“Ar trebui sa fii mai agresiva pe Instagram, sa comunici mai mult cu ceilalti, sa le lasi comentarii si sa le dai like. Uite, eu asa fac. Fii si tu mai activa, povesteste despre toate proiectele pe care le faci si despre care imi zici. Macar sa faci stories zilnic, ajuta, sa stii.” Cam asa vorbeste mama, 72 ani, cu mine despre social media. Culmea e ca eu i-am deschis contul de pe Instagram acum cativa ani, dar ea a inteles mai repede si mai bine decat mine cum functioneaza (imi e clar ca eu de la ea am de invatat cum e cu influencereala). Iar de cand am invitat-o ca #TheSeniorCoolhunter pe Code Noir Style, se transforma intr-un adevarat influencer, fara efort. De 8 martie si cand ne gandim la mamele noastre, am zis ca e momentul sa va povestesc despre ea. Fara filtre. 

Mama mea are mai multe like-uri si comentarii decat mine pe Instagram, puteti vedea asta aici. Are followersi destul de prestigiosi din toata lumea, cu care converseaza nonsalant. Si-a facut prieteni in Noua Zeelanda, in State, Canada, Olanda, Spania sau UK si imi spune ce conturi interesante a gasit si la cine va merge in vizita cand se va linisti pandemia. A cunoscut in lockdown artisti ca ea, iar acum face schimb de sfaturi cu o sculptorita din Barcelona si cu o pictorita din Republica Sud-Africana.

Ea mi-a spus de Simon Hooper, father-of-daughters, sau de veverita Jill salvata de la un uragan, this girl is a squirrel. A invatat sa-si analizeze rezultatele, nu stiu de unde a invatat cum e cu hashtagurile (am facut ochi rotunzi cand am vazut la ea #arhitectureporn) si nu posteaza decat cand are ceva de spus.

E selectiva, se uita cu atentie la profiluri si contentul celorlalti, alege si are timp sa fie extrem de reactiva. Evident sunt mandra de ea, face totul organic inainte ca asta sa fie numita o strategie. Si le face singura, fara sa ma intrebe – asa cum considera ea logic si de bun simt sa faca. Cinstit vorbind, cand ma gandesc la ea si social media, am senzatia ca sunt ca o mama de adolescenta instagramerita care nu intelege ce i se intampla.

Dar ca sa intelegeti mai bine fenomenul, un pic de background. Mama a avut dintotdeauna un ochi pentru trenduri si stie, doar rasfoind o carte cateva secunde, daca este (foarte) buna sau nu. E un fel de a doua natura la ea, pur si simplu stie, pe cand mie imi ia ore intregi sa caut informatia necesara si sa ajung la o concluzie, cu toate ca face parte din jobul meu.

Lucrul asta se aplica la tot ce face mama, de la cumparat produse (stie imediat care sunt cele eficiente, chiar daca este pentru prima oara intr-o tara straina!) la vizitat orase in vacanta sau muzee. Pe cand eu stau sa ma uit cu atentie la fiecare lucrare expusa si citesc toate descrierile, mama a vazut de 2 ori expozitia, s-a imprietenit cu un ghid care i-a oferit un ceai si i-a povestit viata lui, si a aflat care dintre toate cartile de la libraria muzeului este cea relevanta si care nu.

Cand am vizitat inainte de pandemie o expozitie la Fondation Louis Vuitton, pe mama o dureau rau picioarele. Ca sa se miste mai repede, a imprumutat relaxat un scaun cu rotile. Am crezut ca va fi o miscare gresita, muzeul era plin ochi. Aiurea, mama s-a distrat grozav si a terminat expozitia cand eu abia vazusem o treime din ea. Si desigur, ea mi-a spus ce ratasem din cauza aglomeratiei. Mama sustine ca este doar din cauza experientei si varstei – va zic eu ca minte cu nerusinare, intotdeauna a fost asa si o suspectez ca e un pic vrajitoare.

