Când m-am hotărât la sfârșit de an să fac o cură de teatru, nu știam la ce să mă aștept, ce voi descoperi sau la ce concluzii voi ajunge. Ideea nu a fost să văd tot ce pot face într-o lună Denisa Nicolae și Liviu Romanescu. Îmi propusesem doar să țin o dietă serioasă de autori și piese contemporane pentru că simțeam nevoia de a regăsi emoția spectacolelor jucate în direct și să aflu ce subiecte mai preocupă publicul român.

Ca să merg fără idei preconcepute, m-am dus la 5 spectacole de teatru fără să mă documentez prea mult asupra lor. E un obicei pe care-l păstrez și când merg la film, mă uit la trailer după ce văd filmul, ca nu cumva să-mi fac o părere înainte care să mă influențeze în loc să mă lase să descopăr firul narativ prin ochii celor care și-au dat silința să o aducă în fața publicului.

Așa am ajuns la cele 5 piese puse în scenă de Vanner Collective, un colectiv creativ care m-a intrigat acum câțiva ani, când am fost invitată la Alexandria cu ocazia festivalului Ideo Ideis, când l-am cunoscut pe Liviu Romanescu. Tot atunci am aflat și de compania lui de teatru independent Vanner Collective și faptul că el a fost cel care a adus-o acolo de vreo 15 ani pe actrița Denisa Nicolae, azi soția și partenera sa de scenă. Ideo este locul de care sunt atât de legați încât Liviu a cerut-o de soție pe Denisa chiar în timpul unui spectacol în care jucau împreună.

O dată cu dieta artistică, am cunoscut-o mai bine pe Denisa Nicolae, care a fost o adevărată revelație. Iar cele 5 spectacole pe care le-am văzut au devenit cel puțin tot atâtea motive de mers la teatru, așa cum veți putea aprecia și voi. Dacă aș fi mers la teatru după ce am citit păreri despre piesele pe care urma să le văd, probabil m-aș fi gândit că nu sunt teme pe care am chef să le văd și aș fi pierdut câteva spectacole foarte bune, fiind vorba despre problemele relațiilor actuale, depresie și sănătate mintală. Nu sunt tocmai subiectele de la care crezi că vei ieși de la teatru pleznind de veselie în perioada asta de iarnă, declarată cea mai deprimantă din an.

 

Komorebi. Lumina care se filtrează printre copaci

de Raluca Mănescu / Concept Denisa Nicolae & Liviu Romanescu

Liviu Romanesu, Mihaela Velicu si Denisa Nicolae in Komorebi de Raluca Mănescu

Primul spectacol pe care l-am văzut-o a fost Komorebi, la sala mică TNB. O poveste de cuplu cu două personaje interpretate de Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, în care fiecare spectator își poate recunoaște, dacă nu propriile relații, sigur destul de multe exemple apropiate. M-a atins, fiind vorba de încercarea unui cuplu de a avea copii și cum se vede treaba asta din perspectivele unui bărbat și al unei femei. Mi-a adus aminte de mai multe cupluri pe care le știu care au trecut prin așa ceva, o experiență deosebit de dificilă fizic și mental mai ales pentru femei. Coincidența a făcut ca exact cu câteva zile înainte să-mi împărtășească o prietenă cum tocmai depășise aceeași situație, soldată în cazul ei cu o serie de eșecuri dureroase din care își revine greu dar cu mult curaj. O poveste pe care o aud de vreo 20 ani, întâi prin anii 2000 de la prietenele mamei care încercau tratamente revoluționare de fertilizare, iar acum de la prietenele mele. Dacă metodele și medicamentele au evoluat și se vorbește mai deschis despre efecte, etape și importanța aspectului psihic, dificultatea experienței în sine este aceeași și rămâne foarte vie. Oricât de apropiat ești de un cuplu care trece prin fertilizarea în vitro, realitatea lor și teama in care se îmbracă cotidianul lor este ceva foarte greu de imaginat pentru noi, cei care nu am trăit-o.

În Komorebi la problema cuplului care luptă să aibă un copil se va adăuga și problema autismului: când, într-un final, miracolul se produce, noua provocare devine sănătatea copilului. Oare cum reușești să treci și prin asta când credeai că să devii părinte a fost cel mai greu?  Discuțiile aprinse care au avut loc la ieșirea din sală, mi-au confirmat că mult mai multă lume s-a simțit atinsă, chiar dacă nu apar și autismul și infertilitatea sistematic împreună. 

 

Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons

de Sam Steiner / regia Iulia Grigoriu

Denisa Nicolae si Liviu Romanesu in Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons de Sam Steiner

Pe locul 2 în topul celor 5 piese văzute, Lemons este o altă poveste de cuplu cu o premiză foarte interesantă: ce ar fi dacă o lege ne-ar obliga să ne exprimăm zilnic în doar 140 de cuvinte ? Acțiunea se întâmplă în America, unde o propunere de lege atât de absurdă încât nimeni nu crede că poate fi votată, este adoptată și devine regula după care îți (re)organizezi toată viața. Fără să vrei, te gândești la Trump.

