Mi-a plăcut de mică musicalul The Phantom of the Opera. Era un subiect plin de romantism, subliniat de o scenografie uluitoare și mult mister. Dar surpriza pe care urma sa o am legat de spectacolul meu preferat ma astepta in culisele lui, unde am descoperit-o pe Maria Bjørnson si povestea fabuloasa a ei si a mamei sale, Mia Prodan.
Învățasem să cânt unele arii dupa ureche, arii pe care le reluam împreună cu mama când mai coboram amândouă în pivnița micului nostru bloc după diverse si ne imaginam ca suntem la Opera Garnier in spatele scenei:
“The phantom of the opera is here
Inside my mind …”
Desigur, am decis să mergem la spectacol, care de zeci de ani se joacă la Londra cu sala plină, și l-am văzut la His Majesty’s Theatre, unde este in program din 1986. Muzica e ușor de reținut, normal că unele arii au devenit hituri cand orchestrația e profundă și impresionantă.
Dar ceea ce face din acest musical un mare clasic si un adevărat eveniment este, inafara de muzica si o poveste atemporala, punerea în scenă, deosebit de sofisticată, complexă și ingenioasă. Cum anul acesta se sărbătoresc 39 ani de la premiera spectacolului, am vrut să aflu ceva mai multe despre scenografia impunatoare și inovatoare, care transformă un spectacol de teatru într-un film tridimensional din care spectatorul face parte. De altfel, mi s-a parut si o realizare deosebit de bine documentată și fidelă atmosferei cărții lui Gaston Leroux, Le Fantôme de l’Opéra.
Coperta ilustrata de Adolphe Cossard (1880-1952) pentru prima editie din 1910 a cartii Le Fantôme de l’Opéra
Romanca si nepoata ilegitimă a unui premiat Nobel
Cu toate că Maria Bjørnson s-a născut la Paris în 1949 (era deci mai tânără ca mama mea cu un an), a crescut la Londra cu mama ei și a fost foarte iubită de soții Ion și Elisabeth Rațiu.
A urmat cursurile prestigioasei Central School of Art and Design din Londra, la recomandarea pictorului Cecil Collins care-i văzuse desenele. Recunoscându-i talentul, Collins a sfătuit-o să se orienteze către teatru și scenografie și nu către pictură, ceea ce Maria a și făcut.
După ce a aflat mai multe despre tatăl și familia ei norvegiană, Maria a insistat mai mulți ani să-și cunoască tatăl și să fie acceptată de el. Lucru care nu s-a dovedit usor, Maria l-a întâlnit după ce împlinise 30 ani, iar ironia soartei a facut ca acesta să-i lase moștenire o avere considerabilă (fabrici și mai multe proprietăti de vară în sudul Norvegiei) exact când Maria devenise cunoscută și bogată pe propriile ei puteri. Probabil o târzie recunoaștere a valorii fiicei lui și un ghimpe de vinovăție?
Maria Bjørnson a urât acești bani veniți din partea unui parinte care o abandonase pe ea și pe mama ei și care acceptase să o recunoască doar după o decizie judecătorească.
Dar cu ei Maria s-a decis să ajute alți tineri, în amintirea perioadei ei de sărăcie si lipsuri din adolescență. A donat sume foarte mari unui fond pentru asociații caritative din România pentru tineri artiști, a înființat Asociația scenariștilor și autorilor români și a susținut proiecte de terapie prin vorbire în Sri Lanka.
Schite originale pentru The Phantom of the Opera semnate de Maria Bjornson
Maria Bjørnson si o serie de schite de costume
Maria Bjørnson început să lucreze în 1970 în Scoția, iar primul ei proiect ca scenografă a fost în 1972 pentru opera Kátia Kabanová de Leoš Janáček, unde s-a inspirat din desenele artistului norvegian Edvard Munch. Nu, nu este o pura coincidență, la vremea aceea Maria își descoperea backgroundul familial și cultural scandinav.
Primul ei mare succes a fost piesa de teatru The Tempest (Furtuna), pusă în scenă în 1983 la Royal Shakespeare Company.
