Logo

A fost o data ca-n povesti o scara de bloc nu tocmai fermecata. Scara aceea chinuita pe care o stim cu totii, comunista pur sange, cu faianta imitatie marmura pe pereti si inconfundabilele cutii postale de metal care i-ar da stop cardiac oricarui decorator de interior demn de acest nume. Si se facea ca am dat nas in nas cu aceasta scara care nu facuse saraca nimic sa merite asa o soarta haina. Incercam sa o fac invizibila de cate ori treceam pe acolo, sa nu iau cu mine atata jale si disperare. Dar intr-o frumoasa zi de vara, un grup de tineri inimosi pusi pe treaba s-a gandit sa faca ceva pentru biata de ea si sa o ajute sa se simta si ea speciala si apreciata. Iar aceasta este povestea ei sau cum cu putin efort, creativitate si mai ales pasiune, scara de bloc a devenit proiectul-pilot al atelierului de resuscitat scara blocului semnat de arhitectii Alexandra Mihailciuc si Andrei Tache de la asociatia Designers, Thinkers, Makers.

Inaugurarea noii scari a avut loc la sfarsit de octombrie, pe o vreme calda si frumoasa care numai de toamna nu era. Pentru eveniment, Alexandra a organizat si un atelier de teatru cu copii din bloc, sa fie momentul fastuos pentru toti locatarii. Iar noul hol arata acum ca anticamera unei case si emana eleganta si atentie – am zambit cand am vazut oamenii care venisera cateva zile mai tarziu sa vada locul si vorbeau in soapta ca la un muzeu.

Toata treaba a inceput prin august, cand locatarii au fost invitati sa vorbeasca cu arhitecti si studenti si sa spuna cum si-ar dori sa arate un hol de bloc ideal. Dupa cateva zile de discutii, planurile de constructie au fost gata si validate public pe grupul Facebook al blocului. Lucrarile au urmat rapid, in cateva saptamani noul hol era deja gata. Dincolo de un rezultat spectaculos, operatiunea de “resuscitare” a facut ca oamenii sa se intalneasca si sa faca planuri impreuna, sa discute despre lucrurile placute dar si cele mai putin placute de la bloc. Ceea ce mi-a placut poate cel mai mult este ca lucrul acesta a conectat oamenii in numele frumosului. Ideea a fost o gura de aer proaspat de care nu-ti dai seama cat de mare nevoie aveai pana nu o vezi concret sub ochii tai.

intrare

O noua intrare de bloc

Hol

Logo intrare

Un bloc si un logo – Blocul Liric este primul bloc din tara cu o identitate vizuala proprie

Grilaj

Avizierul poate avea plante, informatii si sa arate bine

In cultura asiatica, care se bazeaza cu rigurozitate pe principiile Feng Shui, usa de la intrare este esentiala. Pentru ca de acolo si prin ea intreaga casa isi capata Chi-ul sau energia vitala care va hrani atat casa cat si ocupantii ei. Se spune des ca e bine sa te gandesti la Chi ca la un vizitator: daca se simte frumos primit si asteptat, va ramane la tine. Deci o usa de intrare aducatoare de energii bune este una ingrijita si placut decorata, unde accesul se face usor. O usa care nu are langa ea, de exemplu, tomberoane, gunoaie sau ghivece crapate cu plante uscate. Cu cat zona usii este mai primitoare, mai agreabila si locul din jurul ei curat, cu atat si energia dincolo de ea va fi mai buna. Intotdeauna mi s-a parut important primul spatiu prin care te primeste o casa. Pentru ca iti comunica din start o senzatie cu care vei ramane. Iar daca locuiesti sau muncesti acolo zilnic, cu siguranta nu vrei sa serpuiesti printre obiecte abandonate, depozitate la intamplare sau sa ai o intrare care arata ca un adapost anti-atomic.

