Să te gândești la un vin fără o poveste e ca și când ai încerca să imaginezi un film fără scenariu – adică practic imposibil. Ce am descoperit vizitând crama Liliac și gustând ultimul născut care va fi lansat curând, Unexpected, a fost mai mult – aici pasiunea de a face vin se împletește cu cea de a crește și de a cultiva povești.
Nu aș fi crezut că o călătorie în descoperirea unor podgorii mă va apropia de rădăcinile familiei mele și de Transilvania. Când am postat primele poze cu dealurile viilor de la Lechința, reacția mamei mele a fost imediată. “Sunt celebre, bunicul tău primea des de acolo vinuri remarcabile de la pacientele lui!”.
În copilăria ei, la mesele deosebite din familie se serveau vinuri din regiune. Așa mama a învățat care sunt cele excelente sau cele mai obișnuite, soiurile și diferențele între ele.
În copilăria ei, la mesele deosebite din familie se serveau vinuri din regiune. Așa mama a învățat care sunt cele excelente sau cele mai obișnuite, soiurile și diferențele între ele.
Bunicul în chestiune, Nicolae Coja, originar din Cluj, era nu numai un medic ginecolog deosebit și foarte cunoscut, dar și un om blând, uman, care știa să asculte. Lucruri pe care încă le aflu de la colegi sau prieteni, oamenii care l-au cunoscut și pe care i-a inspirat. Iar doamnele care mergeau la el veneau pentru o consultație din toată țara. Când a fost mutat de la Cluj la București, ele l-au urmat în ciuda distanței. Pentru că erau sigure că domnul doctor Coja face minuni.
Rezultatul a fost că mama a crescut cu tot felul de cadouri aduse de familiile recunoscătoare, printre care damigene mai mici sau mai mari cu vinuri nemaipomenite, alese de cei care nu știau cum să-i mulțumească altfel bunicului pentru ceea ce făcea. O dată primite și cum casa bunicului avea o pivniță mare, vinurile erau trase în sticle.
În familie însă nu se bea vin (sau altceva) decât la ocazii speciale. Nici urmă de zilnicul pahar de vin la masă ca în Franța. Fetească Regală de Alba Iulia sau deliciosul Pinot Gris erau onorate la câte o cină specială, la un eveniment cu familia sau cei apropiați.
În familie însă nu se bea vin (sau altceva) decât la ocazii speciale. Nici urmă de zilnicul pahar de vin la masă ca în Franța. Fetească Regală de Alba Iulia sau deliciosul Pinot Gris erau onorate la câte o cină specială, la un eveniment cu familia sau cei apropiați.
Bunica pregătea un meniu precis unde fiecare fel de mâncare, franțuzesc, cu influență austriacă, maghiară sau tradițional românească, mergea NUMAI cu un vin anumit. Specialitatea bunicii, șalăul mare servit rasol rece cu sos, era acompaniat de exemplu de un Riesling. Micile aperitive din feuilletage făcute de ea, umplute cu pastă de șuncă de casă afumată sau brânză, dispăreau din platourile generoase alături un pahar de Sauvignon alb sau de Chardonnay, servit rece chiar și iarna. Iar de Crăciun, sarmalele aveau alt gust fierte cu un pahar de Cabernet Sauvignon de Recaș, tradiție pe care azi mama o continuă.
În anii 60, vinurile erau albe sau roșii, iar cele rosé nu se născuseră încă. Mama n-a știut dacă vinurile de atunci proveneau din procedee semi-industriale sau erau 100% artizanale. Dar au ajutat-o să-și construiască o “biliotecă” gustativă rafinată pentru care a devenit foarte apreciată în cercul prietenilor ei și pe care a încercat să ne-o transmită, mie și surorii mele.
A fost o surpriză să constat că în Franța vinurile românești, premiate internațional, nu prea sunt cunoscute. Dar am înțeles repede că e mai greu să-ți faci un nume când tradiția franceză crede cu tărie doar în puterea podgoriilor locale – Bordeaux, Alsace, Provence, Côtes du Rhône, etc…
Povestea domeniilor Liliac
Un vin sau un domeniu viticol, înainte de a fi o pasiune complexă care te stăpânește 24 ore / 7 zile cum aveam să aflu, este un mănunchi de povești care se împletesc firesc și care cer să fie spuse mai departe.
