Jazzx este un foarte bun motiv de (re)venit la Timișoara și un festival de muzică care trebuie experimentat ca meniul nou al unui restaurant bun pe care-l știi de multă vreme și care îți place. Vei descoperi jazz-ul contemporan altfel decât te așteptai și o atmosferă pentru care vei dori să revii. 

Timișoara 2023 a fost ocazia să fac tot felul de descoperiri, urbane, culturale și culinare, cât și prilejul de a cunoaște mai pe îndelete un oraș pe care nu-l știam aproape deloc. Mă întrebam în decembrie, oare cum va arăta Timișoara 2024, fără efervescența agendei de capitală culturală europeană? După Bienala Art Encounters, cu expozițiile de la Galeria Triade sau Cazarmă U, orchestrele, soliștii și dirijorii internaționali invitați la Filarmonica Banatul,  expozițiile Brauner, Cucuteni sau Brâncuși, performance-urile și spectacolele care au redefinit spațiile publice, ce se va întâmpla?

Timișoara merge frumos mai departe. Dacă a învățat să ne farmece anul trecut, continuă să ne ispitească cu evenimente noi de calitate și pretexte solide de city break. Iar săptămâna trecută a fost rândul celei de-a XII-a ediții Jazzx care m-a făcut să revin aici.

Jazzx, un pretext anual de ascultat jazz

Jazzx, fondat în 2013, este festivalul internațional de jazz contemporan și world music, care a reușit să aducă la Timișoara artiști ca Al Jarreau, Wynton Marsalis, The Chick Corea Elektric Band, Anoushka Shankar, The Cat Empire, Ibrahim Maalouf , The Cinematic Orchestra și Richard Bona. Pentru prima ediție, cuplul de organizatori Țuca & Tako pentru cei apropiați (Norbert și Andreea Iager Tako pentru restul) l-au adus chiar pe Al Di Meola, care se spune că a rămas foarte surprins să vadă cât de (foarte) tânără este echipa din spatele evenimentului. Anul trecut au venit pionierii muzicii world, grupul SHAKTI, creat în 1973 de chitaristul englez John McLaughlin împreună cu muzicienii indieni L. Shankar,  Zakir Hussain și T. H. “Vikku” Vinayakram. Ei au ales Jazzx și Timișoara ca să sărbătorească primul lor album în 46 ani înregistrat sub numele band-ului. Un eveniment care se pare că a adus, pe lângă fanii grupului, și foarte mulți turiști indieni în capitala culturală.

Profi – alături de Jazzx și cultură în Timișoara

Vara aceasta am călătorit cel mai mult până acum, într-un timp scurt, între locuri și proiecte foarte diferite, aparent fără legătură între ele – și suntem abia în iulie.

Nu mică mi-a fost bucuria să mă reîntâlnesc cu Profi că susținător al festivalului alături de cei de la Jazzx. Asta după ce, acum vreo 3 săptămâni, am avut plăcerea să particip la proiectul lor #ViaProfi și lansarea unei campanii foarte faine Ștergem tradiția de praf.  Un proiect despre autenticitate și poveștile artizanilor care păstrează vie moștenirea gastronomică românească, un demers care m-a impresionat prin felul in care pune oamenii și micii antreprenori locali pe primul loc. O inițiativă despre care voi scrie separat și care a fost ocazia să văd că se pot face și la noi lucruri din suflet, sincer și pe bune.

Am aflat chiar de la Călin Costinaș, deputy CEO al retailerului Profi, cu care am vorbit despre festival backstage, că parteneriatul lor cu Jazzx este important și durează de 8 ani. Profi este considerat unul dintre cei mai extinşi jucători din comerţul românesc.

Cine a venit și ce mi-a plăcut la Jazzx 2024

Prima întrebare pe care mi-a pus-o Norbert Tako când m-a văzut a fost ce cred că nu este ok la festival. Mi-a plăcut cât de direct a fost, dar l-am rugat să mă lase câteva zile să-i dau o părere mai documentată.

Cu câte 3 invitați pe seară și 3 zile de festival, artiștii au fost aleși în așa fel încât să propună publicului universuri sonore și ambianțe foarte diferite. În prima seară chitaristul Matteo Mancuso și acordurile lui foarte Metal au precedat pianistul cubanez Roberto Fonseca, care ne-a purtat elegant între cântece proprii, un Beatles sau Rahmaninov cu ritmuri de rumba, făcând să danseze, indiferent de vârstă sau starea articulațiilor, cele câteva sute de oameni veniți în Piața Libertății să-l asculte.

Masterclass-urile sunt poate cele mai bune ocazii de a descoperi un artist așa cum este și să vezi ce îi place. Mi-a părut rău că nu am ajuns la masterclass-ul lui Fonseca care a pus audiența să execute ritmuri cubaneze, dar nu l-am ratat pe MonoNeon, care apoi a concertat sâmbătă, în a 2a zi de Jazzx. Muzicianul experimental cunoscut drept ultimul basist al lui Prince a venit în haine cromatic sclipitoare  încât la soare te poți uita, dar la nuanțele lui neon ba și cu un lung ciorap în dungi pe chitară. Dywane Thomas Jr aka MonoNeon iși tratează timiditatea prin culoare și ochelari de soare, își iubește bunica și alege muzicienii care au background de cântat la biserică, pentru că ei “respectă diferit muzica”.

