Leftovers challenge cu Adi Hadean, Prajiturela, Catalina Penciu, Andra Ilias

Leftovers – sau cum putem reutiliza mâncarea în mod creativ și dincolo de idei preconcepute. Cum să nu mai aruncăm ce gătim și de ce ne este greu să cumpărăm doar cât ne trebuie – de mult cloceam subiectul refolosirii hranei în bucătărie, de care mi se pare esențial să vorbim acum. Așa mi-a venit ideea să-i provoc la #LeftoversChallenge pe Adi Hădean, Andra  Iliaș, Cătălina Penciu, Prăjiturela și pe mama mea, ca să-mi arate cum fac ei.

Bunica mea maternă, ca și alte bunici care au trăit războiul, avea un fel firesc de a refolosi tot. Absolut tot. Împreună cu mama o numeau  “restructurarea” și era de fapt un exercițiu de imaginație culinară pe care îl așteptam cu nerăbdare ca pe o cutie a surprizelor pentru că amandoua găteau extraordinar. Mama, crescută în Epoca de Aur, știa să facă un întreg meniu de lux din te miri ce – o lingură de făină și puțină smântână deveneau o tavă de sărățele, zarzavatul de la legumele rămase de la o ciorbă se transforma în delicatese aurite într-un strop de ulei, iar pâinea veche era punctul de plecare al unui concurs deschis de creativitate – frigănele, biscuiți, crutoane sau budincă din pâine cu mere și bezele din care aș fi putut mânca zilnic.

Acum câteva săptămâni am fost la un eveniment de beauty care a avut loc într-un restaurant libanez din București, deschis recent. Pare că a trecut foarte multă vreme de atunci, ca și când s-a întâmplat deja într-o altă viață. M-am bucurat să văd cum, la finalul serii, personalul a organizat în cartoane de take-away tot ce rămăsese de la petrecere și-și îndemna invitații să ia pachete pentru acasă. O abordare firească în multe alte locuri, pe care am întâlnit-o rar la noi, încă și mai puțin la evenimente. Câteva zile mai târziu, pe strada Câmpineanu, un local specializat în meniuri de prânz aranja frumos în cutii surplusul zilei. Înainte de închidere, acestea erau așezate la ușă ca oricine-și dorea să se poată servi gratuit. De curiozitate, m-am dus și în seară următoare – un nou rând de pachețele era gata lângă ușă.

Când am lansat #LeftoversChallenge mi-am dorit să regăsim plăcerea lucrurilor simple și a bucătăriei familiale abordând un subiect câteodată tabu. Aveam să aflu că și pentru invitații care au răspuns provocării mele reutilizarea este importantă și o preocupare naturală, născută cu mult înainte că ea să devină o modă acum câțiva ani. Ceea ce a dat naștere la discuții foarte interesante, cum ar fi ce crede fiecare despre refolosirea resturilor, care sunt rețetele preferate dar și ce tipsuri au pentru perioada aceasta în care vom sta destul de mult pe acasă.

Reutilizarea leftovers -urilor este doar o prelungire firească a unei pasiuni cât și un exercițiu foarte drag. Dacă acum devine trendy să vorbim despre food waste, în familie a fost de când mă știu o tradiție, am învățat că mâncarea nu se aruncă și că este prețioasă. Iar o dovadă de respect este să știi să refolosești ingredientele de ieri sau de alaltăieri. Multe feluri de mâncare sunt mai gustoase a doua zi, cu toții știm cât de bune sunt prăjiturile dacă mai aștepți puțin.

Iar dacă Adi, mama, Cătălina, Andra sau Prăji au personalități și experiențe diverse, când vine vorba de refolosire reacționează toti la fel și au aceeași atitudine – să învățăm să facem mai mult cu mai puțin și să ne bucurăm de tot ceea ce avem.

Cătălina Penciu, the #LeftoverQueen

 

Catalina Penciu, adevarata “Leftovers Queen”

 

Pe Cătălina Penciu am cunoscut-o online. Mai precis pe instagram, unde mi-a atras întâi atenția. Am început să-i urmăresc contul cu regularitate, ca si blogul minimalist, care m-au transpus cu ușurință în universul grafic și vizual al autoarei. Nu e de mirare că este pasionată și de fotografie cât și de răsucit cuvinte.

Cătălina este jumătatea Omnivor, jurnalul de cultură gastronomică creat la Decât o Revistă. O dată pe lună trimite și Eat/Cook/Travel, un newsletter cu lecturi suplimentare, sfaturi de fotografie culinară și multe altele. Ceea ce m-a cucerit definitiv și m-a făcut să o pun pe lista de oameni faini este o fotografie dintr-un articol despre rosii, citit în DOR acum vreo doi ani –  imaginea ei mi-a amintit de roșiile din copilărie pe care vara îmi plăcea să le mănânc reci din frigider, ca pe niște fructe.  Cătălina este atentă la resturi de ani buni, transformându-și din 2016 preocuparea pentru leftovers într-o rubrică pe site-ul ei numită #leftoverqueen pe care, dacă sunteți pasionați de bucătărie ca mine, e musai să o urmăriți.

1. Statistic vorbind o treime din mâncarea cumpărată de români este azvârlită la gunoi, în condițiile în care i se alocă o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie ?