În 1987 a devenit celebră cu scenografia și costumele musicalului lui Andrew Lloyd Webber The Phantom of the Opera pentru care primește două Tony Awards (unul pentru costume și unul pentru decor) printre multe alte premii. Prin inovațiile create pentru această producție și prin stabilirea a noi standarde în scenografie, Maria Bjørnson a devenit o referință internațională în domeniu.
Pentru ea, decorurile erau o piesă de sine stătătoare, nu doar cadrul care punea în valoare actorii sau jocul de scenă, ci parte vie din productie. Ea si-a dorit să miște sau chiar să “deranjeze” publicul prin intermediul scenografiei: “It mustn’t just sit there like an empty box”.
Adevărul este că acum înțeleg de ce ambianța spectacolului este atât de puternică – te simți absorbit în decor și acțiunea te atinge cu totul altfel. Iar daca mai ai si sansa sa ai locuri sub celebrul candelabru, experienta este si mai puternica.
Pentru The Phantom Maria Bjørnson a creat 230 de costume în câteva săptămâni. Fiind o adevărată perfecționistă, nu desena doar schițe cu perspective din mai multe părți ale costumului și detaliile specifice, dar făcea și schițe de pantofi, bijuterii și tot felul de alte accesorii.
Unul din secretele reușitei profesionale a Mariei Bjørnson a fost faptul că lucra cot la cot cu toți cei care transpuneau munca ei și cărora le era foarte fidelă: tâmplari, decoratori, pictori de decor, instalatori și mecanici, croitori sau marochinieri.
Dacă stăpânea diversele stiluri istorice de modă prin studiile ei de artă, Maria Bjørnson se inspira mult din cultura contemporană și din filme, de care se folosea cu mult umor: uniforma de husar al lui Raoul este un clin d’oeil la uniforma lui Errol Flynn din filmul They Died With Their Boots On, madame Giry seamănă cu Mrs. Danvers din filmul Rebecca al lui Orson Welles și tinuta lui Christine în mausoleu o amintește pe Meryl Streep în The French Lieutenant’s Woman. De altfel chiar Maria Bjørnson, cand m-am apucat sa caut poze cu ea din anii 80, mi se pare ca seamana grozav cu Meryl Streep in filmul lui Karel Reisz.
Macheta pentru decorul si costumele Fantomei Operei
Scena din spectacol
Impresionanta scena a plimbarii lui Christine si a Fantomei cu barca
Artistă prolifică și foarte activă, Maria Bjørnson a colaborat cu The Royal Opera House (Covent Garden-Londra), La Scala, Opéra Bastille, Teatro Verdi Maggio Musicale Firenze, Teatro Carlo Felice Genova, Opéra de la Genève, English National Opera, Netherlands Opera, Welsh National Opera la Cardiff și Scottish Opera din Glasgow. Recunoscută ca unul dintre cei mai importanți scenografi contemporani, Maria Bjørnson a primit numeroase premii printre care în 1975 Medalia de aur la Quadrienala de Scenografie din Praga și Premiul Franco Abbiato în 1999.
Maria Bjørnson a lucrat cu Royal Shakespeare Company de mai multe ori pe producțiile spectacolelor Măsura pentru Măsura, Furtuna, Visul unei nopți de vară și Hamlet. A pus în scenă și alte spectacole care sunt visul oricărui scenograf: Livada cu vișini de Cehov, The Blue Angel (după filmul lui Josef von Sternberg), Camille (după viața lui Camille Claudel), celebra Plenty de David Hare, Phèdre și Britannicus ale lui Racine, Cat on a Hot Tin Roof de Tennessee Williams, muzicalul american Follies sau Aspects of Love, tot ale compozitorului englez Andrew Lloyd Weber.
Maria Bjørnson a murit la doar 53 de ani în 2002, cu doar doi ani înaintea mamei sale, Mia Prodan, în timp lucra concomitent la trei proiecte, deși era bolnavă. În 2006, una dintre cele trei săli ale teatrului Young Vic a primit numele “Maria” în cinstea ei, ca și celebrul candelabru creat de ea pentru The Phantom of The Opera care se prăbușește în timpul spectacolului și care poartă numele ei gravat în interior.
