Am întâlnit-o la lansarea Blind Bar-ului de la Maison des Champs Elysées, primul hotel decorat de Martin Margiela. Printre testări ”pe nevăzute” de cocktailuri, scaune ascunse sub huse albe de in și discuții lejere am descoperit o femeie de caracter, îmbrăcată în piese de designer asortate cu minunate brățări Karine Arabian.
Care este legătura dintre Margiela, un hotel parizian exclusivist și huse albe?
Răspunsul este Confederația Europeană a Inului și Cânepii. Pasiunea lui Margiela pentru decorațiuni de interior și alb a dus firesc la colaborarea cu producătorii europeni de in, iar proiectul este pe cât de ambițios, pe atât de vizionar.
Marie Emmanuelle Belzung, directoarea Confederației Europene a Inului și Cânepii (CELC cum îi spune ea), este cea care i-a redat inului locul de produs sofisticat, luxos. Prin contrast, tânăra femeie, de o mare finețe și simplitate, mi-a rezervat una dintre cele mai frumoase și surprinzătoare conversații din ultima vreme.

Cum v-ați prezenta unui public care nu vă cunoaște încă?
Conduc de șase ani CELC, căreia m-am alăturat la vârsta de 37 de ani.

De ce ați părăsit Federația franceză de Prêt-à-Porter feminin pentru CELC?
Am fost foarte fericită la FFPAPF, am avut șansa de a lucra cu un președinte care a crezut în mine și care mi-a încredințat, la 35 de ani, dezvoltarea colectivă a brandurilor franceze în străinătate. Operațiunile de mare anvergură și misiunile de explorare a noilor piețe erau cotidianul meu. Dar a mă alătura unei organizații de dimensiune europeană, organizată în sistem integrat, formată din 10.000 de firme a fost o ocazie unică pentru mine. Nu există, din câte știu, nicio altă organizație de genul Confédération Européenne du Lin et du Chanvre.

Fondată în 1951, CELC a cunoscut in ultimii șase ani o dezvoltare extraordinară. Ce obiective v-ați stabilit de la început?
Obiectivele au fost fixate de consiliul de administrație și vizează crearea de beneficii la fiecare etapă a lanțului de aprovizionare. Deci strategia mea a fost simplă, redarea vizibilității inului grație produselor inovatoare prin „extinderea” pieței naturale a inului către zone de nișă cu o importantă valoare adăugată. Toate acestea au fost gândite pentru a ieși din banalizarea produselor din in. Două axe animă de manieră cotidiană întreaga filieră, atât la nivelul fiecărei firme, cât și la nivelul Confederației: inovația și dezvoltarea durabilă. Mai exact, favorizarea inovației textile și tehnice prin punerea în comun a resurselor și a cofinantarii.

Care sunt acțiunile de care sunteți mândră?
Mai mult decât o acțiune, cred că parcursul filierei este formidabil. De șase ani încoace nu încetăm să creștem, să urcăm treaptă după treaptă, cu toții împreună – ceea ce este important. L’Incroyable Recolte (Recolta incredibilă) a fost pentru toți un eveniment de mândrie colectivă care a știut să aducă și să seducă la Paris și Florența mai mult de 50.000 de vizitatori. Prezența numeroasă a profesioniștilor la eveniment, a căror misiune a fost de a informa publicul larg și de a împărtăși meseria lor, este simbolul acestui nou impuls care conduce promovarea inului.

Care sunt problemele majore cu care vă confruntați?
Punctele noastre forte sunt și slăbiciunile noastre. A duce în aceeași direcție un lanț atât de mare format din meserii atât de diverse cere o energie constantă și implicare permanentă. Echipa noastră este mică, nu suntem decât șase angajați permanenți. Din fericire, ne putem baza pe o rețea de competențe externe deosebit de eficiente: parteneri strategici în Italia și Marea Britanie, consilieri de presă, stiliști, directori artistici…

De ce este important să se păstreze și să fie stimulată această industrie?
Industria inului este singura filieră textilă europeană integrată, suntem lider mondial. Nu voi descrie toate beneficiile agricole, nefiind un specialist în agricultură, dar precizez elementele pe care le stăpânesc: inul are nevoie de cinci ori mai mult forță de muncă calificată decât grâul și nu necesită irigare.

