Respect, filmul despre viața Arethei Franklin supranumită Queen of Soul, este în fine în sălile de cinema, după numeroase amânări datorite pandemiei și mai bine de 15 ani de când se vorbește despre el. Fără să știu, l-am văzut la o zi după împlinirea celor trei ani de la dispariția marii artiste.
Când vine vorba despre una dintre cele mai longevive, îndrăgite și influente artiste de culoare, să construiești un biopic este în sine o provocare uriașă. Iar dacă se întâmplă să te cheme Jennifer Hudson și să fii aleasă de Aretha Franklin herself să o interpretezi, cred că așteptările devin și mai importante. Însă actrița, premiată cu Oscar, știe să fie o prezență deosebită pe marele ecran și are grijă și de data aceasta să dea viață unui personaj captivant cu multă grație și talent.
Deasupra oricărui top sau dincolo de vreo categorie muzicală, cântecele Arethei Franklin au devenit cu timpul standarde ale muzicii pe care fiecare dintre noi le-am fredonat cel puțin o dată și care, azi, fac parte din cultura noastră generală.
Însă pe cât de universală îi este muzica, viața divei americane a rămas privată și încărcată de secrete, ca și când cea care știa să dăruiască atât de mult pe scenă considera că este îndeajuns să o înțelegem doar prin cântecele ei, ocolindu-i suferințele. De altfel filmul se concentrează firesc în jurul muzicii artistei afro-americane documentând, cu atenție și detalii frumos studiate, fiecare perioadă și din punct de vedere al modei. Cadre stilizate, impecabil filmate și costume somptuoase, chiar dacă nu ești fan al anilor 70, după ce vezi cerceii supradimensionați, pălăriile sau printurile reinterpretate după pozele de epocă ale divei, ai chef să te inspiri din stilul bogat al Arethei.
“Respect” m-a făcut descopăr câteva dintre motivele care au făcut-o să devină un personajul inconturnabil pentru secolul ei. Muziciană și mare iubitoare de gospel, sunetul ce i-a definit stilul pe lângă soul și jazz, Aretha Franklin a fost și o activistă foarte implicată în susținerea drepturilor afro-americanilor și admiratoare a celebrei Angela Davis.
Behind the scenes, Jennifer Hudson impreuna cu regizoarea Liesl Tommy
Aretha Franklin si scena inregistrarii in studio
Urmărind arcul clasic al unui biopic, Aretha Franklin trece prin iad pentru a ajunge să se cunoască și să-și dea seama de puterea ei. Jennifer Hudson reușește să-i insufle personajului așa o intensitate încât călătorești ușor alături de ea de-a lungul întregului scenariu care, se zvonește, o va duce pe actriță direct către o nouă nominalizare la Oscar. De altfel, Jennifer Hudson, producătorul principal și executiv al peliculei, recunoaște că ușurința prin care s-a înțeles și s-a conectat cu Aretha Franklin s-a datorat în mare parte afinităților dintre cele două artiste și conecțiunii deosebite pe care le-au avut în timpul vieții divei.
Mi-am dat seama că Aretha Franklin ca artistă îmi era foarte cunoscută, de la cântecele soul la duetele pop din anii 90 cu care am crescut, dar eram departe să-mi imaginez o viață personală atât de complexă.
Născută în Detroit și crescută de tatăl ei, pastorul baptist C.L. Franklin, Aretha și surorile ei Erma și Carolyn au avut parte de o educație atipică și deschisă pentru America aniilor 50 și 60. Spiritualitatea sau activismul alături de Martin Luther King jr se întâlneau sub acoperișul lui Franklin cu Ella Fitzgerald, Duke Ellington, Dinah Washington sau Sam Cook, prieteni de familie, ceea ce a șlefuit rolul lor de femei moderne.
Aretha Franklin a fost mama a patru băieți dintre care primul, Clarence Franklin, a fost născut pe când ea avea doar 13 ani, iar al doilea, Edward Franklin, după ce Aretha a împlinit vârsta de 15 ani. Așa cum mărturisește sora ei mai mare Erma, în cartea lui David Ritz Respect: The Life of Aretha Franklin, toate trei au fost încurajate de către familie să nu-și rezume ambițiile la vieți de simple casnice.
“Era de la sine înțeles că bebelușii noștri vor fi bineveniți și că vor fi îngrijiți cu o dragoste nelimitată. De altfel era la fel de clar că viitorul nostru ca femei – educația și carieră noastră – nu va fi compromis din cauza acestor nașteri timpurii. Tata recunoștea ambițiile noastre ca o forță psihologică pe care am moștenit-o de la el. A făcut tot ce i-a stat în putere să încurajeze această ambiție. El nu și-a văzut fiicele ca niște casnice. El ne-a văzut ca staruri și așa ne-am văzut și noi.”