Povestea Liliac începe cu cea a proprietarului său, Alfred Michael Beck, un arhitect austriac și om de afaceri care deține amb Holding, o societate din care fac parte proiecte imobiliare, de silvicultură sau de agricultură și cereale în România.
Povestea Liliac începe cu cea a proprietarului său, Alfred Michael Beck, un arhitect austriac și om de afaceri care deține amb Holding, o societate din care fac parte proiecte imobiliare, de silvicultură sau de agricultură și cereale în România.
În 2010, în timpul unei vizite în jurul localității Batoș, Beck se îndrăgostește de regiunea pitorească populată de dealuri și vii tradiționale. Așa decide să facă o investiție diferită și achiziționează 14 hectare de vie.
Un proiect urmat de un plan pe cinci ani și o investiție finală de 10 milioane de euro, din care 2.5 milioane de euro au fost adăugați în 2016 pentru achiziții de noi echipamente cât și încă 1 milion de euro până anul acesta, folosit la extinderea cramei.
Experiența și pasiunea pentru vinuri urmau să-l ajute pe domnul Beck să se înconjoare de o echipă dedicată și să reușească să se concentreze și să crească pe segmentul vinurilor premium. Dacă ințial cuvântul “Liliac” a dus creatorii austrieci ai viitorului domeniu cu gândul la Transilvania și lilieci, ulterior a fost ales pentru asocierea cu emoția și ideea de povești.
Astăzi Liliac se poate mândri cu 52 ha plantate în regiunea Batoș (Mureș) și Vermeș-Lechința (Bistrița-Năsăud) și cu soiurile diferite de struguri care știu să pună în valoarea calitatea deosebită a solului său acid, cum ar fi:
– Sauvignon Blanc 10 ha
– Merlot 6 ha
– Pinot Noir 5.8 ha
– Fetească Albă 5.8 ha
– Fetească Regală 5.5 ha
– Fetească Neagră 4.5 ha
– Pinot Gris 4.5 ha
– Muscat Ottonel 3.3 ha
– Chardonnay 3.2 ha
– Gewurztraminer 1.6 ha
– Neuburger 1.40 ha
Crama are actualmente o capacitate de producție totală de peste 360.000 l în rezervoare de inox și 150 de butoaie din lemn de stejar transilvănean. Iar anul trecut, Liliac a vândut aproape 300 000 sticle, din care cele mai vândute sunt Liliac Rosé, urmat de Sauvignon Blanc din gama Liliac și Fresh din gama young Liliac.
Majoritar destinată și apreciată de industria HoReCa care absoarbe 80% din producția și vânzările Cramei, gama de vinuri Liliac este exportată la internațional în proporție de 10 % și se poate găsi în magazinele de profil.
De anul acesta Crama inaugurează prima sa recoltă Neuburger, un soi nobil de struguri originar din Austria, cât și ultimul venit despre care s-a vorbit mult și cu mare drag la Liliac Lodge în timpul degustării, Unexpected.
Miron Radic – tânărul CEO îndrăgostit de vinurile românești
Despre cifre și povești urma să vorbesc și cu tânărul CEO al amb Wine Company, Miron Radic.
Absolvent în marketing al Universității de Economie și Business din Viena, Miron a ales româna ca a treia limbă după rusă și engleză. Iar diploma sa a ales-o pentru că vorbea despre … vinurile românești.
Absolvent în marketing al Universității de Economie și Business din Viena, Miron a ales româna ca a treia limbă după rusă și engleză. Iar diploma sa a ales-o pentru că vorbea despre … vinurile românești.
Nu mică i-a fost mirarea când din peste 40 de buyeri internaționali specializați cu care a intrat în contact pentru lucrarea sa, doar unul a arătat interes privind vinurile locale și a răspuns pozitiv la întrebarea dacă le-ar cumpăra. Ceea ce l-a provocat pe Miron să afle mai multe despre piața noastră și apoi să ajungă să lucreze pe partea de marketing și export la Crama Liliac de la lansarea acesteia din 2012.
