Un tort, o prințesă și o bucătărie din București. De ziua Marthei Bibescu, am refăcut cu Andra Iliaș aka Hypnotic Foodie o rețetă cu istorie, ajustată gusturilor de azi, cu un strop de ironie, memorie culturală și mult unt — dar nu prea mult : tortul Marthei Bibescu.
Azi, pe 28 ianuarie, se împlinesc 140 de ani de la nașterea Marthei Bibescu — una dintre cele mai fascinante figuri moderne românești. Prințesă, scriitoare, spirit cosmopolit, femeie liberă și inspirație pentru Gabrielle Chanel, Charles de Gaulle, pictorul italian Boldini sau Jeanne Toussaint, directoarea artistică de la Cartier, Martha este, aparent, un foarte bun pretext și pentru prăjituri serioase.
De ziua ei, anul acesta, m-am întors la un ritual personal. Unul care începe într-o bucătărie frumoasă din București, cu haine de casă, ouă sparte pe blatul de lucru, frișcă homemade și mâini pline de făină și alune — și se termină, inevitabil, undeva între Belle Époque, Paris și o ușoară iluzie aristocratică.
Ce se întâmplă când gătești pentru Martha Bibescu
Am provocat-o pe Andra Iliaș, aka Hypnotic Foodie, să refacem tortul Marthei Bibescu la ea acasă. O rețetă care nu e doar o rețetă, ci o poveste. Prima dată când am testat prăjitura a fost în 2018, apoi l-am recreat în ianuarie 2019, chiar de ziua Marthei, împreună cu mama mea. Un moment intim, cum îmi plăcea să gătesc dulciuri cu mama, deci experimentul nostru era mai degrabă pe linie emoțională și apoi gastronomică. Pentru că unele lucruri importante se fac cel mai în familie — mai ales prăjiturile.
Articolul despre tortul Marthei Bibescu, publicat pe Code Noir Style, a devenit rapid unul dintre cele mai citite și comentate texte de pe site. Ceea ce m-a surprins, cum eu nu scriu despre mâncare sau experiențele culinare, chiar dacă ar fi de lux. La un moment dat, m-am trezit cu articolul meu copiat integral, text, structură și — partea cea mai personală — fotografiile mele, cele făcute de mine mamei mele, în bucătărie sau în sufrageria ei, pe site-uri destul de bine cunoscute. Asta da succes! Desigur, fără vreo cerere sau fără vreun credit. Mă bucură extraordinar să știu că sunt așa o sursă vie de inspirație, mă onorează și chiar o iau ca pe un compliment. Copiatul, însă, e cu totul alt sport, iar diferența dintre cele două mi se pare destul de limpede. Iar despre viitor, îl privesc cu interes și curiozitate: cred că va fi, se pare, destul de distractiv să observ cine se mai “inspiră”, cum și până unde.
Cum a fost să refac cu Andra Iliaș tortul Marthei Bibescu
Pentru versiunea 2026 a tortului istoric, am vrut să-l refacem și să-l ajustăm, să-l trecem prin filtrul experienței fiecăreia și al gusturilor noastre de azi. Pe cât de simplă și ușoară a fost joaca de-a tortul cu Andra, pe atât de complicat a fost să găsesc întâi ingredientele de bază: crema de castane și pudra de alune.
Prima — un ingredient absolut banal în Franța — a devenit o mică vânătoare de comori. M-am plimbat pe la trei magazine Mega Imagine concept și un LIDL, fără succes. La fel și pudra de alune pentru blat. Până la urmă, am găsit ceva la Râureni (știu, vă place când spun cuvinte cu “r”) și ne-am descurcat cu Sezamo să aducem tot la Andra (nu, nu facem aici reclamă). Ce să zic, când am găsit toate ingredientele m-am bucurat de parcă câștigasem la loto – cine a zis ca bucuria descoperirii nu face parte din proces? Mai ales când cauți ingrediente… cu istorie.
Nu am reușit, din păcate, să fac documentarea pe care mi-aș fi dorit-o pentru tortul Marthei Bibescu, pentru a ști exact cum arătau torturile aristocratice în jurul anului 1900. Fotografii de epocă cu prăjituri de la noi sunt sunt rare, iar descrierile — destul de vagi. Însă am aflat un lucru important despre epoca aceea ascultându-l pe Cosmin Dragomir la un podcast: la începutul secolului XX, zahărul era un ingredient scump, rar și extrem de prețios. Tocmai de aceea era folosit din abundență în prăjiturile aristocrației — nu doar pentru gust, ci ca dovadă de belșug, statut și generozitate.