« Sunt un tip plicticos, nu îmi place să ies și prefer să stau acasă. Și sunt foarte timid, mă ascund sub haine, măști și ochelari de soare. Până recent nici nu aș fi fost în stare să vorbesc cu voi așa. Dar mă ameliorez.» a ținut să ne spună.
«Voi» au însemnat cca 50 de persoane în curtea Casei Artelor din Timișoara. Și mai târziu am aflat că acesta a fost primul lui masterclass.
Ajuns pe scenă în Piața Libertății, MonoNeon a uitat de emoție și căldura de afară. Vizibil influențat de Prince și anii ’70, s-a bucurat vizibil pe scenă, ceea ce l-a făcut și pe Cătălin Ștefănescu, gazda festivalul, să fie impresionat de artist și foarte elocvent în culise.
Energia s-a schimbat cu trio-ului englez Gogo Penguin, aka pianistul Chris Illingworth, contrabasistul Nick Blacka și drum guy Jon Scott. Diferența dintre școala britanică (Gogo Penguin s-au întâlnitlaRoyal Northern College of Music din Manchester) și școala americană (MonoNeon și-a format experiența cântand de la vârsta de 4 ani în biserică) a fost poate si mai evidentă în backstage, unde m-am ascuns să-i ascult.
Contrastul firesc dintre cele două stiluri îți lăsa timp să descoperi și să apreciezi în parte universul fiecărui artist  și să-l poți accesa (sau nu).
Mi-a fost mai ușor să fiu încântată de băieții de la Gogo Penguin, care pe lângă faptul că arată cam bine (ladies, mare atenție la Jon Scott), au o muzică foarte vizuală cu care rezonez mai mult și care te învăluie.
Cu ei ai impresia că asculți banda sonoră a unui film unde liniile melodice, aparent simple, sunt atât de eficiente încât îți rămân în minte multă vreme după ce le-ai auzit.
Britanicii ăștia au între ei o sinergie absolut grozavă pe care o simți până în ultimul rând din public (rar am auzit un contrabas, un pian și un set de tobe să sune atât de curat, frumos și armonios împreună fără că vreunul să încerce să domine).
Iar când ai norocul să dai peste ei a 2a zi după concert, liniștiți la cafea, și reușești să ai un autograf și un pinguin desenat de Chris Illingworth, cum să nu fie Jazzx cel mai cool festival de până acum?
Ultima zi a fost deschisă de pianistul român Mischa Blanos, pe care îl văzusem cu mândrie patriotică pe Arte susțînând un concert pe care-l găsiți aici. Cu un set minimalist punctat de accente electro, Blanos m-a făcut să nu mai fiu atentă la Jazzbois, trio-ul de jazz-hiphop din Budapesta care a urmat și care a pregătit publicul pentru Jordan Rakei, artistul australian care a încheiat ediția 2024 a festivalului Jazzx și care a emoționat toată Piața Libertății prin balada la pian dedicată fetiței lui.
Comenduirea Garnizoanei, spațiul unor expoziții foarte frumoase anul trecut,  a fost renconvertita în club de jazz pentru jam session-urile post concert, unde artiștii s-au dezlănțuit până noaptea târziu într-un spațiu mic dar intim.

Alegerea Pieței Libertății a fost foarte inspirată, spațiul oferind o senzație de intimitate cât și o acustică grozavă. De menționat, ca să fie zis, și faptul că nu a întârziat, în toate cele 3 zile de Jazzx, vreunul dintre muzicienii invitați.

Pe lângă concertele zilnice, am ajuns și la concertul de orgă și nai susținut de Cristina Struța (orgă), Mădălin Luca (nai) de la Biserica Evanghelică Luterană unde a fost plin de nu puteai arunca un ac. Și m-am bucurat să regăsesc Faber pentru expoziția “HYBRID STATIONS 2.0 SCULPTURI IMPRIMATE 3D” sau performance-ul All Sorts of Care… For Nature – Ways of Giving Back .

Ce mi-a mai plăcut în mod special au fost plimbările cu vaporetto de pe Bega, în ambarcațiuni așa de plăcute și curate încât mi-au dat un vibe de Sena și Paris. Pentru un bilet de 1 leu, străbați poate în cel mai plăcut fel Timișoara, de la Faber până în centru – mă rog, dacă îți place apa așa de mult cum îmi place mie.

Cum s-au comunicat datele Jazzx 2025, cred că am deja un motiv solid să mă întorc, măcar pentru un week-end, și la anu’ la Timișoara. Și sincer, abia aștept.

Foto: Dana Moica, Seba Tătaru, Mihai Toth / JAZZx

 

Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Teodora Enache Brody

Anabella Costache: “Muzeul Apei este multă motivație și un strop de nebunie”

Vanner Collective – 5 motive să descoperi teatrul contemporan și pe Denisa Nicolae

Art Nouveau și secretul Muzeului Apei din Timișoara

Sustenabilitate – de ce este vorba despre soluții, nu constrângeri

Ioana Nicolesco
Leave a comment