Întotdeauna trecutul e complicat și cred că al nostru în particular nu ne ajută deloc acum. Vedem asta zilnic într-o formă sau alta, dar parcă mai abitir în ultimele săptămâni. Pe lângă toate astea, cred că nici nu (mai) avem rutina gătitului acasă (acel meal prep care face înconjurul Pinterestului) și deseori acționăm după poftă, nu după plan. Partea bună e că putem modifica ușor obișnuința, iar perioada asta de izolare e posibil să ne ajute. Mai ales dacă vorbim de meal prep, de la alesul unor rețete simple și gustoase, la lista de cumpărături, la gătit organizat (se poate chiar și doar de două ori pe săptămână, cu un pic de planificare) și mâncatul disciplinat, toate au nevoie de un pic de timp. Și gândire în liniște, un pix, un carnețel și acces la o pleiada de rețete (de pe Internet sau din caietul de rețete al mamei/bunicii).

2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm, așa cum știau foarte bine să facă bunicile noastre, să devenim creativi cu resturile alimentare?

Moda ca moda, dar buzunarul nostru și tonele de resturi ar trebui să conteze cel mai mult, zic eu. Și până la urmă e și un sentiment de satisfacție să știi că ai reușit să scoți o masă întreagă din lucruri care ar fi ajuns, altfel, la gunoi.

3. Ai pe blogul tău rubrica #leftoverqueen din august 2016 unde în prima rețetă refoloseai porumb fiert și uitat în frigider. De ce și când ai simțit nevoia să faci rubrica și care sunt rețele tale preferate?

Relația mea cu gătitul din resturi a început încă din copilărie, sunt celebre omletele pe care tata le încropea din tot ce mai era prin frigider, sâmbătă dimineața. Am crescut cu o responsabilitate pentru mâncare și cum folosim ingredientele la care avem acces, așa că #leftoverqueen a fost doar începutul. Din septembrie 2018 am și o recurență pe Instagram: #înpanădeidei – spune-mi ce ingrediente ai în frigider, ca să-ți spun ce aș găti eu cu ele. E tot un apel creativ la a înceta să mai aruncăm legumele, fructele, verdețurile pe care cineva le-a crescut și pe care noi le-am cumpărat. Cât despre rețete preferate, nu cred că am așa ceva. Momentul cel mai mișto al săptămânii e de fiecare dată când reușesc să scot o masă măcar decentă din orice mai găsesc uitat prin vreun colț de frigider – cu cât mai diferit, cu atât mai bine.

4. Care este “metoda Penciu” de a refolosi în bucătărie și ce ai învățat să nu arunci? Cum a evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi sfaturile și alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?

Îmi place cum ai numit-o, Metoda Penciu – o să mă gândesc s-o brevetez până nu e prea târziu :D. Pentru mine povestea asta e mai complexă decât resturile în sine și ia în calcul inclusiv să folosim tot ce putem din legume și fructe proaspete (de exemplu: cojile de rădăcinoase se transformă foarte ușor în chipsuri crocante: când rămân cu resturi de coji de morcovi sau păstârnac le mai spăl o dată, pentru super-siguranță, le trântesc în tavă cu niște ulei de măsline și sare, și m-apuc să pândesc momentul perfect de crocănțeală; cozile de verdețuri se transformă ușor în pesto; cotorul de mere și gutui – în dulceață sau jeleu; toate bucățile de pui care par că nu au loc nici în supă, nici în tocană, pot face un stock numai bun de folosit cu altă ocazie). E de fapt despre a te bucura de tot ce ai, din plin. Și dacă pare prea covârșitoarea toată munca asta, cred că e important să începi de undeva, de oriunde: ca un experiment, poți încerca timp de o săptămână să găsești variante creative pentru a îngloba resturi sau părți din legume pe care nu le folosești deobicei.

4. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr, iar drojdia se va schimba curând contra unui apartament in centru. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să le privilegiem?

Eu cred ca toată perioada asta, așa grea cum pare acum, o să ne aducă și o schimbare în bine în felul în care ne raportăm la ingrediente, resturi, privilegii și la mâncare, ca tot unitar. Poate o să înțelegem mai bine respectul față de ingrediente și cum să fim cumpătați. Respect și echilibru sunt ce-mi vine în minte acum, și cred că ele se aplică foarte bine la mâncare. Nu mai găsim drojdie? Sunt sute de rețete de pâine cu bicarbonat, chifle, lipii, care să ne scoată din impas. Nu mai avem zahăr? Sigur se poate încropi un chec cu banane, sau mere, sau morcovi, sau dovlecei, în loc. Sunt o tonă de alternative pentru tot felul de constrângeri și o grămadă de oameni dispuși să ne ajute să le găsim.

Ce fac eu cel mai des când mă trezesc cu tot felul de chestii prin frigider e frittata. O variantă de omletă plină de miez, în care încap și cartofi dulci, și resturi de friptură, dar și verdețuri sau semințe. Eu călesc deobicei toate ingredientele în ulei încins, peste care pun amestecul de ouă+ lapte sau smântână. După ce se gătește puțin în tigaie, o trimit direct la cuptor, unde se mai rumenește puțin. Totul e gata în doi timpi și trei mișcări!

