Nu prea e stilul casei să schimb așa abrupt ritmul programului artistic. Dar când am văzut postarea de mai jos întorcându-mă târziu de la un event unde sunt în deplasare, nu am putut să nu răspund.

Am vrut să dau share postării inițiale, să vă întreb ce credeți, pentru că pe mine mă depășește situația asta și m-ar ajuta mult să știu ce gândiți și voi. Și mai ales ce ați face.

Textul postării este preluat de la Mihai Vasilescu, cum după comentariul meu nu am mai avut acces la postarea autoarei, redată mai jos.

Cum am învățat lecția de non-atașament de la o pisică?

Anul trecut când am ajuns pentru prima dată în Bali, am cerut într-o meditație să vină un suflet care să îmi țină companie, pentru că ecoul singurătății era puternic într-o casă mare.

La câteva zile distanță, pe terasa casei a apărut pisica Spotty, pe care am iubit-o de la prima vedere. Anul trecut a dormit cu mine, mi-a tors în brațe în timp ce am citit, am lucrat, am meditat, am scris. Tot timpul a stat lângă mine să-mi susțină procesul.

După cinci luni în care am fost conectate, eu am plecat din Bali și ea a rămas. Anul trecut am plâns când am plecat, gândindu-mă ca nu o voi mai vedea vreodată.

În ianuarie când m-am întors și am închiriat aceeași casă, Spotty era acolo. Mai înfometată ca deobicei și mai dornică de afecțiune.

Relația noastră a continuat la fel, cu afecțiune, iubire, și răsfăț. De fiecare dată când mi-a tors în brațe am simțit cum sunt iubită.

Într-o săptămână mă întorc în România și Spotty rămâne în Bali.

Am iubit-o mai puțin doar pentru că nu este a mea pentru totdeauna? Nu.

Sunt tristă că nu pot să o iau cu mine sau să o fac a mea? Nu, sunt recunoscătoare pentru toate momentele noastre de împreună.

Mulțumesc, Spotty, că m-ai învățat să dăruiesc iubire necondiționată.

 

Poza de mai sus este făcută de mine unui pisoi tomberonez pe care am reușit să-l salvez acum o săptămâna lângă blocul meu împreună cu prieteni. Ne-am chinuit vreo 3 zile, între întâlniri cu clienți, muncă, organizat o deplasare și navigând cu programul fiecăruia. Acum este în siguranță, doarme liniștit într-o casă cu oameni atenți, nu îi este foame sau frig și știu că va avea o familie care-l va iubi și avea grijă de el toată viața lui.

 

“The more cats you have, the longer you live. If you have a hundred cats, you’ll live ten times longer than if you have ten. Someday this will be discovered, and people will have a thousand cats and live forever.”
Charles Bukowski