Îmi place James Bond, îmi place muzica atât de recognoscibilă, și îmi place Daniel Craig. Iar ieri seară eram tare curioasă să văd No Time To Die, care a avut avanpremiera mondială în București la Cinemacity, simultan cu proiecția spectaculoasă de la Londra rezervată presei internaționale și fanilor europeeni (de asta scriu review-ul acum, am ieșit ieri din sala în jur de ora 1 noaptea). Avanpremiera a avut loc în același timp și la Paris, Bruxelles sau Zurich și embargo-ul a fost strict. Am avut voie cu telefoanele sigilate în sala de cinema, iar criticii au putut să posteze după ora 01h00 de azi, miercuri 29 septembrie.
Una dintre cele mai așteptate lansări ale anului, al 25-lea James Bond a fost amânat din 2020 de atâtea ori din cauza pandemiei încât nu eram foarte sigură că-l voi vedea ieri. Dar norocul a fost alături de ultimul film al francizei cu Daniel Craig, care azi, la 53 ani, l-a încarnat pe 007 de cinci ori în decursul a 15 ani.
Știu că un film cu James Bond este gândit să fie un show surprinzător, realizat cu mijloace colosale, iar când am aflat că No Time To Die n-a costat ‘decât’ 200 milioane de dolari, este ușor de dedus că voi fi surprinsă. Ei bine, rezultatul este, la propriu, exploziv pentru cel mai lung film din saga Bond. Dacă mă așteptam la ‘grand spectacle‘, nu mă așteptam să-mi placă așa.
Înainte de începerea filmului, Daniel Craig adresează, emoționat, câteva cuvinte publicului. Un mesaj care mi-a adus aminte cum în 2015 actorul britanic declarase că mai bine își taie venele decât să mai joace într-un nou James Bond. Spre fericirea fanilor, Daniel Craig și-a schimbat părerea și s-a strecurat pentru ultima oară în pantofii scumpi și costumul impecabil al celui mai celebru spion.
Ritm, surprize, vulnerabilitate și emoție pentru ultimul James Bond
După Spectre, pe care l-am găsit plat și fără suflu, am (re)găsit un ritm, susținut și bine dozat, care reușește să te surprindă și să te țină până la final. Nu mi-am dat seama când am stat aproape 3 ore cu James Bond pe care parcă nu vrei să-l (mai) părăsești – recomand pentru full experience să alegeți fără să stați pe gânduri IMAX.
Dincolo de incredibila mașinărie James Bond perfect unsă care știe cum să-ți taie respirația, am apreciat felul în care este împletit scenariul și cum acesta jonglează inteligent cu clișee și previzibilitate, care sunt temelia francizei. O dată cu Daniel Craig, partea mai umană a personajului lui a fost evidențiată încă din Casino Royale și s-a favorizat construirea unei povești care este continuată cu fiecare nou film.
No Time To Die urmărește din perspectiva aceasta două direcții clare: cea a aventurilor clasice ale agentului 007 și cea a unui bărbat îndrăgostit și vulnerabil, lucru care poate va scandaliza fanii puriști. Mie emoția mi s-a părut cea mai potrivită manieră de a sigila capitolul Daniel Craig, mixul celor două direcții făcând din ultima parte a filmului cel mai bun și firesc mod de a închide cercul.
Nu voi intra în detaliile scenariului, mi se pare corect să descoperiți filmul cu surprizele lui așa cum am făcut-o și eu, iar fără ilustrație ar fi monoton și lipsit de sens să povestesc ceva.
James Bond pe strazile din Matera, Italia. Foto: Jasin Boland
Lashana Lynch si Léa Seydoux, sau noul 007 si doctorul Madeleine Swann
Pe parte de călătorii, filmul ne plimbă printr-o sumedenie de țări, Italia, Jamaica, Cuba, Japonia, Norvegia și desigur UK, o ocazie bună de a descoperi și noi personaje. Actrița de origine cubană Ana de Armas (Paloma), din păcate o apariție muuult prea scurtă dar remarcantă, mi s-a părut unul din atu-urile majore ale filmului. Ana reușește să arate, în plus de un rol fizic de James Bond girl, umor, stil și exuberanță. De altfel, dacă rochia ei vă rămâne în minte așa cum mi s-a întâmplat mie, ea aparține designerului australian Michael Lo Sordo și o puteți găsi aici. Cat despre bijuteriile ei, sunt toate semnate Chopard, partener oficial al filmului, iar detalii găsiți aici direct de pe site-ul oficial 007, povestite chiar de… Ana de Armas.
Personaje vechi care ascund secrete noi și alți protagoniști
Un personaj negativ va ascunde un altul, iar dacă e întotdeauna o plăcere să-l vezi pe ecran pe Christoph Waltz, Rami Malek apare ca un bad guy tulburat și îngrijorător in pijamale de mătase care amintește de alte personaje negative ‘jamesbondiene’.