În 2015 a devenit Managing Director împreună cu Victor Ciupercă, iar de la sfârșitul anului trecut a fost promovat în postul de CEO.
Cu Miron poți vorbi despre vin, povești si tehnici ore în șir. Convins că este nevoie de un nou stil de a gândi și comercializa vinurile, Miron crede în puterea cramelor butic versus oferta marilor producători pentru calitatea superioară și inovația pe care primele o pot oferi. Dacă se concentrează pe obiceiurile de consum ale Millennials-ilor români, Miron are o viziune internațională clară care urmărește construirea reputației vinurilor transilvănene și stăpânirea segmentul premium și super-premium.
Cine spune că o poveste de dragoste durează doar șapte ani, cu siguranță nu savurase încă vinurile Liliac.
Cine spune că o poveste de dragoste durează doar șapte ani, cu siguranță nu savurase încă vinurile Liliac.
Liliac 2019 – spectacular wine trip
Se putea un leitmotiv mai bun decât “Once Upon A time” pentru week-end-ul pe care urma să-l petrec?
Nu cred.
Ideea de a explora până la domeniile Cramei o parte din regiunile Mureș-Bistrița Năsăud plecând din București cu o caravană de mașini a fost minunată. Pentru că a dat ocazia de a ne impregna de istoria locurilor și a oamenilor, de a profita de un adevărat parcurs într-o parte mai puțin cunoscută mie a Transilvaniei. Detaliu important înainte de a descoperi vinul și mai ales ce înseamnă cu adevărat Liliac și experiența Cramei.
Am început cu câteva povești chiar de la sediul BMW România din Băneasa, ca apoi să urcăm către munți. Nu sunt o foarte fină cunoscătoare de mașini, dar dacă la început am regretat puțin că nu am fost într-un Mini Cooper (am acest călcâi al lui Ahile), calitățile și ținuta la drum a BMW-ului cu care am călătorit timp de trei zile m-au cucerit.
Pentru că nu mai este vorba de o mașină aici, ci de un adevărat lifestyle care a definit experiența pe care aveam să o trăiesc.
Am oprit pentru un picnic la prânz pe iarba din curtea Bisericii Fortificate din Bunești, ocazie cu care am aflat povestea ei și cea a unei mâini de sași din sat care au apărat-o, au renovat-o și știu să aibă azi grijă de ea.
După o porție de tradiție și istorie, am ajuns în Târgul Mureș unde m-am bucurat să pot sta la bine cunoscutul și premiatul hotel design Privo.
După o porție de tradiție și istorie, am ajuns în Târgul Mureș unde m-am bucurat să pot sta la bine cunoscutul și premiatul hotel design Privo.
A urmat o degustare de vinuri și cina la elegantul Castelul Haller, o construcție barocă datând din secolul XVII situată la 22 km de oras și azi transformată în hotel. Evident a trebuit să mă plimb un pic prin tot castelul să văd ce comori are și ce alte povești ancestrale ascunde.
Descoperirea Cramei Liliac și a echipei mici, dar sudate și calde din spatele ei, au făcut ca timpul să-mi pară foarte scurt față de câte lucruri faine erau de văzut, ceea ce explică și de ce am rămas cu ceva întrebări în tolbă.
După podgoriile de la Lechința, a urmat vizita la Crama Liliac de la Batoș și apoi descoperirea Liliac Lodge, frumos loc construit în vârful podgoriei. Ca o mică vilă design gândită ca un ultim rafinament pentru a simți altcumva experiența Liliac și amestecul dintre tradiție și inovație.
La Liliac Lodge, l-am cunoscut mai bine pe oenologul Laurent Dubreuil. Ne-a prezentat cele două premiere ale Cramei, Neuburg și Unexpected (mențiune specială introducerii făcută împreună cu Miron Radic ultimului), cât și vinurile care au făcut reputația Liliac cum ar fi Sauvignon Blanc sau Fetească Neagră, printre cele mai apreciate soiuri Liliac.
