Art Nouveau, apă + reciclare – trei cuvinte care au fost suficiente să mă facă să dau din nou o fugă la Timișoara, de data asta ca să particip în exclusivitate la lansarea unui proiect ambițios considerat una dintre atracțiile principale ale orașului. Muzeul Apei resuscitat în prima stație de tratare a apei din oraș revine, după mulți ani de inactivitate, într-un frumos program cultural dedicat comunității și este deschis publicului larg din 17 iunie.
Când mi s-a spus că plouă des la Timișoara am crezut că e o glumă. Ei bine, aveam să aflu pe pielea mea că nu este. Într-o vineri de iunie, pe o ploaie torențială, îmi luam inima în dinți, o umbrelă neagră și sandalele argintii în mână ca să ajung până la Bolt-ul speriat care încerca de 50 minute să ajungă în fața hotelului. De vină era o inundație ad-hoc a podului din oraș care paralizase, ca în țările tropicale, circulația din centrul orașului și transformase orice cursă cu mașina într-un început de film american catastrofă. Eu eram bucuroasă că este primul event de anul acesta la care merg în sandale, semn că a venit vara. Ghinion – se putea ca tocmai inaugurarea noului muzeu al apei să nu fie botezată abundent din ceruri?
Invitații evenimentului privat din 9 iunie, organizat pentru o mână de happy few, au așteptat râzând și făcând glume să se oprească potopul. Am stat adăpostiți în clădirea modernă a muzeului care, cu ocazia aceasta, a găzduit o selecție de artă contemporană curatoriată de echipa Art Encounter și un mic concert de percuție. De altfel, Muzeul este deschis publicului larg din 17 iunie ca parte a Programului cultural Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023. Proiectul Muzeul Apei – Racord la rețeaua culturală a Timișoarei al cărei manager este Anabella Costache, a fost finanțat prin programul Grow Timișoara 2023 și Ministerul Culurii.
Am făcut turul celor 3 clădiri vechi, am învățat care este OZN-ul Timișoarei, am profitat de o serie de conferințe cu și despre muzeu și Art Nouveau cât și de vizita ghidată în compania arhitecților veniți special de la București pentru inaugurare și m-am bucurat să-i cunosc pe cei din echipa proiectului. Acum cine ar ști să-ți povestească mai frumos și mai bine istoria unui loc atât de special decât cei implicați în resuscitarea lui?
Anabella Costache manager al proiectului Muzeul de Apa Timisoara
Muzeul Apei – monument istoric Secession Industrial style
Sărbătorită pe 10 iunie, Ziua Mondială Art Nouveau a fost un motiv frumos de a readuce în atenția comunității o clădire istorică importantă construită în plină perioada Seccesion, una dintre perioadele cele mai iubite și remarcate ale arhitecturii. Dar și de a reaminti cât de prezent este așa un curent artistic care definește multe construcții din Timișoara. Apărute în perioada dezvoltării puternice a Banatului după 1892, sunt o consecință a deciziei împăratului Franz Joseph de a ridica caracterul de fortificație a orașului. Realizate de arhitecți formați la Viena sau Budapesta, inima imperiului Austro-Ungar, noile construcții au inovat printr-un stil Art Nouveau vienezo-maghiar profilul orașului, ceea ce i-a adus Timișoarei numele de Mica Viena, așa cum Bucureștiul era Micul Paris. Printre clădirile pe care apoi m-am precipitat să le caut se află Palatul Ștefania, Palatul Franz Marshall sau seria de palate din piață Mocioni pe care încerc încăpățânat să le fotografiez de data trecută, fără să reușesc prea bine.
În acest context este construită și prima stație de epurare a apei din România, un proiect lansat în 1907 de un tânăr inginer, Stan Vidrighin, și finalizat în 1912 și 1914, deci Art Nouveau la greu.
Setul de clădiri Secession Industrial style a avut noroc în timp față de alte surate din acea perioadă și m-a impresionat starea excelentă în care a fost păstrat. Ai impresia, cum îmi zicea și Anabella Costache, managerul proiectului de activare a muzeului, că locul este vegheat de câteva fantome liniștite care abia așteptă să împartă cu tine o sumedenie de povești frumoase.
Ansamblul, compus din trei clădiri iar prima fiind faimosul “OZN”, a fost construit de arhitectul Székely László și proteja sistemul de forare al apei care avea 12 sonde de extragere, aflate la 55 de trepte adâncime.
Grupul de sonde extrăgea apa de la o adâncime de 67 de metri, iar fiecare sondă avea un debit de 5 litri pe secundă, ceea ce ar însemna azi umplerea unei cade de baie în 40 secunde. Vechiul sistem de captare a apei a fost proiectat să asigure apă potabilă pentru cei 46 000 de locuitori aprovizionați prin 87 de kilometri de conducte care țesau orașul – azi Timișoara are 468 162 de locuitori, iar populația zonei urbane funcționale (ZUF) este de 508 037 de persoane.