Cum poți, în noile condiții, să-ți construiești o intimitate, o relație și cât poți vorbi despre dragoste? Bernadette (Denisa Nicolae) și Oliver (Liviu Romanescu) se cunosc la cimitir într-un fel foarte amuzant, se plac și pornesc la drum împreună până apare legea celor 140 de cuvinte. Dacă Bernadette este avocată specializată în divorț și poate folosi mai multe cuvinte decât cele autorizate, Oliver este muzician și o fire artistică care întâmpină cu greu și multă sensibilitatea situația. Cât folosești din bugetul de cuvinte la muncă și cât păstrezi pentru acasă și partenerul tău ?  Cum utilizezi cuvintele dacă te cerți, cum reușești să spui ce ai pe suflet și unde devine irosire ? Dacă realitatea dorinței de comunicarea e peste tot, adevărul este că nu mai știm să comunicăm unii cu alții cu toate că vorbim foarte mult – poate tocmai o lege care să limiteze cuvintele poate face să ne înțelegem între noi.

A fost foarte interesant să-i văd într-o nouă versiune de cuplu pe Denisa Nicolae și Liviu Romanescu. Și mi-a plăcut mult, chiar dacă mi-a venit câteodată să-l strâng de gât pe Oliver ca să fie mai atent cu Bernadette și să mai uite de logica lui masculină ca să-și sprijine cuplul. Dialogurile sunt vii, fluide și foarte bine construite, iar sala mică de la Unteatru favorizează apropierea dintre actori și spectatori și să te lasă să intri lejer în intimitatea celor de pe scenă ca și când ai fi o cameră ascunsă. Mi-a mai plăcut mult și scenografia, deloc evidentă sau ușoară într-un spațiu atât de restrâns și deschis. Iar Lemons m-a făcut să mă întorc la Unteatru după o pauză mai lungă și să-mi doresc să  revin din nou, pentru spectacole dar și pentru micul bar în care poți sta înainte sau după reprezentații.

Iar dacă am apreciat Lemons, în seara aceea mi-a mai plăcut ceva în mod special: la final, în timp ce aplauzele curgeau din partea unui public entuziast, Denisa, țînându-l de mână pe Liviu, i-a făcut complice cu ochiul. Un gest care nu are nevoie de cuvinte și  pe care nu cred că-l vedeam dacă eram în altă sală.

 

Tot ce-i mai minunat în lume 

de Duncan MacMillan / regia Nicolae Constantin Tănase

Denisa Nicolae si deschiderea spectacolului Tot ce-i mai minunat în lume 
de Duncan MacMillan

Ajungem și la spectacolul pe care-l pun fără ezitare pe locul 1 în topul meu. Tot ce-i mai minunat în lume este un one-woman show interactiv cu Denisa Nicolae, un spectacol care, am aflat în seara aceea, se joacă de 7 ani la noi. Cum de am ajuns așa de târziu să-l văd și sub ce piatră am putut trăi ?

Comisionată de Paines Plough, o companie britanică de teatru itinerant, Tot ce-i mai minunat în lumeEvery Brilliant Thing ) a fost jucată cu mult succes în 2015 la festivalul Edinburgh cu stand-up comicul Jonny Donahue în rolul principal, iar 2 ani mai târziu avea premiera și la noi, cu Denisa în rolul principal.

Fondată în 1974, Paines Plough a fost numită așa în urma unei pinte de bere Paines băută la crâșma The Plough de către scriitorul David Pownall și regizorul John Adams. Specializată în susținerea tinerilor dramaturgi englezi și producțiilor locale, compania comandă doar piese moderne și susține producția lor pentru a încuraja scena britanică de teatru.

La începutul spectacolului Denisa împarte publicului cartonașe pe care sunt scrise numere și lucruri diferite. Le putem lua cu noi la final, ceea ce am și făcut. Pe cartonașul meu scrie…

Piesa descrie într-un ritm rapid cum un copil de 7 ani, care devine un adult, va găsi felul de a lupta cu depresia mamei și situațiile dificile din viață, făcând o listă deschisă cu toate lucrurile minunate și simple care-i plac. Un exemplu foarte frumos care ne atinge pe toți și un exercițiu grozav la care suntem invitați ca spectatori dar și participanți, arătându-ne că la orice vârstă putem să ne reconstruim realitatea concentrându-ne pe plăcerea și speranța din lucrurile mici care ne înconjoară.

Este amuzant, viu, foarte neașteptat și m-a emoționat (nu uitați ca mine să luați șervețele). Denisa Nicolae te duce și aduce pe firul poveștii, te pune să improvizezi și chiar să joci alături de ea. Toată lumea din sală se implică la modul cel mai serios – chiar am crezut la un moment dat că sunt actori în sală, nu doar public, ceea ce s-a dovedit că nu era cazul. Denisa a ținut sala întreagă cu sufletul la gură, alergând printre noi, dându-ne roluri și țînându-ne în priză mai bine de 1h30. Finalul iți pune mintea la treabă și te va face să nu mai vrei să pleci  acasă – nu, nu dau spoiler ! Nu spun decât că la ora la care scriu, este o zi cu soare și a început de nicăieri Fire în Bone de la The Killers la radio. Și îmi vine să dansez, așa că pe lista mea de tot ce-i mai minunat în lume, chiar acum este cântecul asta.