#LeftoversChallenge – frittata cu tot ce ai prin frigider

De obicei cam ce rămâne în frigider și cam tot se poate pune într-o frittata. Pentru rețeta de mai jos:

2 ouă o mână de spanac proaspăt

2 cârnați (merge și o bucată de friptură rămasă de cu o seară înainte)

1 carton dulce (poți încerca și cu un cartof obișnuit)

2 felii de brânză

1 – 2 linguri de lapte sau 1 lingurita de smantana

sare & piper după gust

 

Catalina Penciu ne pregateste pentru frittata

 

Catalina Penciu, LeftoverQueen si frittata cand e gata

 

Andra Iliaș, happy face la Hypnotic Foodie 

 

Andra Ilias si un balcon, foto credit Andrei Nemirschi

Prima oară când am văzut-o pe Andra a fost la un eveniment unde avea cei mai colorați cercei dintre toate doamnele prezente – niște ciucuri lungi, ciclameno-violeții din mătase, care se mișcau o dată cu ea de parcă dansau. Și cum Andra râde mult, cerceii ei dansau tot timpul. Nu știam că este o mare fană a cerceilor  statement si că are o mică colecție de care este mândră. Andra e unul dintre oamenii rari care și fac ceea ce promit, cu naturalețe și o viteză comparabilă cu cea a luminii. Iar când o pasionează un proiect se implică din tot sufletul și-și va oferi ajutorul cu generozitate, dincolo de ce i s-a cerut.

Când am vorbit cu ea despre #LeftoversChallenge, Andra își improvizase o plajă de apartament și stătea să se bronzeze pe balcon. Nu aș putea să mă gândesc la ea fără să fie pe undeva soare – până și în farfuriile ei vei găsi soare cum Andrei îi plac culorile și inspirațiile culinare orientale. M-am bucurat să descopăr că refolosirea în bucătărie și popularizarea unor obiceiuri simple este un subiect care o preocupă și pe ea: “Știi, acum este la modă să fii responsabil, să fii atent la food waste și să reutilizezi – pe mine mă interesează dincolo de modă, este un obicei pe care-l am de mulți ani de zile și cu mult înainte să fie trendy.”

Pe Andra Iliaș o puteți găsi pe site ei unde își împarte gândurile, rețetele dar și călătoriile, pe canalul ei Youtube (are un canal activ si plin de energie așa cum este și ea)  pe instagram sub numele Hypnotic foodie sau pe pagina de Facebook la Bunatati cu Andra Iliaș.

 

 

 

1. O treime din mâncarea cumpărată de noi este azvârlită la gunoi, în condițiile în care constitue o parte substanțială din revenitul lunar al românilor. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie? 

Nu cred că este o problema națională. Nu știu cum este prin țările nordice, de exemplu, dar în America știu sigur că risipa este chiar și mai mare. La noi însă, cred că vine cumva din arhetipul dezvoltat din zecile de ani petrecuți în lipsă. La nivel global însă, s-ar putea să fie vorba tot de acea nevoie de abundență pe care omul occidental o resimte.

2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm, așa cum știau foarte bine să facă bunicile noastre, să devenim creativi cu resturile alimentare?

Pentru că merită să ne exersăm creativitatea, care este ca un mușchi pe care cu toții îl avem în corp, dar pe care dacă zaci pe canapea zilnic nu o să îl întărești la nivelul unui atlet. Pentru că este amuzant și ne crește stima de sine când observăm că am reușit să scoatem ceva extraordinar din mai nimic. Pentru că de cele mai mult ori este mult mai simplu și mai scurt să prepari o masă din alimente deja gătite, desfăcute. Și nu în ultimul rând pentru că economisesti niște bani care apoi îți pot aduce alte bucurii (o geantă, o pereche de cercei…).

3. Preocupată de rețete simple și rapide, îmi aduc aminte seria ta Din 5 în 10 pentru o bucătărie de birou pe care sper să o continui.  De ce ai simțit nevoia să faci rubrica și care sunt rețele tale preferate?

Pentru că așa gătesc și eu acasă. Foarte rar mă vei vedea pregătind rețete complicate, cu multe procese tehnologice și MULTE vase de spălat. În plus, în agitația în care trăim în mod normal, nu în aceste vremuri, timpul este prețios și vreau să îl valorific pentru a obține și rețete gustoase, nu doar rapide. Printre preferatele mele sunt cele cu linte și năut de la conservă, dar și dulciurile rapide.

4. Care este metoda ta de a refolosi în bucătărie și ce ai învățat să nu arunci? Cum a evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?
Dar cred că cele mai importante sunt folosirea congelatorului în care să depozităm mâncarea de care ne-am săturat, pentru a o scoate într-o seară când știi că nu ai chef să gătești și utilizarea legumelor la maximum, folosirea cojilor pentru supe și sosuri și păstrarea părților bune dintr-o legumă care a început să se strice într-un colț. Țin minte că prin tinerețe eram oripilată de câte o legumă sau fruct care incepuse să se strice și îl aruncam imediat dar, după ce am înțeles că restul pulpei este perfect sănătos, mi-am revizuit complet atitudinea.
5. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr, iar drojdia se va schimba curând contra unui apartament în centru. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să privilegiem?

Și pentru acest subiect am scris chiar de curând un articol. http://andrailias.ro/2020/03/cum-sa-mananci-sanatos-si-variat-in-carantina/

Pe de altă parte, dacă nu ești vreun pasionat de făcut pâine (cu maia, că e la modă sau cu mașina de pâine care era și ea la modă acum câțiva ani), să te apuci să faci acum pâine în casă, cu tot timpul din lume pe care îl ai, nu o să fie cea mai reconfortantă experiență. Ne-am dezobișnuit să mâncăm pâine „curată”, de casă, care este mai tare, se usucă mai repede. Câți crezi că vor duce joaca asta de-a brutarul amator până la capătul carantinei? Dar noroc că există alternative: lipii făcute imediat care nu necesită frământare, creștere, folosirea cuptorului, mămăliga rece (ca și la mălai a fost agitație) pe care nu o aruncăm ci o punem pe tigaie, grătar sau la prăjit și este un bun înlocuitor de pâine, crackers de orez expandat, etc.