A doua construcție este stația de filtrare, care mi s-a părut transformarea cea mai spectaculoasă din proiect, așa cum o arată pozele de mai jos. A fost adăugat un pod modern de sticlă și o scară metalică orange care face legătura cu nivelul superior. Iar camerele de filtrare a apei care se află în spate, au păstrat urmele de pudră de fier care acoperă din belșug pereții dându-le o culoare arămie superbă.
Statia de filtrare a apei, Muzeul Apei – Timisoara, foto Daliana Iacobescu
In camerele de filtrare a apei pereții sunt stacojii din cauza excesului de metal din apă.
A treia clădire din grupul de tratare al apei este stația de pompare, ultima oprire înainte ca apa să iasă din uzină.
Ai impresia că te afli înafara timpului poate și din cauza clădirii noi care completează ansamblul Secession și care este destinată recepției vizitatorilor, o construcție luminoasă, aeriană, din sticlă, lemn și metal, cu un spațiu generos, gândit ca un contrast unde simți prezența și energia apei.
Conferințele speciale care au avut loc a doua zi pe 10 iunie, au fost grupate sub numele Ziua Internațională̆ Art Nouveau la Timișoara: rolul patrimoniului în actul cultural. Frumos alese, intervențiile invitatiilor au devenind mai degrabă un schimb alert și plăcut de idei și informații cu oameni pasionați ca Dan Stoian, proiectantul general al Muzeului Apei, Alexandra Rigler directorul Centrului de Proiecte sau Loredana Leordean de la Aquatim, nu un cadru rigid și prea oficial. Pasajul cald al Anabellei Costache, managerul de proiect, m-a emoționat; a împărtășit motivațiile din spatele ideii de resuscitare a unei stații istorice de tratare a apei și ceea ce își doreste mai departe pentru Muzeul Apei și de ce l-a gândit ca pe un spațiu de reconectare a comunității. O idee pe care am apreciat-o cu atât mai mult cu cât Anabella nu e din Timișoara, dar i s-a părut esențial să se implice în viața socială și culturală a orașului și să facă ceva bun pentru el.
O altă intervenție plăcută a fost cea a arhitectei Lucia Leca de la Institutul Național al Patrimoniului despre clădirile timișorene Art Nouveau și proiectele în curs de derulare ale INP – știați că există un program și o strategie națională dedicate întreținerii, conservării și restaurării patrimoniului nostru Art Nouveau ? Ei bine, eu nu și sincer mă bucur să știu că există și că sunt luate în serios astfel de inițiative la nivel național.
Grupul de fantani cu cele 55 de drepte in adanc
Impreuna cu Anabella Costache in fata OZN-ului de la Muzeul Apei
Muzeul Apei, soluții creative, sustenabilitate și artă contemporană
Proiectul de reabilitare a stație care a fost închisă în 1991 a durat mai bine de 2 ani și a fost gata cu puțin înainte de deschiderea oficială din 9 iunie 2023 trecând printr-un program destul de complex de intervenție realizat de compania de apă, Aquatim.
Acum abia aștept ca Muzeul Apei să-și spună povestea mai departe și să devină locul viu și creativ care a fost gândit să fie acum. Un loc unde întâmplările apei vor fi foarte prezente, unde vor fi organizate o mulțime de activități culturale și educaționale, de la vizite ghidate, ateliere până la expoziții, concerte și spectacole pluridisciplinare.
Tot aici este prevăzut și festivalul Seri de vară la Muzeu, pentru a integra într-un circuit cultural un spațiu non-convențional dedicat accesibilității culturii și democratizării ei. Si acestea sunt doar câteva dintre propunerile proiectului pentru activarea unui spaț̦iu inedit. Este dovada că se poate crea un proiect pozitiv, cu adevărat sustenabil care are și Art Nouveau dar și arta contemporană în ADN.
Când ajungeți la Muzeul Apei, care se află în afara zonei centrale a orașului, nu uitați să vă uitați la detaliile și ornamentele de arhitectură și design ale celor trei clădiri originale – grija pentru decorațiune și frumos este impresionantă, când te gândești că e vorba de o construcție concepută de ingineri ca să acopere doar nevoi clare, practice și funcționale, nu să satisfacă un simț estetic și artistic. Așa că nu treceți pe lângă instrumentele de control și măsură (din fier) sau de mozaicul cu model floral sau geometric din stația de pompare și cel din grupul de fântâni (OZN-ul), care la peste 100 de ani de folosință își păstrează impecabil modernitatea, șarmul și relevanța.
Muzeul Apei din Timișoara
- din 17 iunie, programul de vizitare pe tot parcursul lunii este de două zile x săptămână
- marți, între orele 15-18
- sâmbăta, între orele 11-14.
Din luna iulie, programul va fi extins si anunțat pe parcurs.
Accesul este gratuit.
Credit foto: Daliana Iacobescu , arhiva personală
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
Anabella Costache: “Muzeul Apei este multă motivație și un strop de nebunie”
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Martha Bibesco
Sustenabilitate – de ce este vorba despre soluții, nu constrângeri