Cine a fost Mia Prodan, mama Mariei Bjørnson
Mia Proda, mama Mariei Bjørnson
Dacă viața Mariei a fost extraordinară, cea a mamei ei Mia Prodan a fost spectaculoasa.
Născută în 1917 la Cluj, Mia Prodan de Kinsbunn a fost fiica directorului Teatrului Național de la București și o intelectuală pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă. Mia vorbea mai multe limbi straine și studiase la celebra universitate Sorbonne, de la Paris.
Destinată unei cariere diplomatice, în 1943 Mia era asistenta consului român la Copenhaga când România s-a aliat Germaniei naziste. Devenită refugiată, Mia va lucra la Delegația Regală Română din Suedia până în 1946 și nu se va mai putea întoarce in Romania, care devenise între timp o tara comunistă sub puterea sovietică. Interesant de menționat că în 1944 Mia l-a întâlnit în Suedia pe Neagu Djuvara, de care o va lega o mare dragoste platonică.
În decembrie 1947 când Regele Mihai abdică, Mia locuieste în Norvegia. Nemaiputând să lucreze la ambasada României din motive evidente, ea devine tutorele copiilor lui Bjørn Bjørnson, nepotul celebrului romancier si dramaturg norvegian Bjørnstjerne Bjørnson, considerat unul dintre cei 5 cei mai importanti scriitori norvegieni alturi de Henrik Ibsen, Knut Hamsun, si castigator al premiului Nobel pentru literatura. Bjørn era un om de afaceri foarte avut și un mare seducător, care s-a îndrăgostit de tânăra Mia cu toate că avea 20 de ani mai mult decât ea.
Din corectitudine morală, Mia a plecat să-și caute de lucru în altă țară, departe de Norvegia. A ales Parisul, cum vorbea franceza, dar Bjørn a urmat-o în Franța și au trăit împreună până când Mia a aflat că este însărcinată cu el.
Ca un “adevărat” gentleman, înflăcăratul amant a părăsit-o și s-a întors la familia lui din Norvegia, nedorind sa-si recunoasca copilul. Mia l-a dat prompt în judecată la Oslo și a câștigat 12£/lună pentru a o crește pe Maria, bani insuficienți si pe vremea aceea pentru asigurarea unei vieți corecte a fetiței si a educației ei. Suma a rămas neschimbata până la majoratul Mariei, când a fost oprită, și a fost singura contribuție financiară a lui Bjørn Bjørnson pe toată durata vieții lui.
Maria Bjørnson in anii 80
Săracă și bolnavă de tuberculoză, proaspăta mamă s-a refugiat în 1950 la un fost coleg de universitate al surorii ei, la Ion Rațiu care locuia la Londra. Timp de vreo doi ani, soții Rațiu au avut grijă de micuța Maria până când Mia s-a vindecat.
Căutând o nouă slujbă, Mia s-a angajat ca femeie de serviciu la postul de radio BBC unde, grație talentelor ei lingvistice deosebite, a devenit în scurtă vreme baza Serviciului român BBC World Service. Dovada ca tu definesti jobul, nu el pe tine.
Mia își iubea foarte mult fiica, iar relația dintre cele două avea să fie una puternică și fuzională pe toată durata vieții lor, poreclindu-se reciproc “perechea fără frică”. A fost deci firesc ca în 1963, când Maria și-a dorit să facă studii de artă, Mia să accepte să plece pentru trei ani ca interpretă pentru Ministerul Afacerilor Externe a guvernului nigerian, pentru a o putea susține financiar. Și de data aceasta soții Rațiu le-au venit în ajutor, găzduind-o din nou pe Maria, ceea ce a întărit și mai puternic legătura dintre cele două familii. Și ceea ce explică de ce Maria Bjørnson a fost în România doar în anul 2000 la înmormântarea lui Ion Rațiu.
Credit foto: site-ul Mariei Bjørnson, V&A, Prodan Romanian Cultural Foundation
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
Festivalul Internaţional Shakespeare – citybreak cultural la nivel inalt
Vanner Collective – 5 motive să descoperi teatrul contemporan și pe Denisa Nicolae
Fabuloasa poveste!!! Scrisa savuros!!!! Jos palaria!!!
Merci mult, Margo – Queen Mum iti multumeste cu drag 🙂