Patricia Mihail este un “hugger“. Și încă unul adevărat, care te întâmpină cu un zâmbet strălucitor pe care l-am botezat “reclama holywoodiană la Colgate”. Așa o știu de prima oară când am văzut-o, la un eveniment public pentru un brand de bijuterii.

Ne-am cunoscut acum vreo 4-5 ani, ea făcând ce-i place cel mai mult, adică PR și comunicare, iar eu încercând să fac figură bună la evenimentele faine și fine organizate de agenția de comunicare la care lucra pe atunci. Ce mi se părea foarte plăcut era că de cum te vedea, ochii Patriciei se luminau și venea repede să te strângă în brațe, cald și sincer. Ceea ce te făcea să te simți așteptată și primită ca la cineva acasă, lucru mai rar întâlnit dar esențial la evenimentele private de la noi. Oricât de multă lume era invitată (și la evenimentele lor era cam plin), de fiecare dată reușeam să râd cu Patricia și să inventăm câte o poziție amuzantă pentru vestita poză la panou, de care recunosc că tot mă tem.

Apoi ne-am apropiat din cauza Londrei, un oraș care-mi place în mod special și unde Patricia întotdeauna a știut că va trăi – acum trăiește acolo de câteva luni bune. Însă cel mai bine urma să ne descoperim cu ocazia proiectului creativo-civic Cismigiu Mon Amour, pe care l-am tricotat la sfârșitul verii trecute cu câțiva prieteni. Un proiect zero buget pus pe picioare împreună și la care am lucrat mai bine de 4 luni cu ea în mod 100% virtual, Patricia aflându-se la Londra și eu, când la București, când la Paris.

A fost o experiență extraordinară din toate punctele de vedere, iar succesul proiectului Cișmigiu Mon Amour cred că se datorează în mare parte Patriciei. Știam cât de profesionistă este și ce capacitate are de-a gândi cap-coadă un eveniment, însă nu mi-am imaginat cu ce om creativ de marketing și de comunicare urma să colaborez.  Nu aș fi crezut nici că voi putea susține o asemenea inițiativă într-o mână de oameni din care principalul meu interlocutor e pe alt fus orar, nici că vom putea funcționa atât de bine de la distanță pentru un prim proiect destul de original.  Cumva, tocmai distanța ne-a legat și mai mult – într-un anumit fel și fără să știm pe atunci, am experimentat un “pre-lockdown”.

Dacă m-a învățat cum e cu muzica românească din anii 90 (o lacună serioasă în cultura mea generală!) și mă voi gândi la ea de câte ori voi auzi Andre, Patricia m-a împrietenit cu pasiunea ei pentru comunicare pe care m-a făcut să o înțeleg ca meserie. Era doar o chestiune de timp să o provoc la chestionarul lui Proust, un exercițiu de stil pe care știam că-l cunoaște dar cu care încă nu se jucase – și să o invit la mine acasă, pe Code Noir Style.

Merci beaucoup, Patricia! 

 

Chestionarul lui Proust

1. Principala mea trăsătură de caracter…
Intensitatea cu care trăiesc la întrepătrunderea dintre suflet și minte, dintre emoție și rațiune.

2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat…
Inteligența emoțională. Mintea brici și sufletul limpede. Pam-pam!

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie…
Inteligența emoțională. Plus iubirea propriei persoane – asumarea faptului că, deși e doar una, poate fi într-o mie de feluri: veselă, tristă, curajoasă, sensibilă, copilăroasă, serioasă, puternică, vulnerabilă, inventivă, fermă, blândă… (Bărbați, aia e, puneți-vă centurile de siguranță și… bucurați-vă!)

4. Principalul meu defect…
Uneori, reușesc să-mi transform singură calitățile în defecte. Știu, există și astfel de talente.

5. Principala mea calitate…
Empatia.

6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei…
Sunt sensibili, creativi, puternici, sinceri, loiali și… diferiți unii de alții. Și „mă iubesc așa cum sunt”, după cum i-a spus și drăguțul de Mark lui Bridget Jones. Daa, e un clișeu romantic, marmeladă pe pâine, da’ așa-i prietenia adevărată.

7. Ocupația mea preferată…
Să interacționez și să comunic cu oamenii – lucru care m-a ajutat să-mi construiesc și cariera.

