Era mare cat palma, chel si foarte roz, cocotat pe o piatra langa tomberoane si urla de mama focului. In curtea bancii de pe strada Brezoianu, o pisica abandonata de rasa, foarte frumoasa si cu blana lunga, nascuse 4 pisoi care aveau acum cateva saptamani. Doi erau ca ea, alb cu negru si o blana minunata, iar ceilalti doi – fara niciun fir pe tot corpul. Aveam sa aflu ca sunt pisoi lykoi.
Pe fratele lui l-am descoperit jumatate de ora mai tarziu, cand m-am intors cu un transportor foarte hotarata sa iau pisoiul spân de pe strada. Un pic mai departe de gunoaie al doilea chelios statea pitit sub o stiva de scaune murdare de birou, lasate sa moara in ploaie.
Aveam un pic de timp pana la rondul de intalniri de dupa-amiaza, asa ca am dat o fuga la veterinar – sau petolog cum ii spun. Malnutriti, deshidratati si plini de viermi, cei doi frati macar nu aveau pureci cum nu aveau blana.
Presupunerile privind cauza cheliutzelor au fost la fel de variate ca meniul unui restaurant de lux, insa testele facute la toate bolile pamantului se incapatanau sa fie cat se poate de negative. I-am botezat Sky si Yoda, spre amuzamentul petologului care nu vazuse asa ceva in viata lui. Din pacate Yoda ne-a parasit dupa doua saptamani din cauza unei sanatati fragile accentuata de statul mult afara pe vreme rea. Insa Sky mergea inainte, cu tupeu. Vorbea mult sau canta, obicei pe care il pastreaza si acum, de a fost botezat de mama mea Juan Diego Flores, dupa celebrul tenor peruvian.
Era prima data cand faceam foster, adica sa iau pisoi din strada si sa am grija de ei pana le gasesc o familie. Hotarasem impreuna cu cativa vecini sa sterilizam toate pisicile de la bloc (ceea ce am si facut), iar puii existenti i-am luat, ingrijit si le-am gasit familii de adoptie. Voiam sa gasesc cea mai potrivita varianta pentru Sky, aveam deja 3 pisici salvate din diverse situatii. Imi era tare teama sa ma atasez, mi-am spus ca voi fi tare si barbata precum Zoe din piesa de teatru si ca voi face ce este cel mai bine pentru bunastarea lui pisiceasca.
Au urmat cateva luni cu tot felul de depistari si tratamente, nimeni nu stia cu exactitate ce avea Sky. Cu atat mai mult cu cat ii crestea blanita si apoi ii cadea in mod ciudat si pe zone, fara nicio logica, lasandu-l aproape gol. La intaia “naparlire” i-a cazut blana de pe crestet, a ramas cu perciuni rosiatici, zone tigrate pe corp si “cizme” de blana de parca avea mini UGG. La a doua avea un mot de indian mohawk si labutzele goale de parca mergea pe platforme, iar cele cateva fire lungi si rare pe coada aratau indoielnic cand alerga prin casa cu fratii lui si se zbarlea.
Am mers si la un dermatolog – pustiu si groaza! Bietul om era clar depasit de ce avea in fata lui si multiplele analize nu-l ajutau sub nicio forma sa intelegem ce are Sky. Dupa 3 luni am decis sa nu-l mai chinui pe Sky desi suporta cu stoicism toate tratamentele si testele dermatologice complexe prescrise de medici. Am facut intai apel la cea mai mare comunitate online de animale din Franta unde, inafara de foarte multa bunavointa si tot felul de presupuneri, nu am gasit concret niciun raspuns. A urmat sterilizarea lui la 6 luni, o decizie fireasca indiferent pe cine alegeam ca viitoare familie pentru pisica mea cea speciala.
Incepusem sa caut dermatologi veterinari in strainatate. Nici cu adoptiile nu era genial, majoritatea celor care doreau sa-l adopte pe cheliosul meu o faceau motivati de ciudatenia lui si faptul ca isi imaginau ca este un sphynx si este cool, nu pentru el ca pisic. Asta nu era deloc ce-i doream lui Sky. Dupa ultima cerere unde o pustoaica de 16 ani mi-a trimis o poza cu ea sa vad ce cool arata si mi-a pus ca-l vrea pe Sky pentru ca se plictiseste, am decis sa-l pastrez. Ma cam indragostisem de nasul lui roz, de felul in care ma tot pupa si de toate giumbuslucurile lui, care depaseau in creativitate tot ce faceau alti pisoi.