6. Ești psiholog de formație, iar mâncare a fost dintotdeauna strâns legată de mental. În perioada aceasta, la ce ar trebui să fim foarte atenți înafară de prea multă mâncare și dulciuri, ca să ne menținem mentalul sănătos?

Cred că mișcarea este importantă, chiar dacă o faci în sufragerie sau pe balcon (cei mai norocoși), pentru că are o componentă chimică ce induce o stare de bine. De asemenea hobby-urile sunt importante, acela activități care ne duc în mindfulness și ne rup de grijile cotidiene. Și nu în ultimul rând comunicarea permanentă cu prietenii și familia.

#LeftoversChallenge – cum să reutilizezi orezul fiert 

Adi Hădean

Unul dintre personajele mele preferate în HORECA și implicit din peisajul autohton este Adi Hădean, pe care de altfel am avut norocul să-l văd chiar înainte de #MareaIzolare acum câteva săptămâni. Alături de Nicolai Tand, Radu Dumitrescu, Alexandru Dumitru si Joseph Hadad, Adi a vorbit la evenimentul Horeca Next Level despre avantajele și dezavantajele de a fi Chef și owner, despre realitatea și motivarea unui antreprenor, pe care nu le vezi de obicei din spatele farfuriilor dar care se oglindesc în ele. Lui Adi nu îi este frică de cuvinte pe care le mânuiește cu aceeași plăcere și îndemânare cu care și  gătește, și are o generozitate și autenticitate pe care sper să le vedem cât mai des la radio sau la televizor (mă refer la faptul că tare mi-ar fi plăcut să-l aud din nou în emisiunea Medium Rare).

Când i-am propus #LeftoversChallenge Adi mi-a spus că nu are multe rețete dedicate conceptului pe care doream să-l experimentez, dar că frecvent ingredientele rămase de la alte mâncăruri își găsesc firesc locul în cele peste 4 000 de rete culinare de pe blogul său. Și mi-a recomandat o rețetă unde resturile au ajutat la crearea unui curry.
” Am preferat mereu o abordare după principiul “gătim cât mâncăm” tocmai pentru a evita risipa.” mi-a spus cu ceea ce francezii ar numi “un sacré franc-parler” când l-am întrebat ce crede despre refolosire în bucătărie.

1. Statistic vorbind o treime din mâncarea cumpărată de români este azvârlită la gunoi, în condițiile în care i se alocă o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă atât de mult la noi și de ce este atât de greu să cumpărăm doar ce avem nevoie?

Cred că se aruncă mult pentru că avem prea mult. Oamenii care au mai puține resurse le respectă, nu le irosesc. E posibil ca în această perioadă, în care ne întâlnim cu tot mai multe restricții, să învățăm să tratăm mâncarea cu mai mult respect.

2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm, așa cum știau foarte bine să facă bunicile noastre, să devenim creativi cu resturile alimentare?

Cred că e bine să învățăm indiferent de motiv, fie și de dragul modei. Dacă asta-i abordarea care ne aduce pe un drum pe care ne mișcăm mai conștient și mai responsabil, fie, nu am nimic de comentat. În mod evident (pentru mine, cel puțin), a arunca mâncarea doar pentru că nu știi ce să faci cu ea, azi când ai atâtea surse de informație, e un semn de nesimțire cronicizată. Se poate vindeca, dar presupune eforturi mari din partea celor din jur.

3. Care este metoda ta de a refolosi in bucatarie si ce nu arunci? Cum a evoluat demersul tau de-al lungul anilor si care sunt astăzi sfaturile si alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?

Nu e o metodă. E important să nu cumperi compulsiv, să nu te porți ca un hamster care adună mâncare doar să fie el liniștit că are. Dacă te gândești la ou sau la morcov cu la fel de mult respect ca la un steak, s-ar putea să înveți repede cum să le gătești. Nu trebuie să fii creativ, nici să inventezi sau să reinterpretezi bucătăria. Caută mereu ca din puțin să faci mult. Invers e mai ușor, poate orice dobitoc. A fi om înseamnă să chibzuiești, să cauți soluții, să-ți faci viața mai bună cu ce ai în jur.</div

4. Ultimele zile au adus penurie la făină și zahăr, iar drojdia se va schimba curând contra unui apartament in centru. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să privilegiem?
Nu e penurie, e o situație temporară declanșată tocmai de faptul că oamenii s-au comportat firesc, adică au acționat conduși doar de instinctul de conservare, nu de rațiune. Lanțurile de aprovizionare au revenit la un soi de normal și acum găsești cam orice. Un gest de umanitate ar fi să gândești puțin, să empatizezi și să ai în vedere faptul că trăiești într-o comunitate. Probabil că marile lanțuri au distrus ideea de comunitate, dar e posibil să revenim acolo, acum că stăm la coadă înainte de a intra în magazin și avem timp să medităm.
Nu cred că ar trebui să favorizăm un aliment în fața altuia. Avem nevoie de o alimentație complexă și echilibrată. Puțin din orice o să ne treacă cu bine peste o perioadă scurtă de izolare. Pentru perioade mai lungi există conservele.
Reteta recomandată de Adi Hăden pentru #LeftoversChallenge este propusă de Costin Bărbutz pentru adihadean.ro și recunoaște că folosește pentru rețetele sale câte un ingredient rămas de la altă masă sau de la altă sesiune de gătit.

