Adina Sădeanu este un concentrat dozat de voință, zâmbet și energie. Cu un păr tuns scurt, brunetă și nu foarte înaltă, pe Adina o trădează ochii căprui, care observă tot și știu să tragă concluzii rapide.
Așa am perceput-o pe scena cinematografului Elvire Popesco la proiecția în avanpremieră a primului episod al serialului Spy / Master, prezentă în echipa filmului la sesiunea de Q&A. Scenarista primului mini-serial de spionaj românesc, Adina Sădeanu a vorbit cu așa pasiune și culoare încât am știut că trebuie să aflu mai multe. Pe lângă intriga care-mi plăcuse, mi s-a părut grozav ca în spatele unei povești românești de agenți dublii se află femeia din fața mea. Cred că avem cu toții o fascinație pentru spioni, iar acum la mai puțin de 2 metri de mine, Adina Sădeanu vorbea despre Pacepa și spioni cu care se întâlnise.
Urma să mi se confirme că Adina Sădeanu este așa cum o simțisem când am reușit, mai târziu, să ne întâlnim la o cafea la terasa Verona. Nu doar scenariul, bazat pe fuga din 1978 a generalului Ion Mihai Pacepa era fascinant, cât și povestea Adinei.
Pasionată de filmele și cărți cu spioni, Adina Sădeanu a fost jurnalistă de investigație în economie și finanțe și a locuit în Statele Unite. De la o idee avută în bucătărie, a câștigat un concurs de scenarii, devenit rapid o co-producție internațională. Care a fost aplaudată în primăvară la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, unde Spy / Master a fost prima mini serie românească inclusă în « Berlinale Series ».
Am așteptat să văd toate cele 6 episoade să-mi pot face o părere și să văd ce spune Adina Sădeanu, căci dacă întrebările mele au fost multe, răspunsurile ei au fost generoase. Cu un pic de distanță, mă întreb dacă Adinei i-ar fi plăcut să fie spion. Însă atunci cine ar mai fi putut să-i înțeleagă și să scrie așa de bine despre ei ?
Alec Secareanu aka Victor Godeanu intr-o scena cheie din serialul Spy / Masters
Interviu Adina Sădeanu
Ai lucrat ca jurnalist de investigație pe teme serioase și grele ca economia și domeniul financiar, atât în România cât și în Statele Unite, unde ai locuit doi ani. Cum decizi într-o bună zi că vrei să scrii scenarii de film și ce te-a făcut să o iei în direcția asta ?
N-a fost o decizie chiar on the spot. Inițial, după ce am ieșit din presă, nu știam ce să fac cu mine, încotro să ma îndrept. Lumea, România, era în criză (vorbim de cea din 2008) și am decis să stau cuminte un timp, până trece valul. Într-o zi, arătându-i unei prietene o nuvelă scrisă mai demult, m-a întrebat de ce nu scriu scenarii de film. A fost momentul în care m-am întrebat pentru prima dată oare cum de nu mă gândisem niciodată la asta.
M-a fascinat ideea, scrisul fiind dintodeauna pasiunea mea. Din acel moment și până la Spy/Master a fost o cale de vreo șapte ani. Am făcut cursuri, seminarii (offline și online), am citit cărti, m-am documentat, am făcut inclusiv pregătire individuală cu scenariști din SUA și Europa, am aplicat și am fost selectată în diverse programe europene de scris scenarii de film (ScriptEast) și televiziune (Midpoint). Am fost tot timpul încurajată de cei cu care lucram să continui, asta mi-a dat încredere că nu sun în bălării. Așa că mi-am dedicat aproape tot timpul și energia în sensul ăsta. Cred că am plătit mii de euro pentru feedback profesionist din partea unor scenariști din SUA și Europa. Am intrat inclusiv în producția de film ca să învăț cât mai multe despre cum se face un film, cum ajunge o poveste de la scenariu la film. A fost un drum destul de anevoios, dar fascinant. A meritat.
Intrebările pe care Kirsten, co-scenarista serialului, mi le adresa erau vocea audienței Vestice. A trebuit să explic de ce un personaj ca Adela Godeanu nu va sta niciodată “casual”, la masa din bucătărie, cu pistolul lângă ea. Este un tip de atitudine mentală pe care, indiferent de educație și statut, o femeie din România anului 1978 nu o are. Da, în SUA, o femei în 1978 poate fuma în bucătărie cu un pistol pe tejghea. În România, no way.
Esti la originea primului mini serial de spionaj românesc pentru care ai propus și co-realizat scenariul – care a fost procesul de creație pe care l-ai urmat ?