Lumina de la capatul tunelului avea sa vina de pe instagram. Ma hotarasem sa fac Castby Tedy & Petula, un cont al pisoilor mei pentru a testa online o idee si un proiect de carte pe care o aveam in minte. Cand am pus poza si povestea lui Sky (devenit Sky-sweetie-pie si Tandarica intre timp), la numai cateva ore am primit raspunsuri. Si inca din Statele Unite. Sky este un lykoi, sau werewolf cat. Adica un pisoi care isi pierde blana regulat, care are perioade cu blana si altele fara blana si este cat se poate de sanatos. O mutatie genetica naturala rara, care a motivat-o in 2010 pe Patti Thomas când a gasit si salvat prima pereche de pisici lykoi, sa-i numeasca asa. Apoi veterinarul Johnny Gobbles si sotia sa Brittney din Tennesse, Statele Unite, au fondat si infiintat prima crescatorie de lykoi. Din 2012 lykoii sunt recunoscuti ca rasa de catre TICA (The International Cat Association), iar pretul unui lykoi poate varia intre 1 200 si peste 2 000 euro in functie de culori. Sky al meu este un calico, adica un pisic tricolor (alb, tigrat gri si roscat), ceea ce este deja rar la o pisica obisnuita (femelele au de obicei combinatii de trei culori, nu masculii), darmite la un lykoi!
Aveam sa aflu o gramada de lucruri amuzante despre lykoi si sa ne imprietenim bine cu cativa pe instagram. De o inteligenta superioara si cu o personalitate de catel, lykoii necesita ingrijire speciala cum ar fi baie saptamanala si atentie la calitatea hranei. As putea face recomandari la cate sampoane pentru bebelusi am testat! Fara blana, pielea lor este mai sensibila si digestia lor mai delicata (asta cand cheliosul meu nu inghite sirete sau figurine de silicon). Este rasfatatul familiei de patru ani, poate si din cauza ca este ultimul venit, prinde mingiucile de cauciuc si aporteaza ca un adevarat caine de vanatoare, sau iti poate fura jerseul care e de 4 ori cat el ca sa-l ascunda constiincios sub canapea. Iar cand vine cineva in vizita la noi, din prima Sky i se pune in brate cu dezinvoltura unui mosier interbelic. Nu ii e frica de mare lucru, aspiratorul il amuza, sare in baie cand faci dus si nu are nicio problema cu câinii care vin la noi. Ultima data cand am gazduit un caine mare pentru cateva zile, Sky s-a catarat pe fotoliu ca sa converseze cu el de la egal la egal. Dupa care s-a culcat PE caine, era mai cald decat canapeaua si ceva mai moale.
Daca imi pare bine ca am sterilizat pisicile de la bloc? Hell yes, cred ca ne-am putea implica mai multi si mai des in treaba asta. Daca ma bucur ca l-am gasit si adoptat pe Sky? Evident, chiar daca ar fi fost un tomberonez plicticos si banal la fel as fi facut. Insa pe langa a iubi animalele, cred ca este esential si cum le iubim si ce responsabilitate ne asumam fata de ele. Si da, cand sterilizarea ofera peste 70% de sanse sa prelungesti viata si sanatatea “membrului blanos al familiei” si cand ajuta sa fie controlata situatia animalelor fara stapan si sa nu ne mai chinuim sa salvam pui stradali, nu voi ezita niciodata sa o fac de cate ori este posibil si sa o recommande. Nu mai stiu unde citisem o reclama care spunea cum poti avea grija de 10 animale printr-un singur gest – iar raspunsul era sa sterilizezi unul.
Dacă ți-a plăcut (articolul acesta face parte dintr-o serie de povești de vacanță despre animăluțe) poți citi și:
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Popesco, pisica Institutului Francez
Felicitări pentru iubire! ❤️
Merci frumos – fara ea chiar nu facem mare lucru <3
Cred k unul din puii de pisica pe care ii am are aceasta mutație!Părinții totuși sunt cu pedigree,mama e british short hair cu ochi albaștri adusa din Ucraina iar tatăl un british long hair cu ochi albaștri.Acest pui-mascul e urâțel cu ochi gălbui are blana tepaoasa în răspăr cu fire gri negre albe cu goluri prin ele,par mai scurt pe alocuri o coada vai de ea,dp urechi e neted,of am zis.ca e bolnav!