#LeftoversChallenge – cum să faci curry din rămășițe

 

Costin Barbutz pentru adihadean.ro, curry din ramasite

Joana Coja zisă și Mama

 

 

Dacă am deschis #LeftoversChallenge vorbind de ea și bunica, trebuia să fac un pic de loc faimoasei rețete de budincă din pâine veche cu mere pe care am tot lăudat-o. Poate nu este lucrul cel mai simplu să-i pui întrebări mamei tale, cu toate că răspunsurile te pot surprinde. Bucătăria este și a fost de când mă știu unul dintre locurile ei preferate de joacă, unde experimentarea era la ordinea zilei și căpăta cele mai variate forme, culori sau mirosuri.
Minuțioasă și atentă la detalii, ne-a învățat pe mine și pe sora mea că mersul la piață, pregătirea mâncării sau a unei mese sunt lucruri care se fac din plăcere în familie – dacă unul freacă albușele, altul pregătește aluatul, iar al treilea taie legumele sau curăță fructele. Ideea de a face mâncarea împreună a rămas un obicei și la mine, de multe ori îmi place să chem prieteni acasă sub pretextul unei  rețete.
Țin minte cum o dată i-am spus mamei că, spre deosebire de bunica ale cărei mâncăruri aveau întotdeauna exact același gust, la ea niciodată mâncarea nu era de două ori la fel, ceea ce pentru un copil era motiv de dezorientare. Bunica Omi urmărea cu exactitate toate adnotările și cantitățile din caietul ei de bucate, pe când pentru mama rețeta era doar o recomandare prietenoasă pe marginea căreia improviza în căutarea echilibrului perfect între dulce și sărat.
Sunt aproape sigură că bunicile sau mamele voastre au o rețetă asemănătoare cu cea alaturata pe care poate o căutați, așa că sper ca cea de mai jos să fie, dacă nu o descoperire, prilejul unei amintiri plăcute.
1. O treime din mâncarea cumpărată de români ajunge la gunoi, în condițiile în care bugetul pentru hrană este o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie?
Și în alte țări se face risipă, dar cred că după o lungă perioadă de dictatură, românul dorește să se comporte ca în țările pe care le admiră, de unde o idee falsă despre abundență și aruncat. E bine să facem o listă și să nu plecăm niciodată la cumpărături flămânzi, cumpărăm doar necesarul și nu umplem sacoșa cu produse luate de poftă pe care nu știm unde să le punem fiindcă frigiderul e prea plin. Pare o glumă, dar e un sfat înțelept pe care l-am testat și care nu-mi aparține.
În al doilea rând există ideea greșită că data de fabricație cere să aruncăm mâncarea suspectată de a fi perimată. În Germania și Franța sunt numeroase emisiuni cu dieteticieni, medici, nutriționiști și chimiști care explică cum iaurturile se pot mânca oricând, indiferent de data de expirare. Că ouăle nu trebuie obligatoriu păstrate în frigider. Că mucegaiul care apare rapid pe brânzeturi e o ciupercă naturală care nu atacă tot alimentul, e suficient să fie curățat cu un cuțit.
Biscuiții nu prea au perioadă de utilizare – se păstrează bine chiar dacă se usucă. Există magazine care preiau mărfurile perimate sau aproape perimate și o vând mai ieftin.
Alte magazine colaborează cu aplicatii anti-risipa sau pun zilnic în stradă marfa devenită nevandabilă dupa criterii economice, la discreția celor nevoiași. Excepție fac alimentele pe bază de carne, unde doar cele afumate se păstrează multă vreme. Iar mâncarea gătită se poate depozita ușor în pungi sau cutii în congelator ca să fie consumată mai ușor.
2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm să devenim creativi cu resturile alimentare? Pentru că este și economic și poate fi și foarte amuzant să reînvățăm reguli simple. Am mâncat azi spanac cu frigănele și a rămas puțin din ambele?
Cu spanacul facem un gratin de paste, iar frigănelele încălzite în tigaie cu un pic de zahăr praf devin desertul francez pain perdu. Am mâncat un pui fript și a rămas carne? Facem o ciulama (știu că nu-ți place) sau o tocăniță cu legume în care amestecăm carnea în bucăți și o servim cu purée de cartofi sau mămăliguță, iar oasele le fierbem într-o supă pentru a-i da gust.