Care sunt principalii concurenți ai inului european, care reprezintă 85% din producția mondială?
Producțiile de in din Asia sau din țările fostului bloc sovietic nu sunt în competiție cu producțiile vest-europene, cum s-ar putea crede. Doar un sol adecvat și mână expertă a omului pot permite obținerea unor randamente de calitate. Avem șansa că solul vest-european este unic și expertiza fermierilor și a altor specialiști in procesarea inului nu mai trebuie dovedită. A ne îndepărta de fibrele naturale pentru produse sintetice sau derivate din petrol nu mi se pare un scenariu credibil.

Ați lansat în 2011 marca europeană a inului EUROPEAN FLAX®, pentru a păstra și promova un savoir-faire și un produs european ce nu pot fi mutate. Cum a devenit esențială o marcă proprie?
A vorbi despre in din punct de vedere istoric înseamnă a vorbi despre textile. În ziua de azi fibra de in se află la baza unor inovații din cele mai spectaculoase. De asemenea, este important să se ia în considerare lumea ca un întreg, să deschidem larg ferestrele spre Asia și Americi. În paralel, consumatorul cere trasabilitatea produselor pe care le consumă. Deci răspunsul adecvat a fost crearea unui brand care pune în valoare fibra de in și calitățile ei intrinseci.

Cum a ajutat noua marcă EUROPEAN FLAX® producția locală?
Este prea devreme pentru a face un bilanț, dar întreaga filieră a îmbrățișat această nouă abordare. Magazinele Galeries Lafayette experimentează cu succes labelul nostru EUROPEAN FLAX, semnând linia proprie de lenjerie de casă ABSOLUMENT MAISON.

Ați anunțat la Première Vision Pluriel în septembrie crearea l’OBSERVATOIRE DES FIBRES LIBERIENNES* (Observatorul de Fibre Liberiene). De ce nevoia de a pune în aplicare acest sistem?
Dacă ați observat și dumneavoastră nebunia și pofta de in, vă asigur că nu sunteți singura! Dincolo de acțiunile de promovare, CELC este angajată și să apere această industrie, să protejeze consumatorii de eventuale contrafaceri.

Care sunt sarcinile Observatorului?
Cu Observatorul Fibrelor Liberiene, CELC stabilește o platformă comună pentru diverse laboratoare specializate în textile și îmbrăcăminte care va permite identificarea fibrelor liberiene, cum inul, cânepa și iuta. Orice companie care dorește verifice testeze compoziția unui material textil poate acest lucru laboratoarelor acreditate de Observator.

Care au fost criteriile pentru alegerea celor 14 membre ale confederației?
Confederația s-a construit de-a lungul anilor înainte de a număra astăzi 14 țări din CEE. În 2011 am inclus în statutul nostru posibilitatea de a primi noi membri. În viitor, nu mă îndoiesc că CELC va deveni organizația mondială a inului. Aș mai putea adăuga că este vorba de membri sau asociații din industria textilă primară, dedicate filării, țeserii inului sau realizării de produse finite din această fibră. CELC are șase secțiuni care corespund unor etape ale procesului tehnologic al prelucrării inului: agricultura; topirea/melițarea; comerțul; filarea; țeserea și utilizările tehnice.
Sinceră să fiu, de la sosirea mea nu s-a discutat vreodată problema unei cereri de aderare la CELC.

România poate fi luată în considerare pentru aderarea la Confederația Europeană a Inului?
Ca director nu pot avea o opinie politică, aceste decizii aparținând consiliului de administrație. Cu toate acestea, am semnat în ultimii ani acorduri de parteneriat cu organizațiile omoloage din China (CBLFTA) sau Japonia (ASABO). Din păcate, nu cunosc situația textilelor din România, dacă se mai cultivă in sau dacă mai există fabrici pentru melitarea fibrelor.

Aveți o relație specială cu România – ne-ați putea vorbi despre ea?
România îmi este deosebit de dragă. Am avut ocazia de a călători de mai multe ori aici între 1990 si1991.
Oamenii pe care i-am întâlnit m-au mișcat foarte mult, iar țara și peisajele pe care le-am traversat îmi rămân întipărite in memorie. Îmi amintesc foarte bine conversația noastră de ultima dată – trebuie să o reînnoim cu ocazia unei cine!