 

O vacanta de vara la Constanta, mama cu turban, eu cu parul tuns scurt “de piratesa”

Mama – senior coolhunter sau early adopter?

Daca ar fi vrut, ar fi putut deveni trendforecaster – oamenii antrenati sa intuiasca si sa interpreteze trendurile si care colaboreaza cu brandurile ca sa evolueze. Macar sa ne invete si pe noi, ‘astialaltii’, cum isi alege si triaza atata informatie. Dar pe mama trendurile o preocupa ca o joaca, chiar daca are un fler deosebit cand e vorba de locuri, branduri sau designeri. Cand am primit oferta sa lucrez la Comme des Garçons Paris, mama a facut un tur la magazinul lor din Etienne Marcel, pe atunci flagship-ul brandului, sa-mi spuna cum e cu noua colectie – ca pe cele vechi le stia.

La fel a facut si cand a reperat marca franceza Des Petits Hauts (“trebuie sa vezi ce brose misto au!”) sau cand a mers la expozitia Vuitton dedicata creativitatii – de care nu a fost foarte multumita pentru ca “era mult prea mult Marc Jacobs si prea putin Vuitton”. Dupa ce am vazut expozitia, nu am putut decat sa fiu de acord cu ea.

Mama nu cauta noutatile cu orice pret, as zice mai degraba ca ele o cauta pe mama. Si intr-un alt registru, cred ca e boala de familie, si bunica Omi, despre care am scris aici,  era la fel. Mama simte trendurile, dar le accepta doar in masura in care ii aduc un plus si confort – asa ca Instagramul. Tot ea mi-a recomandat primul model de Onitsuka Tiger inainte ca acestea sa fie la moda si cand eu eram inca preocupata de tocuri.

Cand am intrebat-o ce ii place pe Instagram (nu prea ii place Facebook, cu toate ca are cont din 2008), mi-a raspuns ca ii plac oamenii de acolo, cat de usor poate comunica cu cei care o intereseaza si ce lucruri noi afla. Cum face fotografie de cand se stie, a fost un fel firesc de a impartasi ceea ce face, cat si lucrarile ei de arta. Pe Instagram a inceput sa vorbeasca despre arta ei si tot acolo a inceput sa vanda in cele mai neasteptate colturi ale lumii. Cum lumea sta mai mult in casa si a inceput sa-si redecoreze interiorul, e momentul ideal de achizitionat un tablou sau o sculptura.

De profesie artist plastic, sculptura in sticla, ceramica, pictura, acuarela sau desenatul in tus nu au niciun secret pentru mama. De altfel, primul obiect pe care l-am pus in apartamentul din Bucuresti a fost un tablou de-al ei, adus de la Paris. Iar cand am aflat acum cateva zile ca o serie de acuarele vor pleca din Paris catre Noua Zeelanda, mi-am zis ca mama pana si in pandemie stie sa-si organizeze un tur mondial.

 

Natura moarta cu ceas, ceapa si ibric de cafea, tehnica mixta ulei si foita de aur pe panza, 2001

 

Cum se recunoaste un adevarat influencer?

Acum vreo 2 ani am mers la Le Brebant, unul dintre locurile pe atunci in voga din Paris si am facut poze amandoua, decoratiunea fiind minunata. Am postat fiecare pe IG si… poza mamei a avut parte de repost, iar Le Brebant i-au dat follow. Mie nu. :-))

Tot mama a gasit prima unde se putea gusta un adevarat 5 o’clock cat se poate de British in Paris – la etajul librariei engleze unde mergeam de obicei dupa carti sau reviste de specialitate. Apoi a devenit o traditie sa ne oprim acolo la ceai, cu familia sau prietenii. Mi-e si teama sa ma uit daca libraria si ceainaria i-au dat follow mamei mele.