Ne rămâne mămăliguță? O tăiem felii și o punem la cuptor între straturi de smântână și brânză rasă. Frunzele de ridiche sunt foarte bune într-o salată sau în ciorbă, ca și frunzele de morcov. Există o mulțime de posibilități pentru fiecare mâncare, iar dacă resturile sunt surse de inspirație pentru chef-ii restaurantelor cu stele Michelin, ca pentru mulți chef de altfel, de ce să nu ne inspirăm și noi la rândul nostru?
3. Ești o adevărată « foodie” și bucătăria este unul dintre locurile tale de joacă preferate, așa încât prietenii te-au poreclit de mulți ani “Cordon bleu ».  Care sunt rețele tale preferate și ce ai învățat în cei peste 25 de ani de locuit în Franța?
Am învățat că francezii, obișnuiți cu supe cremă, sunt înnebuniți după ciorba românească de legume și leuștean, dreasă cu smântână. Vorba veche –  orice învăț are și dezvăț. Mi se spusese că la majoritatea copiilor din Franța nu le plac legumele fiind învățați de mici doar cu carne, purée de cartofi și paste. Am aflat că sunt curioși să descopere feluri noi de mâncare și deci legumele, ba chiar vor să gătească, probabil din cauza emisiunilor televizate. Chestie de educație.
Îmi place să-mi surprind prietenii la cină (nu acum în perioada epidemiei de Covid19) cu feluri nefranceze ca rakfisk, o rețetă norvegiană de somon, dar și cu un soufflé servit cu cașcaval ras și mazăre extra-fină, cum îl servea mama. Acum experimentez rețete de gratin cu andivele caramelizate, prea triste pentru o salată. Nu am rețete preferate, dar îmi place să mă gândesc din timp la meniu când avem invitați. Atenție, de multe ori servesc un meniu făcut din resturile din frigider. Compun și inventez, nimic nu e rigid..
4. Care este metoda ta de a refolosi în bucătărie și ce ai învățat să nu arunci? Cum a evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?
Practic orice aliment poate fi reciclat, n-aș ști să fac o listă: fructele care încep să se strice, resturi, legume care nu mai sunt frumoase, un iaurt rătăcit în frigider, un rest de lapte sau de vin. Cojile bine spălate de pătrunjel, cartof, nap, păstârnac sau morcov, ușor frecate cu sare și ulei și date la cuptor fac niște chips perfecți pentru seara la televizor. Oasele de la carne fac baze excelente pentru sosuri sau supe.
La fel pentru prăjituri – banane prea coapte, devenite negre pot să devină banana bread. Delicios.
Am învățat că apa în care fierb boabele de năut pentru humus e foarte gustoasă, are aproape gust de supă de carne și poate fi folosită așa. Sau, dacă nu are sare, e mixată până obținem o frișcă vegetală pe care o folosim la prăjituri.
Pâinea uscată măcinată e o baza excelentă pentru biscuiți și cake. Sau pentru găluște în ciorbă. Pâinea veche și nu uscată se mai poate tăia în felii subțiri pentru o budincă desert, sau pentru una sărată cu brânză și legume servită cu salată.
E suficient să-ți lași fantezia să se pună în mișcare și să îndrăznești, vei găsi pe internet rețete în toate limbile lumii.
5. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr în România, dar și de orez și lapte la Paris. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să privilegiem?
Penuriile apar când lumea panicheaza și face razzia în magazine, apoi își da seama că aprovizionarea e normală și că nu mai este loc acasă pentru stocuri. Lintea, fasolea boabe, năutul, mălaiul sunt surse bogate în proteine, ne dau posibilitatea să facem feluri de mâncare gustoase și hrănitoare fără să avem nevoie de pâine sau să gătim carne.
Așa au supraviețuit francezii în vremuri de restriște, fără orez, făină sau cartofi, cu siguranță ca și părinții și bunicii noștri. În cămară nu ocupă mult loc, spre deosebire de kilograme de cartofi pentru aceeași cantitate de mâncare.
Brânzeturile cu pasta dura pot fi păstrate multă vreme. Proaspete, ori când se usucă puțin, rase și puse în cutii pentru paste, orez sau mămăliguță. Tata presara puțin cașcaval și în supa fierbinte, unde se topea și era o invenție grozavă! Fructele sunt esențiale – proaspete sau dacă încep să se strice, într-un purée de fructe ca desert sau o prăjitură. Nu le aruncați când nu mai au “față comercială”.