Proiectul Blocul Liric si echipa din spatele ei

Pe Andrei Tache l-am cunoscut intai pe grupul de Facebook al blocului. Si mi-a trebuit un timp sa-mi dau seama ca tanarul de 30 ani cu alura de student care dezlipea constiincios vopseaua de pe rama vechiului avizier era unul dintre coordonatorii proiectului. Asociatia Designers, Thinkers, Makers a fost initial o idee in care era implicat Andrei impreuna cu Roxana Bara (studio Mud) si Stefan Zwart (Zwart.ro). Ei imaginasera o serie de ateliere practice pentru studentii de la arhitectura unde acestia puteau explora ceea ce se face mai putin in scoli, ca apropierea de materiale si testat detaliile concrete legate de un proiect de creatie.

in progress

Noile cutii postale create si realizate de studenti

cutii postale

Pe Alexandra a cunoscut-o vara trecuta cu ocazia workshopurilor de vara de la Tibanesti, unde Andrei s-a dus pentru atelierul de metal cum dorea sa invete “sa bata fierul”. Intalnirea lor avea sa continue si dupa Tibanesti. Alexandra lucra impreuna cu artistul fierar Sylvain Gabriel la o carte, Arta feroneriei, care urma sa fie publicata toamna si unde Andrei a ajutat cu paginarea. Gandita ca un curs de feronerie moderna, cartea este si un album cu lucrarile realizate intre anii 2012 – 2017 de o serie de fierari veniti din Franta special pentru workshopurile de la Tibanesti.

Cand Andrei s-a gandit la un atelier care sa aiba ca tema repararea lucrurilor si a spatiilor, ideea blocului a venit firesc ca si colaborarea cu Alexandra. Noul proiect urma sa se numeasca Atelierul de resuscitat scara blocului. L-am intrebat de ce tocmai scara, cand pot fi reparate atat de multe alte lucruri. Mi-a raspuns pentru ca inainte de un proiect de arhitectura, el vede atelierul ca pe un experiment uman important. Scara blocului si holul sunt spatii comune cu un potential enorm neexploatat care azi nu folosesc comunitatii. Andrei voia sa vada daca redecorarea unui spatiu comun va influenta si schimba viata comunitatii din acel bloc. Nu prea ai chef sa stai la taclale cu vecinii intr-un loc care arata ca un refugiu sau o hruba. Dar acum, va reusi spatiul metamorfozat sa modifice interactiunile dintre oameni atat la nivel personal cat si la nivel de comunitate? Oare un nou loc va crea si noi relatii?

IMG_4748

Blocul Liric inainte de atelierul creativ

poarta subsol

Faimoasa usa cu grilaj catre subsol

scara avant

Faianta si cutiile postale de la bloc – imaginea familiara pe care o vad zilnic doi din trei romani

Prezentat Administratiei Fondului Cultural National, atelierul a beneficiat de fonduri financiare pentru proiectul cultural-pilot. Iar ideea atelierului a creat in octombrie si o serie de workshopuri publice pentru cei din asociatiile de locatari ca administratorii, membrii de consiliu sau presedintii de bloc. Daca se pare ca acestia nu au gasit drumul catre eveniment, in schimb multi proprietari si chiriasi au venit si au gasit ideea foarte buna. Iar la ora la care scriu articolul, Andrei si Alexandra au foarte multe cereri si deja alte doua resuscitari in curs pentru un bloc pe bulevardul Magheru si unul in cartierul Militari.

Echipa din spatele succesului proiectului-pilot a fost considerabila. Pe langa Alexandra si Andrei care au coordonat proiectul, au mai fost implicate vreo 20 de persoane. Pe langa studenti, cei patru traineri pentru realizarea diferitelor elemente din lemn, metal sau ceramica (unde au intervenit si Roxana Bara si Stefan Zwart cat si cei de la NOD Makerspace), au mai fost colaboratori pe partea de comunicare, foto-video sau pentru organizarea evenimentului de inaugurare a noului hol.

Cu Alexandra ne-am amuzant din start cand ne-am cunoscut. Prima data cand am vorbit, ea mesterind cu atentie la peretii verzi-albastrii ai holului si eu cu pungile de la Mega in brate, am ras vreo ora impreuna. Volubila si pasionata, Alexandra are energia de a se implica concomitent in mai multe proiecte creative pana la capat, dar si de a le conecta intre ele intr-un mix neasteptat si foarte placut. Ea a fost cea care a propus si condus atelierul de teatru cu umbre chinezesti pentru copii in ziua inaugurarii. In timp ce ultimile retusuri erau aduse holului, Alexandra a creat cu copii figurinele din carton care urmau sa devina “Micul Print la Blocul Liric”. “Este important, asa ii implici pe oameni si le arati ce alte lucruri se pot face la bloc” mi-a  spus ea. Un spectacol pe cat de simplu realizat cu mijloace modeste, pe atat de eficient, distractiv si reusit. Preferata mea a fost o fetita care alegand sa deseneze berbecul si oaia din poveste, a desenat un fel de lama pentru berbec si o lama foarte zburlita pentru personajul oii bolnave.

