Dacă îți place Shakespeare, nu poți rata festivalul din Craiova. Asta a fost concluzia după prima mea experiență la cea de-a XIV ediție a ceea ce cred că este cel mai bun festival internațional de teatru de la noi. Și contextul ideal de a cunoaște un oraș istoric minunat.

La începutul lunii mai descopeream Shakespeare Dimmensions Episodul 1 la București Promenada Mall. Cât și entuziasmul lui Vlad Drăgulescu, directorul Festivalului Internaţional Shakespeare, care mi-a explicat conceptul din spatele primului spațiu imersiv dedicat operelor lui William Shakespeare. O idee îndrăzneață, frumos proiectată și produsă de Ciprian Făcăeru (designul instalației imersive) în parteneriat cu Kaustik (producția sistemului tehnologic) și Augmented Space Agency (producția scenografiei virtuale). Succesul a fost imediat, nu te aștepți la teatru sau instalații de artă contemporană într-un centru comercial și totuși ești sedus pe loc.

În cele 3 minute cât dura experiența, vedeai versiunea AI a începutului “Furtunei” unde corabia lui Prospero din piesa devine yacht, participi la naufragiul lui, te scufunzi în ocean și dai de o viață submarină colorată de unde eșuezi pe o insulă exotică cu nisip alb. Impresionant, spectacolul este mai degrabă o experiență VR care inovează structura clasică a piesei de teatru. Am înțeles că va trebui să mai aștept pentru Shakespeare Dimmensions Episodul 2, în care Prospero magicianul este programator, Caliban e robot și Ariel un fel de Siri meets Alexa.

Desigur, abia am așteptat să ajung la Craiova câteva zile mai târziu la festivalul care avut loc între 18 – 26 mai. Făcand dintotdeauna parte din universul familiei mele, cred că Shakespeare mă urmărește și țese fire nevăzute în jurul meu. Bunicul patern, medic dermatolog și fan dedicat, recita pe de rost sonete și replici întregi din cele 37 de piese de teatru și peste 154 de sonete scrise de dramaturgul englez. Bunicul Octav sau Bronto cum i se zicea, avea colecția completă de Shakespeare, aranjată cronologic în bibliotecă, tipărită pe o hârtie fină și legată în piele roșie.

Apoi mama mi-a povestit cum tata învățase rolul lui Hamlet când era mic, încurajat de bunica, care căsătorindu-se a renunțat la o carieră de soprană lirică. Lucru care a făcut-o să-și încurajeze fiul si apoi pe mine la orice apucătură artistică.

A urmat perioada pieselor de la Royal Shakespeare Company, incluse parcă marți seara în programul alb-negru al TVR-ului comunist din anii 80. Eram impresionată de costume, chiar dacă nu vedeam culorile, de dicția actorilor și starea lor de spirit. Fiecare spectacol părea o fereastră deschisă către o lume plină de soare de unde venea o lumină și o stare aparte. Parcă și aerul era diferit în casă și noi mai buni după ce ne uitam la Shakespeare.

Pe lângă universul și experiența oferite de ei, am descoperit că Shakespeare era copy-writer-ul inspirat din spatele multor expresii care azi fac parte din limbajul curent, cum ar fi „dragostea este oarbă”, „nu tot ceea ce strălucește este aur” sau „mort de-a binelea”.

Photo: © Trustees of the British Museum

 

Hamlet, printul Danemarcei, cu Guillaume Côté si Natasha Poon Woo (Horatio) / compania Ex-Machina.

Robert Lepage, Guillaume Côté și Hamlet fără text

Spre rușinea mea, nu știam prea multe despre Festivalul Internaţional Shakespeare înainte să ajung la Craiova. Dar am regăsit cu încântare în program unii dintre cei mai importanți creatori internaționali de teatru cum ar fi Robert Wilson, Peter Brook, Declan Donnellan, Robert Lepage, Philip Parr sau Jesus Herrera. 

Mi-a plăcut mult diversitatea evenimentelor oferite, în spații mai mult sau mai puțin convenționale și locuri inedite. Craiova a găzduit peste 300 de evenimente în 10 zile, de la parade în Centrul Vechi la spectacole, expoziții și lansări de carte, concerte, workshop-uri sau instalații VR. Dacă în prima parte a serii puteai vedea o versiune modernă a Romeo și Julietei,  în a doua parte a serii puteai dansa pe muzică electro și DJ-setul lui Jarl Flamar la Hipodrom în parcul Romanescu. Sau să-i vezi în concert pe Byron, Bălănescu Trio sau Robin and the Backstabbers.