#LeftoversChallenge – cum se reutilizează pâinea veche pentru un desert

Budincă de pâine veche și mere
5-600 g pâine veche dar nu uscată
4 ouă
150 g zahăr
1 baton de vanilie
50 g unt
5-600 ml lapte
Se taie pâinea în felii de cel mult 5 mm. Se unge un vas termo rezistent cu unt. Fiecare felie de pâine se unge cu puțin unt – atenție, aceasta nu trebuie sa fie uscată. Se poate folosi orice pâine. In vas se alternează un strat de felii de pâine cu unul de mere rase pe răzătoarea mare. Budinca se termină cu un strat de pâine.
Se bat gălbenușele cu jumătate din zahăr iar când s-a dublat cantitatea amestecului se adaugă vanilia si laptele. Se toarnă compoziția peste feliile de pâine și merele din vas. Separat se bat tare albusele și se adaugă treptat restul de zahăr până albușele devin tari și lucioase. Se acoperă compoziția din vas și se dă la cuptor timp de 30-40 minute la 160°C.
Se poate pune albușul și pe urma și da la cuptor 25 de minute la 120°C, ca să devină albușul bezea.
Se poate servi caldă sau rece, după poftă.

Mihaela Sava sau Prajiturela

Când o vezi pe Prăjiturela, iti vine să o desenezi – are un păr blond cret plin de inele si un zâmbet până la urechi 99, 99 % din timp. Asta pentru că îmi imaginez că măcar cand doarme nu este pusă pe glume. Nu poti să-i spui altcumva decât Prăji, chiar dacă stii că numele ei este Mihaela. Pasiunea cu care imparte retele, sfaturi si voie buna pe canalul ei de Instagram este molipsitoare. Ieri de exemplu, am stat până dupa miezul noptii să o urmaresc cum a încercat să faca o retetă de pâine cu bere în loc de drojdie. Nici nu a contat că nu a iesit ce-si dorea, am stat să ma uit ca la un serial cu Hercule Poirot să vad cine este criminalul. La fel si acum cateva luni când a facut  un story cu rutina ei de dimineata care 80 % si aproape 30 minute este dedicata îngrijirii tenului si restul make-up-ului – am trebuit să văd tot până la capăt. Prăji recunoaste că nu iese niciodata din casă fără să “fie cochetă”, lucru mostenit de la bunica ei Viorica, despre care vorbeste cu mult drag pe blog. Încă o poveste cu bunici, mi-am zis si am zâmbit în sinea mea. Ce mai este bine de stiut e că Prăjiturelei îi plac grozav ardeii iuti (aici nu cred că o să ne întelegem), mâncarea roz si orice cu sfeclă rosie (îmi mai revine inima) si ceaiul (oh da!).
Nu as fi putut să fac un #LeftoversChallenge fără ea – e ca si cand ar fi lipsit ceva la o mâncare.
1. Statistic vorbind o treime din mancarea cumparata la noi ajunge la gunoi, în conditiile în care bugetul pentru hrană este o parte substantială din revenitul lunar al românilor. De ce crezi că se aruncă asa de mult si de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie ?
Referindu-mă strict la România  văd două categorii care cumpără cantitati mari de mâncare:  cei care nu au reusit să se “vindece” dupa perioada de neajunsuri pe care au trăit-o în comunism. Si cei tineri care nu reusesc sa facă fată ofertelor, supraproductiei si agriculturii industrializate, care nu au o cultură alimentară si care nu au capacitatea să-si formeze preferinte. Cred însă ca trendul este unul în care se atrage atentia asupra consumului în exces. Din păcate receptorii acestui mesaj sunt putini, dar din fericire sunt tineri.
2. Dincolo de modă de ce ar fi util si important să învătăm, asa cum stiau foarte bine să facă bunicile noastre, să devenim creativi cu resturile alimentare ?
Cred că ar trebui să nu ne mai fie teama să mâncăm ce am gătit cu o zi înainte, să nu ne mai înspăimântăm de un aliment expirat cu o zi si să încercăm să iesim din paleta de gusturi învătată acasă. Paradoxal este faptul că în perioada interbelică Romania gastronomică era plină de arome si gusturi, de ingrediente exotice, care au dispărut pentru o perioadă lungă din alimentatia românilor. Îmi vin în minte sparanghelul si parmezanul, nelipsite din bucătaria bucurestenilor din perioada sus numită. Bunicile noastre erau creative, asa ar trebui să fim si noi.

3. M-am gandit la tine pentru #LeftoversChallenge cum vorbesti des despre resturi si văzusem sfaturile tale de pe blog.  Care este metoda ta de a refolosi în bucătarie si ce ai învătat sa nu arunci? Cum evoluat demersul tau de-al lungul anilor si care sunt astăzi alimentele usor de « reciclat » pe care le-ai recomanda ?

În evolutia mea “culinară” am avut 3 etape: perioada în care stăteam în cămin, găteam cu ce îmi permiteam să cumpăr, apoi perioada în care am descoperit hipermarketurile, perioada “fiului risipitor”. Acum simt ca sunt în perioada înteleptului, cea în care dintr-un pui la cuptor fac 3 feluri (friptură, wraps, zeamă de oase), din resturi de legume fac supe, din resturi de brânză quiche-uri delicioase si din fructe pe cale să se strice un cobbler delicat.

4. Ultimele zile au adus o penurie de făina si zahăr, iar drojdia se va schimba curand contra unui apartament în centru. Care ar fi gesturile firesti pe care ar trebui sa le avem când ne pregătim de izolare si ce alimente ar trebui să privilegiem?

Cred tine de fiecare dintre noi. Sunt unele persoane care au cumpărat 10 kg de făina si 10 plicuri de drojdie dar nu au copt niciodată în viata lor o pâine. Persoane care au cumpărat fără să se gândească la ce consumă zi de zi. Ideal e să cumpărăm cumpătat si respectând si nevoile semenilor nostri.

 Sugestia mea este să facem o retrospectivă a ultimei luni (poate chiar două) si să ne amintim ce am mâncat, de fapt ce ne-a plăcut din ce am mâncat. Dacă nu le-am gatit noi, căutam retetele si încercăm să preparăm doar ce ne place. A sta în izolare nu înseamnă a mânca doar mâncăruri din conserve, pâine si cartofi. Eu cred că acest moment ne dă ocazia să descoperim ce ne place să mâncăm si chiar să gătim. Să descoperim arome si gusturi pe care voiam sa le încercăm, să ne împrietenim cu bucătăria.

#LeftoversChallenge – cum să faci o shaorma sănătoasă de casă din resturi de friptură,  chiftele vegetariene din resturi de orez sau puré sau crumble de fructe din fructe care se strică

Shaorma de casă

Tragem rapid la tigaie carnea în putin ulei.

Ungem o lipie simplă cu iaurt, adăugăm salata verde si legume dupa preferintă, mustar, ketckup si la final carnea.

Rulăm si mâncăm cu pofta.

Salata

Taiem friptura rece în cubulete, facem o salată cu verdeturi si legume, adaugăm carnea si cubulete de pâine. Facem o vinegretă din zeamă de lămâie si ulei de măsline si amestecăm totul.

 

Cobbler cu rubarba, reteta semnata de Prăjiturela

 

Chiftele vegetariene din resturi orez sau puré

Amestecam orezul sau puré-ul cu ou, pătrunjel proaspăt, sare si piper. Cu mâinile umezite, formăm chiftele de dimensiunea podului palmei. Le dăm la rece 20 minute la frigider, apoi le frigem in tigaie in putin unt sau ulei.

Crumble de fructe din fructe care se strică

Tăiem fructele cubulete, apoi le amestecăm cu zahăr dupa gust. Le punem într-o tavă unsă cu unt si pe deasupra punem fulgi de cereale integrale, apoi adăugăm câteva cubulete de unt. Coacem la 200 de grade pentru 40 de minute.