IMG_4347

Repetitie generala la bloc

Alexandra Mihailciuc impreuna cu copii si parintii de la blocul Liric

Implicata in cunoscutele ateliere “Batem fierul la conac” ce au loc de mai bine de 12 ani la Tibanesti, Alexandra se ocupa de sase ani de proiectul tip scoala care familiarizeaza pe cei interesati cu mestesugurile traditionale din jurul restaurarii unui conac-monument istoric. Modernizarea unui know-how cum ar fi feroneria care azi dispare la noi, cunoaste o noua viata prin atractia generala crescanda pentru decoratiunea de interior, restaurarea sau designul. Initiativa a luat nastere acum 12 ani si este sustinuta de asociatia franceza Les compagnons du devoir et du tour de France care trimite in fiecare an o calfa calatoare in Romania pentru a invata pe cei dornici secretele urmasilor fierarilor care au construit catedrale. Asociatia franceza urmeaza traditii stabilite de noua secole unde tinerii sunt initiati de un mester feronier pana la varsta de 14 ani si apoi colinda lumea timp de sapte ani  pentru a se perfectiona.

Observand entuziasmul tinerilor pentru mestesuguri traditionale dar si neincrederea parintilor pentru care feroneria este o meserie ingrata, “invechita si legata de potcoave”, Alexandra si-a dorit cu Arta Feroneriei sa foloseasca experientelor anilor ei de la Tibanesti ca sa inspire pe cat mai multi. Iar cartea cunoaste un frumos succes.

 

Blocul Liric – personalizare si umanizarea unui spatiu al nimanui si al tuturor

Alexandra a stat la bloc si stie ca acesta are o realitate pe care nu o poti neglija. Iar cand statisticile vorbesc de faptul ca doi romani din trei locuiesc la bloc, devine important pentru ea ca un arhitect sa poata aduce solutii creative si umane. Este esential ca aceste spatii prin care trec sute de oameni sa le aduca un zambet si o stare de bine. “E datoria arhitectului sa se implice in viata orasului si lucrul acesta se uita cateodata: oamenii proiecteaza pentru oameni, nu pentru premii sau obiecte de design. Poate suna foarte cliseistic si ca un discurs de Miss Univers, dar salvand orasul te salvezi pe tine.” Holul sau scara blocului sunt spatii ale nimanui unde daca cineva va face ceva in ideea de a produce o schimbare (sa aduca cateva plante, sa varuiasca sau sa repare) o va face pe cont propriu si ca o interventie solitara, nu ca ceva ce tine de comunitate si ii poate aduce beneficii.

De aceea proiectul personalizat de la Blocul Liric a fost gandit ca o actiune completa unde discutiile cu locatarii si comunicarea au fost etape importante inainte de inceperea lucrarilor propriu-zise. Dupa ce faianta a fost data jos, peretii au fost reparati si zugraviti intr-un albastru-verde inchis care contrasteaza cu tavanul alb si obiectele din alama care decoreaza holul. Lumina a fost regandita pentru tot spatiul, cu aplice, leduri si o lustra creata special pentru intrarea blocului unde noi lumini au fost instalate. Pardoseala din gresie a fost lustruita, reparata si lacuita. Fiecare perete a primit o functie, iar cutiile postale care se plimbau razlete prin mai multe locuri, au acum un loc al lor. Designul noilor cutii, de la forma, la materiale, culoare sau desenul cifrelor de pe ele, a fost realizat de studenti sub ochiul vigilent al lui Andrei. Una din schimbarile cu cel mai mare impact a fost inlocuirea grilajului catre subsol – imi venea sa iau noul grilaj acasa ca si suportul inalt din alama creat de Andrei pentru plante. Atentia la detalii a insemnat, pe langa o executie ingrijita, si crearea unui logo pentru intrare – Blocul Liric este primul bloc din tara care are identitatea sa vizuala proprie.