Filmul sugerează cu multă eleganță abuzurile și zonele întunecate ale divei învăluite în haine scumpe de blană. Poate mi-ar fi plăcut să înțeleg mai mult decât să încerc să ghicesc durerile ascunse de tăcerile misterioase ale Arethei. Însă Aretha Franklin întotdeauna a preferat să rămână discretă și prudentă, la nevoie idealizându-și viața personală pentru public, după cum povestește și biograful ei, David Ritz. Iar filmul respectă din acest punct de vedere dorința lui Franklin, detaliu pe care l-am apreciat.
Cert este că secvențele muzicale, minunat gândite și regizate, m-au făcut să-mi stăpânesc cu greu picioarele să nu bată ritmul, mai ales la scenele de înregistrare în studio sau concerte, care te fac să te simți realmente acolo. Nu contează dacă ești fan sau nu a muzicii Arethei, talentul lui Jennifer Hudson de a te transpune alături de ea își face rapid efectul și te ia pe sus. Cred că dacă aș fi fost singură în sala VIP de la Cinemacity unde am vizionat filmul, cu siguranță aș fi și cântat. M-am rezumat însă doar la a fredona foarte încet, spre încântarea vecinei mele de scaun care a făcut la fel.
De dragul anecdotei, și lucru pe care l-am aflat din film, piesa care împrumută filmului titlul, Respect, nu este compusă de Aretha Franklin, ci de … Otis Redding în 1965. Dintr-un cântec cu o bună nuanță macho (vă invit să ascultați versurile originale), cântăreața a recreat în 1967 un imn iconic al emancipării femeilor de pretutindeni, la fel de actual astăzi ca în perioada muzicii soul. Despre versiunea Arethei, Otis Redding urma să spună zâmbind că “este cântecul pe care mi l-a furat o fată.”
Jennifer Hudson si Aretha Franklin in 2015, in culisele “The Color Purple” pe Broadway (credit foto Bruce Glikas/FilmMagic)
Jennifer Hudson (Aretha Franklin) si Mary J. Blige (Dinah Washington)
Respect este și filmul de debut al regizoarei Liesl Tommy, prima femeie de culoare nominalizată vreodată la Tony Awards și cea căreia îi datorăm, printre altele, serialul The Walking Dead. Castingul, departe de a fi lăsat la voia întâmplării, te lasă să-l regăsesti pe cunoscutul Forest Whitaker și în rolul Arethei copil pe Skye Dakota Turner sau pe Tate Donovan, dar și pe cântăreața Mary J. Blige (Dinah Washington) sau pe Marlon Wayans în rolul lui Ted White, primul soț al divei.
Iar Audra Macdonald (energica Liz Lawrence din serialul The Good fight și superstar al Broadway-ului, laureată cu 6 Tony Awards) este impecabilă în rolul cald și pasionat al mamei Arethei, o prezență luminoasă care a marcat puternic viața artistei, după cum reiese și din film.
Printr-o coincidență binevenită, duminică seară revăzusem “The Blues Brothers”. Uitasem ce apariție neașteptată și memorabilă face Aretha Franklin în rolul lui Mrs. Murphy, o chelnăriță care antrenează în mai puțin de trei minute un restaurant întreg să cânte și să danseze celebrul “Think”. În ciuda unui timp foarte scurt pe ecran într-un film presărat cu staruri, este secvența care i-a revigorat cariera în anii 80 și care a readus-o pe Aretha Franklin în centrul atenției în momentul în care muzica disco începuse să umbrească serios scena blues și soul.
Am ieșit din sala de cinema după ce s-a terminat genericul, compus din secvențe reale cu Aretha Franklin. După aproape două ore îți dai seama că abia începi să o întrevezi și vrei să știi mai multe despre ea, despre cum a navigat mai departe prin anii 90 sau 2 000 și de unde a găsit energia să rămână neschimbată și totuși să se adapteze în continuare, croindu-și un destin unic.
Când am ajuns acasă, am deschis geamurile larg și nu m-am putut abține să nu pun din nou Natural Women, cântecul cu care se încheie filmul și care, fără să vrei, rămâne cu tine și în mintea ta multă vreme după ce imaginile filmului s-au terminat. Așa că nu ratați șansa să vedeți Respect la cinema și să-mi spuneți cum v-a plăcut.
Respect, lady Aretha și long live queen Jennifer!
Dacă ți-a plăcut, citește și:
James Bond – 15 cantece create de artisti celebri care nu au ajuns in filme
8 filme de dragoste de vazut indiferent daca este Sfantul Valentin sau nu
Ioana Diaconu: “La F-Sides discutăm deschis subiecte mai puțin confortabile”