A fost cu multe provocări, cu « blood, tears and sweat », ca să zic așa. Aveam de mult timp ideea unui scenariu inspirat din fuga lui Pacepa, dar nu știam ce să fac cu ea până când a apărut concursul organizat de Cinemascop și HBO România (cărora le mulțumesc mult !). Atunci am simțit că e momentul.
Am scris conceptul în câteva zile și i l-am propus lui Kirsten Peters – pe care o știam din programul ScripTeast. I-a plăcut foarte mult, pentru că propuneam un serial inspirat din ultimele zile ale fugii lui Pacepa. Am mers împreună la concurs. Patru luni mai târziu, am câștigat, am semnat cu HBO și toată pandemia am scris la Spy/Master. Toate discuțiile au fost pe zoom. Erau zile in care vorbeam și 8-9 ore. Pentru mine, unul din cele mai dificile lucruri a fost să o fac să înțeleagă psihologia oamenilor care trăiesc în comunism. Lucruri pe care nu le găsești în cărți. Resorturile intime din care (re)acționează anumite personaje într-un sistem dictatorial bazat pe frică, în care raporturile de putere sunt foarte clare și liniile de demarcație de netrecut. Erau lucruri pe care un personaj nu le putea spune decât într-un anumit fel în acel sistem. Reacții umane care, naturale într-o lume normală, erau interzise într-o lume dominată de teama că cineva întotdeauna te ascultă sau te trădează.
De ce ai ales povestea lui Ion Mihai Pacepa ca sursă de inspirație pentru concursul HBO „Write a Screenplay For…“ ?
Am citit mult despre povestea fuga lui Pacepa de când eram în presă. M-a fascinat prin implicațiile ei pentru familia lui, pentru România. Ce mi-a plăcut dintotdeauna a fost acest clash între evenimentele istorice și destinele unor oameni obișnuiți. M-am intrebat ce simte un om care decide să-și lase în urmă familia, copilul, expunându-i în felul în care a făcut-o el. Cum poți trăi cu o astfel de decizie ? Și ce simt cei rămași acasă. De fapt, ce m-a intrigat și fascinat în egală măsură a fost faptul că el avea foarte multă putere, și totuși a plecat așa, fără să își poată lua familia cu el. Sunt dezertări din istoria acelor ani, în care agenții respectivi au reușit să-și ia familia dincolo, cum se spune.
Cum ai pregătit documentarea pentru serial și ce a însemnat ca timp și resurse, știind că sunt puțini cei contemporani cu contextul Pacepa care pot atesta / infirma sau povesti întâmplările din anii 70 ?
Am citit foarte mult. De la cărți despre serviciile de informații din România și SUA din acea perioadă (inclusiv o interesantă Istorie a CIA scrisă de Tim Weiner), despre relația spionaj-contraspionaj în special în România anului 1978, despre influența lui Pacepa și puterea lui informală enormă – cum se traducea asta în relațiile de putere cu cei din jur, în felul în care manipula sau coordona rezidențele României în afară. Firește, am studiat arhivele CNSAS, care mi-au oferit foarte multe detalii interesante în special despre ce s-a întâmplat după fuga lui – pașii, procedurile, cine, ce a făcut, când și cum. În plus, am avut norocul să discut cu câțiva oameni care au lucrat în serviciile de informații de la acea vreme sau în proximitatea lor. A fost un mix de informații publice și surse neoficiale, toate ajutându-mă să îmi construiesc o imagine detaliată a acelor zile, a personajului, a sistemului. Cel mai mult timp în tot procesul de creație l-am petrecut asigurându-ne că toate detaliile sunt la locul lor – că ce am plantat în episodul 1, “pică” la fix în episodul 6. Detaliile sunt extrem de importante în orice serial, dar în special într-un serial de spionaj. Lumea spionilor este una a detaliilor. Un fir de păr mișcat pe valiza din camera de hotel poate însemna foarte mult – dacă nu-l vezi, ca spion, te poate costa viața. Aceste personaje sunt antrenate să observe cele mai mici detalii și a trebuit să ținem cont de asta în fiecare scenă.
Behind the scenes Spy / Master
Victor Godeanu (Alex Secareanu) si Nicolae Ceausescu (Claudiu Bleont) la vanatoare in Spy / Master
Generalul Ion Mihai Pacepa, cel care a stat la baza personajului Victor Godeanu, considerat unul dintre cei mai importanti spioni ai blocului de Est
Despre motivele reale ale defectării lui Pacepa s-au presupus multe, de la poze compromițătoare cu Elena Ceaușescu la infiltrarea CIA ca agent sovietico-german.