Intrare1

IMG_4374

IMG_4372

IMG_4415

IMG_4411

IMG_4417

IMG_4402

IMG_4410

IMG_4399

Cand am intrebat criteriile pentru care a fost ales Blocul Liric, am aflat ca au fost propuse initial 10 spatii de blocuri cu care s-a discutat si care au aderat toate la proiect. Spre deosebire de ceilalti candidati, Blocul Liric avea deja o comunitate activa in plus de o amplasare ideala in inima Cartierului Creativ – pot confirma ca in bloc se organizeaza de mai multe ori pe luna ateliere de gradinarit cu un arhitect peisagist,  ateliere creative pentru copii sau workshopuri de apicultura (la inaugurare am avut chiar faguri proaspeti cu miere de Cismigiu, culesi in aceeasi zi!).

IMG_4376

Matei, locatarul fericit si fagurii de la bloc

IMG_4380

Faguri proaspeti de Cismigiu la bloc

Intamplarea pe care o vor tine minte Alexandra si Andrei legata de proiectul-pilot al Blocului Liric a fost aceeasi pentru amandoi. Si a fost ziua in care peretii trebuiau zugraviti cu verde, insa se stricasera luminile din hol. Mica lor echipa lor a avut parte de oameni debusolati care nu intelegeau ce se intampla si care au fost suparati cand au vazut culoarea pe pereti: “E ca la Jilava!” si “Asta e verde legionar!”. Remarci care aveau sa se topeasca precum zapada la soare a doua zi cand s-a putut vedea adevarata nuanta a culorii. “Cred ca i-a convins faptul ca ne-au vazut aici zi de zi pe toata perioada lucrarilor, au vazut ca lucram cu placere, darnicie si cu sacrificiu, nu numaram orele.” Rezultatul final avea sa starneasca reactii atat de entuziaste incat amandoi sunt inca foarte surprinsi. Ca si concluziile atelierelor publice organizate de ei pentru promovarea proiectului de “resuscitare”, unde din peste o suta de oameni veniti, multi aveau  sa le multumeasca la sfarsitul intalnirii pentru ca “le-au adus speranta” si ca ii considera “eroi ai timpurilor moderne”. Teoria mea este mai simpla – Alexandra, Andrei si toti cei care au colaborat pe proiect au adus o solutie concreta plictiselii si nepasarii. Si au arata ca se poate, chiar intr-un bloc urat foc.

Un lucru care m-a nedumerit de multe ori este atitudinea oamenilor dintr-un bloc. Daca ai o idee buna pentru toata lumea, e minunat daca vrei sa o faci pe timpul si banii tai, pentru ca restul va fi prea ocupat doar sa se uite. Si e drept ca nu suntem prea talentati sa functionam in echipa, dar cred ca lucrurile se pot invata, mai ales daca toata lumea vede avantajele care sunt mult mai mari decat inconvenientele in treaba asta.

In Olanda si in Belgia am vazut cum comunitatea de la bloc imparte un grup whatsapp pentru a rezolva usor si repede toate problemele, de la gasit un babysitter la imprumutat un ciocan sau ajutat o vecina in varsta. In Franta se organizeaza anual “La fête des voisins”, o petrecere pentru locatari organizata de adiminstratia blocului unde oamenii se cunosc, se distreaza si socializeaza. De anul trecut s-a lansat si o aplicatie la Paris care conecteaza locuitorii din acelasi cartier. Ei pot sa propuna tot felul de servicii  pentru toata lumea – ati cautat si voi un instalator bun sau cineva la meditatie la mate pentru cea mica.  De la lectii de pian, cursuri de yoga, petsitting, recomandari de noi restaurante in cartier sau plimbari cu bicicletele pentru a descoperi un parc sau un eveniment in oras – lumea functioneaza impreuna. Iar multi au gasit si oportunitatea de a-si promova astfel un business in cartier.

La conferintele despre trenduri citesc de cateva sezoane despre cat de mult se dezvolta si conteaza comunitatea si cum evolueaza forta ei. Cum isi creaza propriile legi in functie de nevoi, ia decizii, stabileste prioritati si asa schimba modelul in care societatea actioneaza. Nu statul va impune si crea legi pentru comunitati, ci comunitatile vor sensibiliza autoritatile care le vor asculta. Nu este doar un vis frumos, pentru ca in alte locuri deja se intampla – iar proiecte ca cel de la scara blocului arata in primul rand ca se poate si la noi. Si ca exista si speranta de a face lucrurile mai bune, asa cum exista de sambata o noua scara de bloc pentru o noua comunitate. Vorba aia, singur pot fi tare dar impreuna suntem puternici.

Credit foto: Andrei Tache, Marius Vasile, arhiva personala

 

IMG_4749

IMG_4752