Descoperim și un nou agent 007, care este feminin (Lashana Lynch, nu pot să spun că m-a dat pe spate, mai ales după prestarea Anei de Armas), mă întreb oare cum va evolua mai departe. Se pare că următorul James Bond va fi tot masculin, producătorii doresc să-l lase pe Daniel Craig să-și sărbătorească finalul de serie, dar promit că se vor gândi la noul 007 din 2022.
Cu câteva secrete în plus, Léa Seydoux rămâne impecabilă și cât se poate de franțuzoaică, pe Ralph Fiennes, adevărat birocrat englez, te gândești cum naiba l-ai găsit sexy în ‘Pacientul englez’, iar Ben Whishaw (Q) rămâne la fel de simpatic, cool și eficient – sper să dau peste el data viitoare când merg la Londra la The Wolseley…
Rami Malek in rolul lui Lyutsifer Safin din ‘No Time To Die’, filmul care inchide ciclul lui Daniel Craig ca James Bond
Regizorul Cary Joji Fukunaga si Daniel Craig (James Bond) in timpul filmarilor NO TIME TO DIE, Foto: Nicola Dove
Pot să pariez că DOP-ul (directorul de imagine) și echipa lui s-au distrat filmând și compunând secvențele, cadrele sunt frumos și atent gândite.
Că e vorba de secvența de început unde o echipă aterizează la apus pe fațada unei clădiri de sticlă și intră în ea, filmări subacvatice sau felul în care James Bond își conduce Aston Martin DB5 de-ți pipăi instant permisul de condus în buzunar, mai mult decât coregrafie și acțiune filmată, imaginea are un stil vizual destul de sumbru dar foarte estetic.
Imaginile sunt luxoase, chiar dacă sunt filmate ruine sau interiorul din beton al unei stații experimentale rusești fost-comuniste. Iar locațiile și peisajele rămân de vis – în casa din Norvegia unde se petrece o parte din acțiune m-aș muta de mâine (când o să o vedeți, vă veți gândi la mine), dar nu aș refuza nici orășelul din Italia care cumva mi-a adus aminte de ’The Godfather’. Sau hotelul cu pereții azurii din același loc.
Comunicatul de presă menționează dragostea și încrederea ca teme principale ale filmului, însă cred că personal am văzut mai mult nostalgie, modernizare și reconectarea cu dimensiunea umană a personajelor pentru un stil care e celebru pentru multă acțiune și efecte spectaculoase. Chiar dacă filmările scenelor de acțiune rămân și printre cele mai reușite ale peliculei.
De la James Bond din 1969 cântecul care devine concluzie & love theme în 2021
Last but not least, muzica nu m-a ajutat să rămân prea obiectivă la No Time To Die. Cântecul compus de Billie Eillish ilustrează frumos genericul, dar nu pot spune că va rămâne pe repeat în playlistul meu, spre deosebire de ‘We have all the time in the world’ cu Louis Armstrong care este unul dintre favoritele mele.
Compus în anii ’60 de John Barry pentru On Her Majesty’s Secret Service, unicul film în care actorul George Lazenby este James Bond, cântecul face un salt din 1969 ca să te ia pe nepregătite și să devină în 2021 love theme și concluzia filmului.
Alegerea nu este întâmplătoare, căci pelicula din 1969 este singura care arată viața personală a lui 007 și în care acesta se și căsătorește – cu minunata Diana Rigg, cunoscută atât pentru rolurile ei shakespeare-iene cât pentru Emma Peel din serialul The Avengers sau recent Lady Ollena din Game Of Thrones.
Indiferent dacă ești fan sau nu al seriei, ai cel puțin o amintire sau o anecdotă legată de James Bond, de un film, un actor, o scenă anume sau de un cântec. La mine rămâne cântecul inegalabilului Louis Armstrong, care, în mod ironic, a fost înregistrat când acesta avea cancer și nu mai avea foarte mult timp la dispoziție. Și totuși…
Fără îndoială, No Time To Die a fost un proiect foarte ambițios care și-a dorit să bifeze (foarte) multe lucruri și să le pună în ordine, iar Cary Fukunaga, primul regizor american în fruntea celebrei saga, a avut o provocare uriașă căreia a reușit să-i facă elegant față și să ofere continuitate, noutate și surprize publicului și fanilor.
Grăbiți-vă să-l vedeți, James Bond se savurează întotdeauna pe marele ecran, dacă cumva se închid curând cinematografele, măcar să rămâneți cu el în minte. Iar dacă careva îmi va spune că nu i-a plăcut filmul, promit să-i ofer un vodka martini shaken not stirred.
Cât despre mine, voi reveni pe subiectul lui James Bond, chiar dacă Queen Mum, văzând postările mele de pe IG mi-a scris strecurat un perfid ‘Mie tot nu-mi place Daniel Craig!”. Cum ar zice o bună prietenă, nu ai cu cine!
Dacă ești fan de al agentului 007 și nu numai, poate ai vrea să citești și:
James Bond – 15 cantece create de artisti celebri care nu au ajuns in filme