Pentru umplutura
  1. 300 g cirese fara samburi
  2. 200 g rubarba taiata bucatele
  3. 4 linguri de zahar brun
  4. 2 linguri faina de secara (daca nu aveti, folositi faina de grau)
  5. 1/2 nucsoara proaspat rasa
  6. 1/2 lingurita cardamom macinat (optional)
  7. un praf de sare
Pentru crusta
  1. 5 linguri fulgi de cereale (eu am pus ovaz+grau)
  2. 2 linguri fulgi de migdale
  3. 1 lingura faina de secara (sau grau)
  4. 2 linguri nuca macinata
  5. 2 linguri zahar brun
  6. 50 g unt
Cum procedam
  1. intr-un bol incapator amestecam toate ingredientele pentru umplutura (faina are rolul de a absorbi lichidul in exces)
  2. incalzim cuptorul la 180 grade C/gaz 4
  3. intr-un alt bol amestecam ingredientele pentru crusta – va recomand sa le amestecati cu mana pentru a se incorpora foarte bine untul
  4. distribuim umplutura (fructele) in 4 forme individuale sau intr-o singura forma mai mare acoperim cu amestecul de cereale
  5. punem intr-o tava acoperita in prealabil cu hartie de copt – umplutura va da pe dinafara (asta ne si dorim)
  6. dam la cuptor pentru 40 de minute

Pentru intreaga reteta, poti sa vezi si linkul de mai jos:

Crumble cu cirese si rubarba

 

 

Reteta mea proprie si personală pentru #LeftoversChallenge

 

 

Mi s-a parut firesc sa o pun la urma, dupa cea a Prăjiturelei, mai ales ca este vorba de una din retetele mele preferate – biscuitii de casa facuti din paine veche si uscata. Imi plac retetele simple, am impresia ca ma pot concentra pe calitatea ingredientelor folosite si pe rezultat.  Poate de aceea imi place si sa fac paine, sa experimentez cu tipurile de faina sau cu timpul in care painea sta la dospit sau cat se coace in cuptor. Daca imi place asa de mult painea si resturile sunt o mare poveste de dragoste in familie, era evident ca voi cauta un fel gustos de a nu arunca nicio farîma de paine. Multi bucatari o spun, cele mai simple mancaruri sunt si cele mai greu de reusit. Lectie pe care am invatat-o si in Franta si care m-a facut sa inteleg ca nu gatesc indeajuns – daca stii sa faci o reteta de baza foarte bine, te vei descurca si la retetele complicate.

Bon appétit deci!

 

#LeftoversChallenge – cum se reutilizează pâine veche pentru biscuiți

Biscuiți de casă din pâine uscată
500 g pâine uscată, măcinată si cernută
250 g migdale măcinate fin 
3 ouă
1 pahar de lapte                     
1 pahar zahăr brun  sau 150 g                  
125 g unt
suc de la 1/2 lămaie 
1 praf de copt
2 lg esență de floare de portocal
Se zdrobește pâinea uscată, apoi se macină în mașina de tocat. Se cerne printr-o sită mare ca să se obțină un pesmet cât mai omogen. E o rețetă în care nu se adaugă tradiționalul vârf de cuțit de sare, pâinea având deja.
Se pune pesmetul cernut într-un castron, se adaugă migdalele și se toarnă peste el laptele călduț. Se lasă să se umfle pesmetul – este important ca laptele să fie călduț, nu rece și nu fierbinte.
Se amestecă cu praf de copt și cu migdalele.
În alt bol se freacă gălbenușele cu 1/2 din zahăr până se dublează cantitatea din bol. Se adaugă vanilia și treptat se încorporează untul frecat cu gălbenușurile. Compoziția obținută se adaugă compoziției uscate, se pune și sucul de lămâie și se frământă adăugând puțin câte puțin din laptele călduț pentru a se ajunge la un aluat omogen care să nu fie prea moale.
Separat se bat albușele spumă cu restul de zahăr, să fie tare ca pentru bezea. Cu telul se includ treptat albușele în aluat – dacă aluatul este prea tare, se adaugă lapte. Dacă este prea moale, se adaugă puțină făină sau făină de migdale. Se întinde o foaie de 5-8 mm grosime, se taie cu cuțitul sau cu forme de biscuiți.  Se coc la cuptor la 180° timp de max. 20 minute, până se auresc puțin pe margini – biscuiții nu trebuie la final să fie foarte copți sau prea uscați.  Poftă mare!
NB.
O variantă a rețetei:
500 g pesmet din pâine veche
1 pahar lapte călduț
1 pahar zahăr brun
2 lg cacao
100 g unt
2 ouă
1 baton vanilie 
Se pot adăuga fulgi de ciocolată pe deasupra sau mac, susan, etc… înainte de a se băga la cuptor. Se mai poate opta și  pentru varianta de melci: se întinde foaia mai subțire și se coace întreagă 10 -15 min fără a fi decupată pentru biscuiții. Imediat cum se scoate din cuptor se răstoarnă fierbinte pe un prosop de bucătărie. Se unge apoi cu gem de caise, nutella sau orice altă cremă, se rulează un cilindru care se taie în felii de 1 cm lățime.
Pâinea uscată se poate prepare ca pesmet și pastra într-o cutie. În ciorbele acrite cu tarhon și drese cu smântână se pot face găluște de pesmet. Înafară de aceste două posibilități de utilizare în cantitate mai mare, să fabricăm pesmet din resturile de pâine e oricum o economie (poate fi un mix de pâine albă / pâine neagră / pâine cu diverse semințe, etc.). Și cum spun francezii “il n’y a pas des petits économies”.

Biscuiti de casa din paine veche, reteta #LeftOversChallenge

Daca esti interesat de #LeftoversChallenge gasesti mai jos articolele din aceeasi serie: