Tot la ICR va avec loc intre 4 – 14 decembrie expozitia Après Cadere / Dupa Cadere care reuneste fotografii, materiale video si picturi inspirate si dedicate artistului Andrei Cădere de catre prieteni sau artisti contemporani cu el. De mentionat si conferintele la care vor participa cativa dintre artisti cum ar fi Sophie Lapalu, Doina Lemny, Paul Ardenne sau Alain Snyers, autorul fotografiilor si seriei de videouri din exepozitia comemorativa.
3. Timbre omagiale Henri Berthelot
Nu stiam foarte multe lucruri despre Berthelot inafara de faptul ca a fost un general francez care a dat numele sau fostei strazi Nuferilor, unde se afla scoala mea. In primul razboi mondial, Romania si Franta au fost din 1916 aliate ale Triplei Antante, din care faceau parte si Anglia si Rusia. Dupa pierderile grele suferite in urma luptelor cu bulgarii si armatele austro-ungare, generalul francez Henri Mathias Berthelot a fost chemat intre 1916 si 1918 pentru reorganizarea si modernizarea armatei romane prin misiunea Berthelot, din care au facut parte aproape 2 000 de ofiteri si sub-ofiteri. Actiunea l-a transformat intr-un erou national la noi si mai apoi in cetatean de onoare al Romaniei si membru onorific al Academiei Romane. Dupa razboi mai multe scoli si drumuri publice au primit numele sau, iar guvernul roman i-a oferit o proprietate generoasa, cu casa boiereasca, in satul hunedorean Farcadin, astazi redevenit Berthelot. Daca generalul este cunoscut la noi, foarte putin se stie despre el in Franta. De aceea, cu ocazia Centenarului, Franta a pus in vanzare pe 28 noiembrie doua timbre in onoarea lui – in cel de-al doilea dintre ele m-am bucurat sa-i vad chiar casa din satul ardelean.
4. Marcela Feraru si expozitia Romanii care au facut FrantaDupa Henri Berthelot, unul dintre francezii care au facut Romania moderna, este randul trecerii in revista a romanilor care au contribuit la formarea Frantei contemporane. Intre 1 decembrie si 28 februarie vor fi expuse pe grilajul Panteonului fotografii cu marile personalitati romanesti care au contribuit fiecare in felul lor la dezvoltarea culturii sau patrimoniului francez – o idee semnata de realizatoarea Marcela Feraru cu sprijinul Institului Cultural Roman.
De multe ori a trebuit sa corectez cu drag pe cei care erau convinsi ca Brancusi (pronuntat Brooonkouziii) nu era italian – ci roman. Ca si Cioran, Tristan Tzara (fondatorul miscarii dadaiste) sau Ionesco. Nu stiu inca ce portrete voi vedea azi, dar sper sa gasesc si numeroasele romance care, mai din umbra, mai din coltul luminii, au fost cucerite de Paris si de o Franta care a stiut sa se lase sedusa la randul ei, de ele: Martha Bibesco, Anne de Noailles, Maria Tanase, Elena Vacarescu (prima femeie romanca membra a Academiei franceze), cantareata Haricleea Darclée (pentru vocea careia care au compus Gounod sau Mascagni) sau actrita Elvire Popesco, muza actorului si scriitorului Sacha Guitry.
Printesa Martha Bibesco fotografiata in 1927 de Berenice Abbott (1898-1991)
5. Panorama du cinéma roumain
Daca ati ratat in Romania ultimul film am lui Radu Jude, al lui Daniel Sandu, al Ioanai Uricaru sau Martei Bergman, aveti ocazia sa le vedeti in avanpremiera la Paris. La cinematograful Réflet Médicis, rezervat evenimentelor culturale speciale, sunt programate intre 13 si 16 decembrie 11 lung-metraje (din care doua documentare) si un scurt-metraj romanesc. Sau o portie din selectia celor mai bune si recente filme de la noi cum ar fi Un pas in urma serafimilor (care va si deschide evenimentul), Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari de Radu Jude dar si Tara moarta, Singura la nunta mea de Marta Bergman sau Alice T. de Radu Muntean. Ciclul de filme romanesti se va incheia cu proiectia speciala al filmului lui Stere Gulea Morometii 2.
Reflet Médicis
3/7, rue Champollion
Paris, France 75005
01 43 54 42 34http://lesecransdeparis.fr/cinema/2950/reflet-medicis/article/59017/panorama-du-cinema-roumain
6. Mircea Cantor la Muzeul Vanatorii si Naturii
Intre 8 ianuarie si 7 aprilie 2019, muzeul parizian a oferit “carte blanche” sau mana cat se poate de libera “vanatorului de imagini” Mircea Cantor. Expozitia intitulata “Fête de l’Ours” va fi un prilej de a prezenta cultura populara romaneasca intr-un cadru diferit si de a vorbi de traditiile noastre ancestrale de sfarsit de an. 200 de masti de la Muzeul Taranului Roman vor decora spectaculos salile muzeului francez in incercarea de a recrea un cortegiu de colindatori. Cei care vor fi in Paris pe 21 februarie vor putea participa la momentul forte al expozitiei: un grup de artisti din Comanesti (Moldova) va alunga spiritele rele printr-o procesiune de la palatul Conciergerie pana la muzeul Vanatorii unde Cantor ii va astepta cu o performanta prin care deseneaza cu focul. Eu abia astept sa plimbe Cantor ursul prin Paris si sa-i inveseleasca putin pe parizieni in zilele mohorate de iarna de dupa sarbatori.
http://saisonfranceroumanie.com/les-partenaires/
7. Fazil Say si Orchestra Tineretului la la Philharmonie de Paris
Ieri seara a avut loc la una din salile mele preferate de concerte din Paris un concert pentru care am fost tare mandra. Orchestra de Tineret a Romaniei sub bagheta lui Cristian Mandeal a tinut un concert extraordinar cu ocazia Centenarului. Daca intai am fost putin dezamagita de absenta din motive de sanatate a lui Radu Lupu, inlocuirea lui cu minunatul Fazil Say a fost o idee stralucita. Din program a facut parte Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Saint-Saens, simfonia Manfred de Ceaicovski si in mod evident, Rapsodia romana de George Enescu. Evenimentul face parte dintr-o serie de trei concerte, primul avand loc pe 28 noiembrie la Bucuresti, al doilea a fost cel de ieri seara din Paris, iar ultimul va avea loc duminica pe 2 decembrie la Basel, in Elvetia. Cu o medie de varsta de 21 de ani, m-a impresionat entuziasmul si talentul orchestrei care a uluit publicul parizian. Dupa ropotele de aplauze care nu mai conteneau, atat Fazil Say cat si orchestra au acordat cu generozitate cate doua bisuri fiecare. M-a emotionat cand am auzit al doilea bis al orchestrei care a fost Hora staccato a lui Grigoras Dinicu, care a avut puterea de a transmite o miscare de dans in toata sala si sa trimita lumea acasa fluierand ritmuri romanesti.
Recunosc, imi cam place cum demareaza Centenarul asta. La multi ani de ziua ta, Romania!Credit photo: Centre George Pompidou, Wiki Timbre, arhiva personala
Orchestra Romana de Tineret la sfarsitul concertului aniversar din 30 noiembrie, incercand sa-si faca o poza de grup fiind prima oara pe scena la Philarmonie de Paris.