Asta explică multe. Inclusiv de ce prima versiune a tortului, cea testată inițial de mama mea și de mine, era… exagerat de dulce și mult prea grasă pentru gusturile noastre de azi. Așa că, pentru versiunea revizuită 2026, am redus cantitățile cu aproximativ 20% din start. Mai puțin zahăr, mai puțin unt și mai mult echilibru. Pentru că rafinamentul nu înseamnă exces, chiar dacă vine din Belle Époque.
Tortul Marthei Bibescu – inspirație aristocratică și accente franțuzești
Versiunea actualizată a tortului — cu lista completă a ingredientelor (solistele noastre, evident) — o găsiți mai jos. Nu, repet nu e reclamă la vreun produs sau brand. Pentru mine este o continuare firească a unei povești culinare și culturale care mi-e foarte dragă și care mă leagă de familie. Deci m-am bucurat să găsesc multe dintre ingredientele necesare și la Dr. Oetker, un brand pe care îl știu de când îl folosea bunica mea, Omi, în copilărie, adus cu grijă și mari sacrificii în anii 80 din Germania. Mi se pare dovada că sunt lucruri de calitate care rezistă în timp, la fel ca și rețetele bune.
Rezultatul a fost peste așteptările mele — eu știam deja la ce mă înham, însă pentru Andra și Gabriela a fost o experiență complet nouă. Las mai jos mărturie video, ca să vedeți și voi și, sper, să apreciați la fel de mult ca mine.
Personal m-aș mai “certa” cu Andra oricând pe peliculă, dacă de fiecare dată iese ceva atât de bun. Asta pe lângă bucuria de a o vedea pe Andra bucătărind — și, desigur, plăcerea supremă de a sta apoi la masă și de a savura rezultatul, linguriță cu linguriță. Acum însă vă las pe voi să încercați rețeta și să-mi spuneți cum v-a ieșit. Nu vă sfiiți să-mi scrieți, să lăsați comentarii și, mai ales, să-mi trimiteți poze cu tortul Marthei Bibescu făcut de voi — promit să le dau mai departe. Recunosc, m-a emoționat faptul că, încă de la prima versiune versiune, mulți dintre voi ați făcut prăjitura și mi-ați arătat pozele.
Cu ce rămân după toată experiența asta 2.0 reloaded ? Trag concluzia că unele prăjituri nu se mănâncă pur și simplu. Te transformă și reușesc să aducă oameni impreună. Îți dau, poate pentru câteva minute, un accent franțuzesc imaginar și impresia că Belle Époque poate începe oriunde. Chiar și într-o bucătărie chic din București.
Tortul Marthei Bibesco – rețeta 2.0 / 2026
BLATUL (sau Daquoise în franceză)
200 gr pudră de alune (noi le-am folosit pe cele de la Yutto pe care le-am măcinat + uscat 10 min la 120° C in cuptor. Se pare că ar fi o idee bună de folosit și cu pudra de migdale, vom testa curând.)
8 gălbenușuri
150 gr zahăr brut
20 gr zahăr vanilat (Dr. Oetker)
4 lingurițe amidon (Dr. Oetker)
1 “ciupitură” de sare
Timp de coacere: 15 minute / 150 °C. Am folosit pentru mărimea din poze cercuri cu diametrul de 24 cm, cu interior mai mic de 7 cm.
CREMA
3 gălbenușuri
140 gr unt (am folosit unt sărat 82% grăsime)
80 gr zahăr alb (dacă folosiți zahăr brun, puneți 95 gr)
250 gr purée de castane (dacă luați de la Râureni ca noi, adăugați în cremă doar 1 linguriță în plus de zahăr )
1 lingură rhum
NB: Se pare că rețeta originală era decorată cu un aranjament din zahăr brut caramelizat, promit să încerc, după ce mă documentez mai sănătos, data viitoare.
CREMA FRISCA DE CASA
Preparatele se fac în ordinea menționată, frișca am făcut-o ultima. După asamblarea tortului (blat + cremă), l-am decorat și apoi am umplut spațiul din mijloc cu frișca rămasă.
Timp de realizare: 45 min
Credit poze: Gabriela Răbuș
Bon appétit!
Părerea criticului nostru Gabriela asupra tortului Marthei Bibescu
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram sau pe Facebook.
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Martha Bibesco
Jean Ghika : “Martha Bibescu știa să creeze senzație prin ținutele ei”
