Unul dintre proiectele cinematografice lansate anul trecut la noi a fost F-Sides, cineclubul românesc care și-a propus, prin prisma unei noi perspective asupra feminității, să prezinte filme create de femei și să ne invite deschis să vedem lucrurile din mai multe unghiuri, mai ales din unghiul în care se află femeile. Un proiect îndrăzneț, cu atât mai ambițios cu cât prima ediție a avut loc în plină pandemie, lucru despre care mi-am dorit să vorbesc cu Ioana Diaconu, una dintre co-fondatoarele F-Sides.
O cunoscusem la o cafea acum mai mulți ani pe Ioana Diaconu alături de Mădălina Cozmeanu, pe când amândouă pregăteau prima ediția a BFFF (Bucharest Fashion Film Festival), un proiect nișat despre modă și film. Mi-a plăcut festivalul, să tot fie 4 ani de atunci, poate și pentru faptul că era un eveniment out of the box necesar, ca și F-Sides. Când am aflat de cineclub, m-am gândit să aflu mai multe despre el și să stăm la taifas cu Ioana Diaconu. Iar după o serie de întrebări puse Georgianei Vrăjitoru, curatoarea cineclubului (interviu aici), am vrut să am și perspectiva Ioanei ca omul din spatele inițiativei. Dar și să aflu motivația ei, personală, de a-și dori să se implice într-un proiect complex despre feminitate și rolul ei, important în societatea de azi și cinematografia contemporană.
Cineclubul F-Sides se desfășoară până în luna noiembrie, detalii pe site-ul evenimentului.
*În ultimii 10 ani, doar 19% din producțiile românești din cinematografe au fost regizate sau co-regizate de femei. În 2019, doar 17% din filmele lansate în România au fost regizate sau co-regizate de femei.
Ioana Diaconu, ne-am cunoscut cu ocazia primei ediții Bucharest Fashion Film Festival, care a devenit o referință în doar patru ani. Ai recidivat vara trecută cu F-Sides, primul cineclub feminin din țară. Cum ți-a venit ideea și de ce nu ai ales să fie tot un festival?
Ideea unui cineclub feminist s-a dezvoltat pe măsură ce lecturile personale m-au purtat din ce în ce mai mult în zona de studii de gen și am început să fiu mai atentă cu lucrurile pe care le consum și să caut mai multe puncte de vedere decât cele cu care fusesem obișnuită.
Istoric vorbind, femeile nu au avut ocazia să își spună prea des povestea, iar literatura, filmul și arta în general au fost dominate de o perspectivă masculină. Am început să caut alternative la aceste perspective și în căutările mele am dat de liste de recomandări și cluburi de film dedicate exclusiv unor voci mai puțin cunoscute și distribuite. Odată descoperite toate aceste resurse m-am gândit că ar fi interesant să le împărtășesc într-un cerc mai larg, iar un cineclub a fost următorul pas.
I-am povestit despre idee prietenei mele Alexandra Lulache, care are experiență pe zona studiilor sociale și a lucrat în trecut cu organizații precum UN Women, și i-am propus să începem împreună proiectul.
În urma mai multor discuții am ajuns la formula primului sezon, care include o proiecție bilunară însoțită de câte o discuție, model pe care l-am dus mai departe și în al doilea sezon.
Editia a doua a cenaclului F-Sides si proiectii la cinema Elvire Popescu din Bucuresti
Ni s-a părut mai potrivit un cineclub bilunar, care se desfășoară pe tot parcursul anului, decât un festival care presupune o concentrare a informației pe o perioadă mai scurtă. Fiind vorba de o serie mai lungă de subiecte pe care am vrut să le abordăm, de la libertatea asupra propriului corp, la maternitate, sexualitate, muncă domestică, migrație, am vrut să oferim fiecăruia o perioadă extinsă de discuție și dezbatere, timp în care să putem dezvolta și o serie de materiale pe marginea fiecărui film și a felului în care subiectele abordate sunt reflectate la nivel local. Acestea s-au concretizat în recenzii, interviuri cu femei care lucrează în industria de film din România, invitate la discuții, activiste pe care le admirăm și de la care dorim să aflăm mai multe. Ele pot fi citite pe blogul F-SIDES.
Care este rolul cenaclului F-SIDES și de ce ai simțit nevoia să-l faci acum?
Cineclubul F-SIDES își propune să pornească de la filmele pe care le vedem și să aducă în discuție diverse aspecte care țin de egalitatea de gen în societatea românească. Ne dorim să contribuim la schimbarea felului în care este percepută feminitatea și la depășirea unor prejudecăți.
Fiind un subiect din ce în ce mai dezbătut, atât la nivel internațional, cât și local, cred că discuțiile din ultimii ani au pavat drumul pentru astfel de proiecte. Asta ne-a ajutat și pe mine și Alexandra să ne adunăm resursele pentru a începe un astfel de proiect.
Aș fi avut mai multă încredere în mine dacă aș fi avut acces la mai multe materiale care prezintă și alte feluri de a fi și de a îți găsi un loc în lume ca femeie, pe lângă aceea de muză eternă, zâmbitoare și binevoitoare. Ioana Diaconu
Care a fost motivația ta principală (și personală) să construiești un astfel de un proiect cât și în jurul lui?
Cred că arta, filmul, cărțile, au o influență foarte mare asupra felului în care vedem lumea. Și în acest caz, mi se pare foarte importantă reprezentarea, a vedea personaje cu care te identifici și care au provocări asemănătoare. Bineînțeles că nu tot ce consumăm trebuie să fie legat strict de propria identitate, dar este important să avem în jur povești și exemple cu care ne identificăm. În plus, cu cât există mai multă diversitate în poveștile la care suntem expuși, cu atât crește nivelul de empatie și deschiderea față de problemele celorlalți.
Acest lucru este și o motivație personală, în sensul în care mi-am pus problema de multe ori cum m-au modelat lecturile și exemplele din media din anii adolescenței, cum aș fi avut mai multă încredere în mine dacă aș fi avut acces la mai multe materiale care prezintă și alte feluri de a fi și de a îți găsi un loc în lume ca femeie, pe lângă aceea de muză eternă, zâmbitore și binevoitoare.
Ioana Diaconu si Bogdan Driu, care se ocupa de comnicarea F-Sides, mascati reglemntar inainte de proiectie
Ce a însemnat să lansezi un eveniment de film în plină pandemie și cum a primit publicul noul vostru proiect? Cum resimți ediția 2021 după cea de anul trecut?
Lansarea proiectului în plin 2020 a fost o provocare, ca de altfel toate proiectele lansate anul trecut. În același timp, începuturile cineclubului au coincis cu perioada verii, în care simțeam cu toții nevoia unor evenimente fizice, după luni bune petrecute în casă, așa că a fost o perioadă de 3 luni în care ne-am putut bucura de proiecții în aer liber și la care publicul a fost entuziasmat să participe.
Din păcate cu venirea toamnei și reîntărirea restricțiilor a trebuit să mutăm activitatea online. În 2021 am reînceput cu forțe proaspete și cu entuziasmul de a putea relua evenimentele fizice, care credem că rămân dincolo de toate esența proiectului. Publicul a fost foarte receptiv și ne bucurăm că am putut să menținem o constanță a proiecțiilor la care să avem un public numeros, mai ales în condițiile în care sunt atât de multe evenimentele în perioada asta, după penuria ultimului an.
Anul trecut filmele au fost proiectate în aer liber, în locuri diferite și inedite aproape de fiecare dată, cum a fost Fabrica Grivița vara trecută sau Atelierele Malmaison anul acesta – ce a determinat alegerea voastră și cum ați ales locațiile ?
Cred că cinematograful rămâne în continuare locul ideal în care poate fi văzut un film – de la calitatea imaginii, a sunetului, la detașarea de lumea exterioară și imersiunea completă în film. Însă luând în calcul restricțiile anului 2020, ale căror ecou s-a resimțit și în 2021, am zis să profităm de ocazie pentru a ieși puțin din zona de confort și să organizăm proiecții în locații neconvenționale.
Inițial, ne-am dorit să mergem cât mai mult spre diferitele cartiere, să atragem noi publicuri și să aducem filmele în spații alternative, dar datorită restricțiilor ne-am lovit de reticența autorităților de a oferi aprobări pentru organizarea de evenimente în aer liber. Așa că alternativa a fost să organizăm aceste seri de film în parteneriat cu locații private, care ne-au pus la dispoziție cu generozitate terasele și grădinile lor (Curtea Școalei, Roaba de Cultură, Fabrica Grivița, Atelierele Malmaison).
Au ieșit seri de film foarte plăcute și relaxate, formatul încurajând în mai mare măsură dialogul. În 2021 am alternat proiecțiile în aer liber cu cele în cinematograf, urmând ca în toamnă, când vom avea o retrospectivă dedicată cineastelor române care au activat înaintea anilor 90, se ne mutăm exlusiv în sala de cinema.
Să vezi lucrurile din perspectiva femeilor – dovadă de activism sau simplu bun simț în 2021?
Cred că e nevoie să vedem cu toții lucrurile din cât mai multe perspective, ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine și să fim un pic mai toleranți unii cu alții. Aș zice că mai este mult de lucru în direcția asta, motiv pentru care cred că este necesar activismul. Și aici aș vrea să menționez și importanța de a privi lucrurile nu numai din punct de vedere al femeilor, ci și al intersecțiilor genului cu etnia, orientarea sexuală sau statutul economic. Sunt mai multe organizații care vorbesc despre acest lucru și pe care le recomand – E-Romnja, Giuvlipen, Mozaiq, Art200, Sex Work Call.
Expozitia realizata impreuna cu ‘Hey, pisi!” e la Apollo 111, vernisajul a avut loc marti, 14 septembrie 2021
‘Politically correct‘ devine pentru unii « disease to please » în loc să ajute la normalizarea aspectelor pe care le apărați în cadrul cenaclului cum ar fi women empowerment, gender identity, sorority sau sexualitatea feminină. Cum ai reușit să concentrezi cenaclul pe conștientizare, optimism și informare și ce ai reținut de anul trecut care te-a ajutat pentru ediția 2021?
Cred că există o dimensiune politică în orice alegere artistică. Nu văd reprezentările diferite față de imaginile deja intrate în canon sau ilustrarea unor alte fațete ca fiind o exagerare a corectitudinii politice, ci pur și simplu o contribuție la o mai mare diversitate a perspectivelor. Ne-am așteptat într-o anumită măsură la un backlash legat de acest lucru, care apare în orice situație în care se contestă un status quo și unde se discută subiecte mai puțin confortabile.
Nu pot să spun că am avut prea multe reacții contestatare până acum. Am încercat să menținem comunicarea foarte prietenoasă și deschisă, cenaclul fiind la bază un proiect educativ prin care ne dorim să atragem cât mai multe persoane la evenimentele noastre și să dăm startul unor discuții. Suntem deschise la propuneri, de multe ori sugestiile publicului ne-au dus în direcții noi și ne-au arătat alte fațete ale unui subiect, mai ales că este vorba de experiențe atât de diferite pentru fiecare dintre noi.
Așa că aș zice că din punctul ăsta de vedere proiectul este foarte mult și despre ce descoperim împreună în acest proces și ce primim de la participanții și participantele la evenimente, precum și pe grupul pe care l-am construit în jurul proiectului.
Numeroase festivaluri de film, ca Sundance de exemplu, creează oportunități pentru femei prin diverse mijloace – crezi că ar trebui să existe inițiative similare la noi?
Discriminarea pozitivă este un subiect de care am văzut că destul de multe persoane vor să se distanțeze, mai ales în contextul discuției despre merit și valoarea artistică a unui produs cultural.
Personal, cred că e nevoie de o serie de oportunități și programe care pot contribui la o egalizare a șanselor și la a o oferi o platformă de expresie și o voce unor persoane care nu au avut până acum cuvântul. Și că acest lucru nu înseamnă un compromis în ceea ce privește calitatea și validitatea artistică a acestor voci, ci doar o șansă de a fi auzite la fel de tare ca restul. Așa că sunt pro aceste inițiative, una dintre cele pe care le-aș menționa la nivel local este Rezidența FemArt, dedicată regizoarelor la început de drum sau SYAA – Sisterhood of Young Animation Auteurs, lansat de Animest.
F-Sides 2021 si proiectiile din curtea atelierelor Malmaison din Bucuresti
Comparat cu 2020, cum se desfășoară până acum ediția 2021, care va dura până în noiembrie? Ai început cu Georgiana Vrăjitoru pregătirile pentru ediția 2022 și dacă da, ce ne poți spune?
Experiența anului trecut ne-a ajutat să ne clarificăm mai bine o direcție și să știm ce vrem, cel puțin din punct de vedere al conținutului, fiind mai sigure pe noi în propuneri. În 2021 am început să extindem colaborările și spre alte domenii și să investim mai mult timp și energie și în partea de cercetare, unul dintre materialele de acest tip fiind un focus grup pe tema hărțuirii stradale pe care l-am făcut cu Hey, Pisi!, din care a ieșit un zine și o expoziție, care a fost vernisată pe 14 septembrie la Apollo111. Mai avem în lucru o cercetare despre punctele de tensiune când vine vorba despre percepția publicului despre feminism, în încercarea de a delimita câteva dintre punctele cheie care pot fi adresate pentru a înlătura această reticență.
Momentan suntem în perioada de finanțări pentru anul viitor, scriem proiecte, facem planuri și sperăm să adunăm necesarul pentru 2022. De partea de finanțare și strategie mă ocup împreună cu Alexandra, Georgiana intrând în acțiune odată ce începem pregătirea propriu-zisă conținutului.
Am vrea ca în 2022 să mergem spre orașele mici și mijlocii din România care nu au acces la festivaluri de film și nu au multe evenimente culturale, să dezvoltăm un catalog de filme pornind de la principalele concepte din studiile de gen, pentru o latură educațională mult mai dezvoltată a proiectului, dedicată adolescenților.
Suntem la început de toamnă 2021 – după experiența ultimului an, ai face ceva diferit dacă ar fi să o iei de la capăt?
A fost din nou un an în care m-am aruncat în multe proiecte și m-am trezit pe alocuri depășită de volumul de muncă, un obicei pe care îmi propun să îl corectez la fiecare început de an și de care chiar sper să mă țin pe viitor.
Până una alta, am început să mai renunț la unele lucruri și să cer ajutorul atunci când am nevoie, ceea ce ar fi fost super să fi făcut de mai mult timp, dar mă bucur că am început chiar și acum. 🙂
Dacă ți-a plăcut, îți recomand și:
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Ioana Diaconu
Bucharest Fashion Film Festival – editia 2020 se savureaza online
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Mădălina Cozmeanu