Da, așa este. Pe de altă parte sunt documente istorice pe care unii le contestă. Țin să reamintesc faptul că serialul nostru este doar inspirat din fuga lui Pacepa. Dacă vă uitați, o să vedeți că se îndepărtează foarte mult de la realitate. De exemplu, am pus pacea de la Camp David în același timp cu fuga lui Victor Godeanu, deși în realitate s-au întâmplat la două luni distanță. Am ales acele detalii din evenimentele istorice care au servit cel mai bine poveștii și personajelor.
După ce ai studiat surse și dosarele Securității, care crezi că a fost adevărul ?
Nu știu la ce adevăr te referi. De ce a fugit ? Dacă era agent CIA ? Sau agent KGB ? Nu știu care a fost adevărul. Mi-am format, însă, o părere și am făcut câteva deducții logice plecând de la tot ce am citit. Pot să spun că, atunci când un agent dublu din Est dezertează în Vest, de regulă este extras de cei din Vest, de agentul său de legătură, pentru a nu risca să fie expus. Nu se duce să bată la ușă să spună “hei, eu sunt so and so” și vreau să trec de partea cealaltă, decât dacă nu are nici o plasă de siguranță.
Cum a fost să vezi o poveste romanească pe care ai avut-o cum mi-ai spus ‘în bucătărie » devenind o co-producție internațională ? Cât de mult a trebuit să adaptezi din ideea inițială ca să ajungi la versiunea actuală a serialului și de ce ?
Sentimentul este extraordinar. Să știi că într-o seară, în bucătărie, ai decis să o pui o idee pe hîrtie, să aplici la un concurs și trei ani mai târziu să vezi că acel moment a fost germenele a tot ce a urmat, că s-a născut un serial, este fantastic. Desigur, Spy/Master (ca toate serialele) este rezultatul unui proces colectiv și rolul fiecăruia – de la producători la regizor, de la director de casting la actorii minunați, de la scenografie, costume, muzică, și tot ansamblul – contează enorm. Acum, uitându-mă la serial, pot spune că destul de mult din ideea inițială se regăsește în el. Sigur, sunt idei care au venit din partea producătorilor, a regizorului, sau au fost ajustate pe parcurs, dar mare parte din tot ceea ce noi am gândit se regăsește în forma finală. Cum a fugit, de ce a fugit, detaliile legate de familia lui, ce au făcut Ceaușescu, contrainformațiile, și multe altele erau de la început acolo.
Nu ți-e teamă că publicul se va pierde între realitatea cazului Ion Pacepa și diversele zone de inspirație folosite pentru nevoile unui serial artistic ?
Nu. Pentru că nu ne-a interesat să urmăm un adevăr istoric pas cu pas, ci doar să ne inspirăm din el. Da, sunt oameni care știu mai multe despre acea perioadă și unii chiar mi-au spus – păi bine, da, aia și cealaltă. Le-am răspuns ce le răspund tuturor – serialul este ficțiune.
Să știi că într-o seară, în bucătărie, ai decis să o pui o idee pe hîrtie, să aplici la un concurs și trei ani mai târziu să vezi că acel moment a fost germenele a tot ce a urmat, că s-a născut un serial, este fantastic.
Ai lucrat scenariul cu Kirsten Peters, scenarista cu un background germano-american care nu a trăit în Romania. Cum ai făcut-o să înțeleagă contextul anilor 70 din România lui Ceaușescu ? Care au fost subtilitățile tipice perioadei de care v-ați lovit legat de experiențele și diferențele voastre culturale ?
A fost greu. I-am tradus foarte mult în real time, ca să zic așa, din cărțile pe care le citeam și pe care nu avea cum să le găsească traduse, despre ce a urmat pas cu pas după fuga lui Pacepa – ce au făcut contrainformațiile, Ceaușescu, etc. De exemplu, una din primele discuții a fost despre contrabanda cu mărfuri din Vest, și mi-a luat ceva timp să o conving că era ceva foarte grav atunci, pentru ca ei i se părea că nu e suficient de sexy ca miză pentru a fi folosită în plot. Într-un fel, întrebările pe care Kirsten mi le adresa erau vocea audienței Vestice, căreia acest film i se adresează în aceeași măsură, și care, firește, nu este familiarizată cu felul în care acționa dictatura din Romania anilor 1978.