 

Lungs

de Duncan MacMillan / regia Nicolae Constantin Tănase

Denisa Nicolae si Liviu Romanesu in Lungs de Duncan MacMillan

Spectacolul de pe locul 3 din top este și ultima poveste în care i-am regăsit pe Liviu și pe Denisa, îmbrăcați în dungi și la sala teatrului Act, într-o nouă dimensiune de cuplu, creată de Duncan MacMillan, cel care a scris și “Tot ce-i mai minunat…”. De data asta și pe fundal de încălzire globală, piesa descrie întreg parcursul unui cuplu și navigările fiecaruia, sincere și câteodată abrupte, de la început, făcut curte, cererea în căsătorie și primul copil până la final. E vorba de întrebările inerente despre relații, familie și copii, de perspectivele fiecăruia asupra schimbărilor negociate (sau nu) împreună. Este vorba de vulnerabilitate,  trădare, (ne)încredere, minciună, dar și multă dragoste, exprimată în funcție de vârstă sau momentul discutat. O piesă  care mi s-a părut mai apropiată și ca o parte a 2a de la Lemons. Pentru că, ca și în povestea lui Bernadette și Oliver, situațiile și sentimentele dintre 2 oameni sunt straturi care învelesc și fac mai ‘trăibil” acel tip unic de durere pe care ți-l pot face doar cei care te iubesc.

Mă gândeam cum e să poți juca, în câteva săptămâni și alături de persoana cu care îți împarți realmente viața, atâtea stiluri de cuplu diferite și să încerci să regăsești în personaje poate îndepărtate de tine, acel ceva care să te conecteze și să te ajute să aduci la viață nu doar un personaj, ci și cuplul în care se află.

Micul detaliu pe care l-am apreciat a fost pliculețul de semințe de salcâm pus pe fiecare dintre scaunele sălii de teatru pe care erai invitat să-l iei la final.

 

Cassandra

de Norah Sadava & Amy Nostbakken / Regia Leta Popescu

Denisa Romanescu in Cassandra de Norah Sadava & Amy Nostbakken

O scenografie frumos și atent așezată în sala Apollo 11 și, pentru partea a doua a piesei, costume de sirene atât de frumoase încât îmi venea să fac o petrecere costumată doar ca să-mi închiriez și eu o coadă verde – albastră plină de paiete – așa a fost partea vizuală a spectacolului.

Și un show agitat, în care Mihaela Velicu și Denisa Nicolae sunt cele două voci din mintea aceleiași femei, Cassandra, o scriitoare care tocmai și-a pierdut mama și vocea. Dar vocea mamei, persoana esențială din viața ei, este atât de prezentă în capul Cassandrei încât se confundă cu vocile contradictorii din mintea ei, care vor încerca să ajungă la un consens pe toată durata spectacolului.

Pe locul 4 și la egalitate cu Komorebi în topul celor 5 spectacole, cred că trebuie să fii destul de detașat, să nu te gândești la mama ta și să mergi cu o prietenă care te știe de multă vreme să vezi Cassandra, ca să lași piesa să ajungă la tine, ceea ce nu a fost ușor la mine. În urma Cassandrei, Denisa Nicolae, care are aici ca și partenera ei de scenă, o energie grozavă, a fost declarată de către Scena 9 una dintre cele 9 actrițe de urmărit la noi, lucru pe care aveam să-l citesc, desigur, după ce am văzut spectacolul.

Cred că e bine să nu ne fie frică de lucrurile care ating din ce în ce mai multă lume, despre care ar fi sănătos și firesc să vorbim. Dacă intenția inițială nu a fost să văd tot ce pot face într-o lună Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, a fost o consecință inspirată. Și nu vă recomand să mergeți la teatru doar ca să-i vedeți pe ei sau să o descoperiți pe Denisa Nicolae în toate stările, așa cum am făcut eu.  Ci să faceți o baie de teatrul contemporan care vă va suprinde plăcut, în spațiul nostru autohton unde artele de orice culoare nu sunt foarte încurajate cum este cazul în majoritatea țărilor europeene. Dar care reușesc să devină, cu efort, lucruri minunate.

Următoarele spectacole Vanner Collective din ianuarie:

  • 15 ianuarie (Blue Monday) / Tot ce-i minunat în lume / unteatru, ora 20h00
  • 21 ianuarie / Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons / unteatru, ora 20h00
  • 27 ianuarie / Lungs / Teatrul Act, ora 19h30
  • 28 ianuarie / Komorebi. Lumina care se filtreaza printre copaci,  Sala Mica TNB, ora 19h00

Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Liviu Romanescu

De ce nu e o rușine să vrei să fii bine

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Fernando Diaconu