Într-o românească împodobită cu drag de un accent francez muzical, Laurent este un spectacol în sine și în mod cert își adoră meseria. Cu un tricou pe care se putea vedea un citat din Game of Thrones, oenologul a oferit cea mai distractivă testare de vinuri la care mi-a fost dat să particip până acum. Unde a propus și o serie de feluri de mâncare românească care se pot servi la fiecare tip de vin prezentat în funcție de compoziția acestuia.
Specialist în viticultură și expert în producția, conservarea și condiționarea vinurilor, Laurent, ca și domnul Beck sau Miron, este un adevărat iubitor al ținuturilor transilvănene și a vinurilor lor. Așa înțelegi și succesul Cramei butic, unde emoția este, alături de pasiune, unul din ingredientele de bază.
Iar când ești pasionat, nu te dai în lături să faci lucrurile până la capăt – astfel oenologul, o referință internațională în lumea rafinată a vinurilor, a achiziționat sticlăria istorică Dumas, din Touraine dar și laboratoarele Dujardin-Salleron, o societate de nișă specializată în fabricarea și distribuția aparatelor de analiză și a instrumentelor de măsură dedicate oenologiei și băuturilor spirtuase.
Iar când ești pasionat, nu te dai în lături să faci lucrurile până la capăt – astfel oenologul, o referință internațională în lumea rafinată a vinurilor, a achiziționat sticlăria istorică Dumas, din Touraine dar și laboratoarele Dujardin-Salleron, o societate de nișă specializată în fabricarea și distribuția aparatelor de analiză și a instrumentelor de măsură dedicate oenologiei și băuturilor spirtuase.
Mi-am dorit să le întreb și pe Isabella Sânteiu și Anita Panait, fetele de Brandelligence, agenția care se ocupă de comunicarea și promovarea cramei, cum au intrat în familia Liliac. Evident, am ajuns din nou la povești.
“Exact ca vinul Unexpected, leitmotivul acestui info-trip – așa a debutat colaborarea noastră cu Liliac. Adică destul de neașteptat. Ne-am cunoscut prin intermediul primului client al agenției, unul dintre cele mai titrate restaurante din România și locul unde Liliac este unul dintre vinurile recomandate de locație.”
“Exact ca vinul Unexpected, leitmotivul acestui info-trip – așa a debutat colaborarea noastră cu Liliac. Adică destul de neașteptat. Ne-am cunoscut prin intermediul primului client al agenției, unul dintre cele mai titrate restaurante din România și locul unde Liliac este unul dintre vinurile recomandate de locație.”
Dacă primul proiect a fost un test punctual, Anita și agenția ei au colaborat oficial cu Liliac din 2016. Iar provocarea a fost însuși brandul. Daca Brandelligence era o agenție mică și la început de drum, Liliac era o cramă butic care debuta, cu o investiție imensă în spate și un plan foarte bine trasat care beneficia de o dublă experiență austriaco-română.
“Așteptările au fost foarte mari din prima clipă, iar pentru noi, profesional, era un domeniu relativ nou. Am citit, am studiat și am degustat în primele luni cât n-am crezut că putem duce” râd Anita și Isabella.
“Așteptările au fost foarte mari din prima clipă, iar pentru noi, profesional, era un domeniu relativ nou. Am citit, am studiat și am degustat în primele luni cât n-am crezut că putem duce” râd Anita și Isabella.
“În aproape 4 ani de colaborare au fost suișuri și coborâșuri, schimbări de macaz, ștachete ridicate tot mai sus, dar întâi de toate o chimie extraordinară între noi și multă empatie. Din punctul nostru de vedere sunt secretele din spatele tuturor proiectelor importante derulate în acest timp. Nu a fost și nu este o relație care se rezumă la un număr de ore și o factură la final de lună. Ci a fost mai mult vorba despre a învăța despre oameni, despre Liliac și lumea asta minunată a vinului în așa fel încât să putem gândi și simți ca ei, în aceeași direcție.”
O aventură și o poveste care abia începe cu “A fost o dată ca niciodată Liliac”.
O aventură și o poveste care abia începe cu “A fost o dată ca niciodată Liliac”.
Iar eu încălecai pe-o să și v-am spus povestea mea.
Credit photo: Liliac, arhiva personală
Leave a comment