Prima oară când am întâlnit-o pe Alina Pavelescu m-am gândit că aș vedea-o în altă epocă. Mi-ar fi plăcut să ne intersectăm într-un film cu Hercule Poirot, perioada David Suchet sau Peter Ustinov, într-o scenă lungă în care bem amândouă ceai cu lapte într-un salon londonez alături de suspectul principal. Sau să călătorim agitat cu Orient Express-ul către București.

Alina se uită direct în ochii tăi când vorbești cu ea și este atentă la detalii.  Are o anumită eleganță în felul de-a vorbi și de a se comporta cu tine și transformă orice conversație într-un schimb viu de idei în care îți dă puncte diferite de vedere prin care afli o sumedenie de lucruri.

Iar dacă vrei să vezi cum îi sclipesc ochii, întreab-o absolut orice legat de Martha Bibescu. Pasionată de frumoasa prințesă română cu suflet francez, Alina este unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri privind viața ei. Pentru mine Alina este chiar una dintre sursele preferate de informații, poate cu atât mai mult de când am descoperit că avem aceeași viziune asupra femeii Martha, dar și a personajului fascinant cu multiple fațete care se lasă descoperit încet și ca o enigmă.

Cu un doctorat în științe politice obținut la Paris, Alina Pavelescu este unul dintre istoricii cei mai apreciați de la noi și autoarea excelentei cărți Martha Bibescu și vocile Europei, premiată la Târgul de carte LIBREX – pe care o recomand, cu atât mai mult cu cât mi se șoptește că Alina mai coace o carte, dar de data aceasta de ficțiune, despre faimoasa prințesă.

Dezmint ferm orice încercare a Alinei de a părea rea sau de a căuta să te convingă de așa ceva, cum va dori să o facă mai jos. Alina Pavelescu cred că este unul dintre cei mai prompți, buni și generoși oameni pe care i-am întâlnit (întâi) profesional la noi, care mi-a dat chef nu doar să aflu lucruri despre România interbelică și personajele ei, dar mai ales să o cunosc pe ea, Alina,  mai de aproape. Poate că nu am fost chiar obiectivă și din cauză că-mi plăcuse cartea ei și stilul în care știe să răsucească cuvintele. Iar de aici la invitația de a revizui și corecta chestionarul lui Proust a fost un pas – pe care mă bucur mult că l-a făcut.

 

 

Chestionarul lui Proust de Alina Pavelescu

 

 

1. Principala mea trăsătură de caracter
Mi-e greu să aleg între lene și graba cu care îmi sare muștarul. Cred că totuși lenea.

2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Vulnerabilitatea. Îmi plac bărbații care nu se feresc să se recunoască la fel de emotivi, ușor de rănit, plângăcioși, pupăcioși, orgolioși, pe scurt, la fel de human beings ca femeile. Complementar, detest stilul macho.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Naturalețea. Să n-aibă fițe-n cap, cum se spune.

4. Principalul meu defect
Uh, greu de ales! Îmi vin vreo cinci în minte doar așa, la prima privire autocritică. Cred că le rezum pe toate dacă zic că sunt rea. Pe bune, chiar sunt! N-am răbdare cu defectele oamenilor, îi reped scurt pe cei care nu-mi plac, nu sunt înțelegătoare si empatică decât printr-un efort de voință. Care uneori îmi iese, alteori nu. În plus, cum zicea un fost șef de-al meu – altminteri la fel de păcătos el însuși – am limba ascuțită. Și mi-o folosesc des.

5. Principala mea calitate
Uite, aici pot să-ți răspund fără ezitare: n-am multe calități, dar pe una o posed sigur, anume capacitatea de a învăța din greșeli.

6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Onestitatea. Chiar și atunci când îmi spun lucruri care nu-mi plac. Sau mai ales atunci.

7. Ocupația mea preferată
Să citesc. Reține, nu am zis să scriu, ci să citesc.

8. Visul meu de fericire
Visez să fiu chelneriță într-o tavernă mititică, pe o insulă grecească.

9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să îmi pierd abilitatea de a găsi un sens acestei vieți.

10. Inafară de mine, cine mi-aș dori să fiu?
Tot eu, dar într-o variantă îmbunătățită, adică mai slabă, mai bună la suflet și mai jemenfichistă.

11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc?
Cum îți spuneam, pe o insulă grecească.

12. Culoarea mea preferată
Albastrul. Culoarea mării și a extazului.

13. Floarea care-mi place
Bujorul. Am scris și o carte în care unul dintre personaje este un bujor alb. Dar nu refuz nici un buchet de liliac.

14. Pasărea mea preferată
Nu-mi plac păsările. Dacă aș ști că e musai să mă reîncarnez într-o pasăre, aș alege pescărușul, dar, dacă am de ales, prefer să mă reîncarnez într-o pisică.

15. Autorii mei preferaţi de proză
Latino-americanii, mai toți. Cu o mențiune speciala pentru Roberto Bolaño.

16. Poeţii mei preferaţi
Bukowski și E. E. Cummings.

17. Eroii mei preferaţi din literatură
Ăia care și-o iau în freză, apoi renasc din propria cenușă.

18. Eroinele mele preferate din literatură
Cele care nu sunt frumoase, bune, fără de pată. Pe scurt, anti-divele.

19. Compozitorii mei preferaţi
Ha, ha! Sunt total afonă, deci nu te aștepta la prea mult. Când sunt foarte supărată ascult Bach fiindcă mă calmează.

20. Pictorii mei preferaţi
Și aici sunt cam ignorantă. Îmi plac Dali, Picasso, Mirò, Chagal, Modigliani și încă vreo câțiva suprarealiști. Și Boldini, dar numai fiindcă a pictat-o pe Martha Bibescu 😃

21. Eroii mei din viaţa reală
Tata. Un om a cărui viață ar fi meritat să fie mai bună, dar poate că îmi voi lua cândva inima în dinți să i-o rescriu într-o ficțiune.

22. Eroinele mele preferate din viaţa reală
Nașa mea, care îmi era și mătușă – o chema Alexandra, dar frații o alintau Johnny – și prima mea profesoară franțuzoaică, Rose-Marie Lagrave. Aveau trei calități pe care mi-ar fi plăcut să le am și eu: suflet bun, instincte materne și energia de a face bine în jurul lor.

23. Eroii mei din istorie
Mă feresc să am eroi din istorie. Posteritatea păstrează, în general, o imagine înșelătoare asupra omului.

24. Numele mele preferate
Când eram mică, voiam să am doi copii: o fată pe care s-o cheme Sonia și un băiat pe care să îl cheme Șerban. Între timp m-am măritat cu un băiat pe care îl cheamă Șerban.

25. Mâncarea şi băutura mea preferate
Orice, dulce să fie.

26. Ce urăsc mai mult
 decat orice
Toate formele nimicniciei omenești.

27. Figurile istorice pe care le dispreţuiesc cel mai mult
Toate cele care au rămas în istorie pentru intoleranța și cruzimea lor.

28. Personajele istorice care nu-mi plac
Cum îți ziceam, nu judec morții, nici măcar pe cei celebri, decât dacă i-am cunoscut personal.

29. Reforma pe care o apreciez cel mai mult
Hm! Cred că prefer revoluțiile.

30. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură
Aș vrea să fiu un om bun. Lucrez mult cu mine ca să fiu mai puțin rea, dar mă tem că nu voi ajunge niciodată o persoană despre care să se spună că e “pâinea lui Dumnezeu”.

31. Cum aş vrea să mor
Repede și fără dureri. Nu asta ne dorim toți?

32. Starea mea de spirit actuală
Cam morocănoasă, dar aștept să-mi treacă.

33. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Cum îți spuneam, sunt rea 😀

34. Deviza mea
Honi soit qui mal y pense. Mă rog, nu e a mea, a scornit-o un rege britanic în secolul al XIV-lea, pentru a apăra onoarea iubitei sale, dar îmi plac ideea și șiretlicul.

 

 

 

Alina Pavelescu într-unul dintre locurile ei preferate la Mogoșoaia, fosta reședință a prințesei Martha Bibescu. Foto Ana Antonescu