8. Visul meu de fericire…
… e un basm întreg, pe care mi-l povestesc din când în când, să nu-l uit și să nu mă abat (prea mult) de la a-l transpune în realitate.

9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire…
Să-mi văd familia suferind, fizic, psihic, în orice fel.

10. În afară de mine, cine mi-aș dori să fiu…?
Nu mi-am dorit niciodată să fiu altcineva decât eu însămi.

11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc…?
La Londra – unde, de altfel, m-am și mutat anul trecut, după11 ani de visat.

12. Culoarea mea preferată…
Roșu.

13. Floarea care-mi place…
Trandafirul.

14. Pasărea mea preferată…
Phoenix.

15. Autorii mei preferaţi de proză…
Virginia Woolf, Michael Cunningham, Jonathan Safran Foer.

16. Poeţii mei preferaţi…
e.e. Cummings, Pablo Neruda, Leonard Cohen, Sylvia Plath, Emily Dickinson.

17. Eroii mei preferaţi din literatură…
Sunt câțiva în seria „Harry Potter”, începând cu domnul Severus Snape. #PotterheadsAssemble
(Da, puteam să-nșir și clasici, da’ n-am vrut.)

18. Eroinele mele preferate din literatură...
Minunata Alice, Elizabeth Bennet.

19. Compozitorii mei preferaţi…
Frederic Chopin, Eric Satie, Philip Glass.

20. Pictorii mei preferaţi…
Salvador Dalí, Frida Kahlo, Claude Monet, Gustav Klimt.

21. Eroii mei din viaţa reală…
Dumitru, străbunicul din partea mamei.
Îl știu doar din povești – născut în 1901, era un om educat pentru vremurile acelea, mai ales la țară (era notar), muncitor și dedicat familiei. La colectivizare, s-a uitat la comuniști cum i-au intrat în curte și i-au luat recolte, animale, acareturi… aproape toată munca și agoniseala. Dar curtea aia încă există, iar eu mi-am petrecut toate vacanțele de vară acolo, de când mă știu. În anul în care m-am născut eu, el a murit cu o lună înainte. Cineva acolo sus a făcut un schimb. Mă străduiesc în fiecare zi să nu fi fost degeaba.

22. Eroinele mele preferate din viaţa reală…
Femeile din viața mea, începând cu mama și mamae. De-alde Wonder Woman și Captain Marvel sunt începătoare pe lângă doamnele acestea.

23. Eroii mei din istorie…
Multe și mulți… Emmeline Pankhurst, Malala Yousafzai, Gandhi, Martin Luther King, Rosa Parks… Și fiecare dintre cei care au luptat – și, de multe ori, și murit – pentru libertate și pentru a apăra sau câștiga drepturile oamenilor.

24. Numele mele preferate…
Elisabeta, Oscar.

25. Mâncarea şi băutura mea preferate...
Pizza, vin, prosecco, ciocolată.

26. Ce urăsc mai mult decât orice…
„Urăsc” e mult spus – ura-i toxică, te roade pe dinăuntru, pică greu la stomac și face rău la ten. Dar îmi displac profund unii oameni / unele lucruri. Nu știu dacă „mai mult decât orice”, dar minciuna și mincinoșii sunt acolo în top.

27. Figurile istorice pe care le dispreţuiesc cel mai mult…
Dictatorii, tiranii, conducătorii criminali.

28. Personajele istorice care nu-mi plac…
Demagogii, fățarnicii, lașii, duplicitarii.

29. Reforma pe care o apreciez cel mai mult…
Fiecare reformă care a consolidat drepturile omului – la viață, la informație, la exprimare liberă, la vot.

30. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură…
Detașarea.

31. Cum aş vrea să mor…
Fără durere, liniștită, în somn.

32. Starea mea de spirit actuală…
Libertatea. Stare de spirit care a fost pusă la grea încercare de vremurile acestea stranii pe care le trăim, până am conștientizat că, de fapt, suntem mai liberi decât ne permitem de multe ori noi înșine să fim.

33. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă…
Cele făcute fără urmă de răutate, din neputință sau neștiință.

34. Deviza mea…
Am încredere, fără să știu ce urmează. Pentru că am încredere în energia și puterea mea, dar și în cei care-mi sunt aproape. *inserați îmbrățișări aici*

 

Credit foto: Lilebuba Photography 

 

Patricia Mihail cu zambetul hollywoodian si, desigur, un pulover rosu