Din păcate nu am ajuns să-l văd pe actorul și muzicianul Christian Friedel, văzut în filmul The Zone of Interest. El a deschis cu trupa sa Woods of Birnam seria de concerte și evenimente de la Shakespeare Village, orășelul de la 1600 reconstruit în întregime pentru festival în parcul Romanov, unde puteai întâlni meșteșugari englezi precum cizmari sau fierari.

Spectacolul de închidere al festivalului a fost “Hamlet, Prințul Danemarcei”, declarat de publicația The Guardian “The can’t-miss dance event of the year”. Am stat la coadă ca să putem intra, a venit multă lume și încă de departe. Dintre toate spectacolele văzute la Craiova, m-a marcat versiunea Hamlet regizată de Robert Lepage și coreografiată de Guillaume Côté alias Hamlet. Balerin étoile la The National Ballet of Canada, Côté este considerat și unul dintre cei mai buni dansatori actuali.

Miza versiunii în 9 dansatori a fost de a nu folosi deloc text, redus aici la câteva subtitrări scurte și jocuri de cuvinte care punctau scenele. Și decorul a fost minimalizat, de exemplu câteva scaune sugerau castelul și o bucată uriașă de material albastru, mânuită de toți dansatorii, devenea marea văzută de sus și contextul scenei finale a Ofeliei. Amestec de dans clasic și contemporan, duetele foarte fizice mi-au amintit de coregrafia lui Noureyev pentru Prokofiev, aici frumos împărțite în tablouri scurte, inovante și neașteptate, care ritmau energia dansatorilor și spectacolul.

Foto @Stéphane Bourgeois

Scena morții Ofeliei merită o mențiune specială. Doar sugerată în textul original, Robert Lepage și Guillaume Côté au luat-o ca motiv să creeze poate cel mai surprinzător și poetic moment al spectacolui unde am simțit literalmente cum toți cei din sală au rămas fără suflu.

Nu știu dacă Hamlet a fost cel mai impresionant spectacol al ediției 2024, dar a fost cel cu care rămâi în minte multă vreme. Într-o sală sold out și arhiplină, lumea a aplaudat mai bine de 4 minute două seri la rând, iar unii spectatori au venit la ambele reprezentații.

Festivalul Internațional Shakespeare – 30 de ani de teatru

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că Festivalul Internațional Shakespeare a împlinit 30 de ani anul acesta, fiind fondat în 1994. Mi-a părut tare rău că nu am știut de el mai devreme – să-l poți vedea pe Peter Brook și Robert Lepage programați în aceleași 10 zile mi se pare fabulos, atât pentru profesioniști cât și pentru amatorii de teatru. Și este un cadou cultural și o ocazie unică care mi-a adus aminte de Festivalul Enescu.

Primele 5 ediții ale festivalului de la Craiova au avut loc o dată la 3 ani, dar din 2006 Festivalul Internațional Shakespeare are loc la 2 ani și a venit la București în parteneriat cu Arcub, Teatrul Nottara și Institutul Cultural Român. Festivalul este și membrul fondator al European Shakespeare Festivals Network, care include festivalurile din Londra, Erevan (Armenia), Gdansk (Polonia), York (UK), Neuss (Germania) sau Gyula (Ungaria).

Ce înseamnă un spectacol bun ?

Cu atâtea forme diverse și creative de a inova teatrul și de a-i redesena limitele, la Craiova m-am gândit cum aș defini ceva dincolo de “mi-a plăcut muuuult”.

Crescând și învățând să cunosc spectacolele lui Shakespeare în forma clasică, într-o perioadă în care costumele și decoruri de epocă erau esențiale, credeam că un spectacol bun trebuia să aibă nota 10 simultan la toate categoriile, de la regie, la scenografie, la interpretarea actorilor. Însă lucrurile s-au schimbat, iar ideea de spectacol și spectatorul au evoluat. Atunci cum putem măsura calitatea unui spectacol?

Multă vreme am crezut că un spectacol cu adevărat remarcabil trebuie să știe mă surprindă. După ce am văzut Hamletul lui Lepage, cred că un spectacol bun trebuie să-ți lase doza potrivită de urmă în suflet. Să simți cum actorii și toată echipa din spate și-au pus sufletul pe tavă pentru ca te respectă ca spectator. Ceea ce în seara de sâmbătă 25 mai am simțit din partea fiecăruia dintre cei 9 artiști aflați în fața mea pe scena Teatrului Național din Craiova, orașul unde sper să mă intorc cât de curând.

“Be not afraid of greatness. Some are born great, some achieve greatness, and some have greatness thrust upon ’em.” William Shakespeare, 1564 – 1616

Foto: courtesy Festivalul Internațional Shakespeare, @Stéphane Bourgeois

 

Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Vanner Collective – 5 motive să descoperi teatrul contemporan și pe Denisa Nicolae

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Rodica Mandache

Joyce DiDonato – Vocea interioară

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Vlad Bîrzanu