Apoi era la un moment dat o scenă în care Adela venea în vizită la soțul ei Victor Godeanu, la birou, unde se intersecta cu un membru de partid. Am discutat mult pentru că în acea lume, Adela nu putea urca singură la el în birou (DIE era o intituție militarizată), nu putea flirta și glumi cu un membru al Partidului Comunist care tocmai ieșea din biroul lui Victor. Astea sunt lucruri care pur și simplu nu se făceau în acea vreme și este greu să faci pe cineva să înțeleagă faptul că oamenii își autocenzurau umorul și că cele mai mici gesturi sau nevinovate glume te putea costa foarte mult. Sau că un personaj ca Adela nu va sta niciodată “casual”, la masa din bucătărie, cu pistolul lângă ea. Este un tip de atitudine mentală pe care, indiferent de educație și statut, o femeie din România anului 1978 nu o are. Da, în SUA, o femei în 1978 poate fuma în bucătărie cu un pistol pe tejghea. În România, no way.
Adina Sadeanu (dreapta) si co-scenarista Kirsten Peters la lansarea serialului Spy / Master
Actorul pentru care ai scris scenariul original a fost Vlad Ivanov. In serial, Victor Godeanu aka Alec Secăreanu, este un personaj sexy, tânăr și cu alură à la James Bond. Ce a însemnat evoluția aceasta față de personajul tău, așa o schimbare nu dă o dimensiune previzibilă și mai convențională seriei ?
Personajul creat de noi inițial avea în jur de 50 de ani, pentru că așa a fost setup-ul concursului. Dar nu cred că un personaj mai tânăr a schimbat radical lucrurile. Alura à la James Bond este un atuu, până la urmă, iar Alec Secăreanu este un actor cu profunzime, și cred că i-a conferit personajului un tip de mister foarte nuanțat.
Viața lui Pacepa, ca și defectarea lui, este o poveste adevărată foarte bogată. De ce ai ales pentru scenariu doar câteva zile inspirate de fuga lui și nu un stil biografic cum e vorba de unul dintre cei mai importanți spioni ai Europei de Est ?
Pentru că, așa cum spuneam, asta mi s-a părut interesant – ultimele zile înainte de decizia care avea să îi schimbe nu doar lui viața, dar și a multor oameni din jurul lui. Dramaturgic vorbind, acest tip de constrângere temporală te ajută să te joci cu tensiunea, cu povestea, și te obligă la un anumit ritm. Mi-a plăcut exact acest tip de limitare – este o provocare. În plus, pentru personajul principal (și nu numai) este fantastic – viața lui, supraviețuirea lui, se joacă în decurs de cîteva zile.
Mi-a plăcut alegerea lui Claudiu Bleonț în rolul lui Nicolae Ceaușescu – ce ți-ai dorit să redai dintr-un personaj cu care ai fost contemporană ? Ai avut în minte un actor anume când ai scris rolul ?
Sinceră să fiu, în ceea ce îi privește pe soții Ceauseșescu nu am avut nici un actor în minte. Am încercat o construcție cât mai aproape de realitatea pe care cred că majoritatea oamenilor o cunosc, realitate peste care am suprapus elemente preluate din arhive, detalii despre reacțiile lor din acele zile fierbinți.
De câțiva ani Ceaușescu și perioada lui sunt subiecte foarte actuale, că e vorba de filme sau cărți. Luna aceasta la TIFF va fi proiectat filmul « Tinerețea unui dictator » de Andy Lupu, povestea ajungerii la putere a lui Ceaușescu. Nu ți-a fost teamă că la un moment dat și în ciuda gravității sale, ar putea deveni, fără să vrei, un subiect « cool » pentru cei care nu l-au trăit cum sunt gen Z sau milennials care se uită la serial ?
Deloc. Pentru că, în Spy/Master, aceste personaje acționează într-un fel în care n-au cum să fie cool nici pentru generația Z nici pentru X, Y și orice generație vrei. Sunt cinici și brutali, așa că nu văd cum ar putea fi văzuți cool vreo secundă.
Ce alte planuri are acum Adina Sădeanu și cu ce ne va surprinde? Mi s-a șoptit în cască cum că lucrezi la scenariul unei comedie negre, îmi poți spune mai multe ?
Am mai multe proiecte în dezvoltare. Unul dintre ele este o dramă cu accente comice. Producătoarea Diana Păroiu, fondatorul Visual Walkabout, a rezonat foarte tare cu acest proiect și a decis să-l producă, ceea ce mă bucură foarte tare.
Credit foto: HBO Romania
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
James Bond – 15 cantece create de artisti celebri care nu au ajuns in filme