 

Mama si pauza de 5 o’clock de la libraria WH Smith din Paris

 

Cred ca primele semne de influencereala serioasa le-am remarcat la liceu. Ideile mamei erau adoptate foarte rapid, ca fiind practice si cool, atat de elevi cat si de colegii ei. Elevele voiau sa se imbrace ca ea si sa se machieze “cu un strop de Lancôme ca doamna profesoara”. Pe cand standardele optzeciste promovau look-ul de cucoana coafata cu deux-pièce-uri si tocuri, mama rupea gura targului mergand la cursuri in blugi Jordache, camasi Armani, balerini si bijuterii facute de prieteni designeri. Si nu avea nicio problema sa te invete, daca voiai, felul in care se machia sau cum isi asorta hainele. Multe dintre prietenele ei, actrite sau artiste, veneau la noi sa imprumute haine pentru nunti, botezuri sau cumetrii. Iar cand imi intrebam prietenele de unde stiu cutare lucru, primeam privirea “aia” mirata si raspunsul “Pai de la mama ta, nu stiii?”.

Tin minte si acum felul in care un weekend intreg mama a fiert in ceai o rochie de dantela frantuzeasca ca sa obtina un ton roz prafuit potrivit cu tenul unei prietene. Rochia a impresionat, iar prietena respectiva a insistat apoi sa o cumpere pentru nunta ei. Alta data, intr-o vacanta de vara la Bran cu prieteni muzicieni clasici, o violonista a rugat-o pe mama sa mearga cu ea in targ sa-i aleaga o iee veche chic cu care aceasta sa plece in turneu in strainatate. Mama a negociat sec cu un zambet, iar apoi prietena respectiva a invitat-o la primul concert la care a purtat piesa traditionala.

Cat am lucrat ca buyer de colectie, ma sfatuiam cu ea de fiecare data cand stabileam selectiile produselor pentru tarile aflate in zona mea. Lucram cu 11 tari diferite, iar fiecare avea nevoie de o colectie diferita, cateodata bazata pe considerente diametral opuse. Dincolo de excel sau trendurile sezonului, aveam nevoie de un ochi exersat si obiectiv cu care sa-mi confirm sau infirm alegerile.

Fara sa-i explic, mama stia care urmau sa fie produsele far ale colectiei cu un an inainte ca aceasta sa se afle fizic in magazin. Stiam si ca daca ea face o alegere, produsul respectiv se va vinde. Nu era vorba doar de bun gust, mama intelegea intuitiv de ce o anumita forma de palton va fi mai bine vanduta in Rusia decat in Croatia si de ce din 10 tricouri doar 3 vor fi best seller in Singapore. Daca aveam nevoie de o confirmare, mama o facea cu repeziciune – nu am vazut-o vreodata sa stea mai mult de cateva secunde sa se uite la piese sau la cifrele din excel ca sa ia o decizie. Stiti ce enervant poate sa fie? Nu, nu cred.

Iar acum, de cand ne preocupa mai mult decat de obicei decoratiunea de interior, daca vreau sa aflu care sunt culorile sezonului si ce se potriveste unui anumit tip de spatiu, o intreb pe mama care va sti si care imi va trimite parerea ei, fara sa aiba abonament la Pantone sau vreun site specializat.

Cand e vorba de articolele scrise pentru Code Noir Style, mama este din nou in top – materialul despre cum si de ce sa folosesti bicarbonat de sodiu sau cum sa vopsesti oua de Pasti cu plante raman printre cele mai citite si m-am bucurat enorm sa vad cata lume au inspirat.

Insa dincolo de talentele parintilor nostri, cred ca pentru ei varsta pe care o (re)simt este importanta ca sa continue sa faca anumite lucruri. Si mai cred ca parintii au varsta pe care le-o dam noi – pentru mine, mama s-a oprit undeva la 38 ani si nu pot sa ma comport altfel cu ea. Sunt convinsa ca mama se simte mai degraba de vreo 18 ani, altfel nu-mi explic energia, curiozitatea si mai ales umorul pe care le intretine constant si care o fac sa fie ceea ce este ea azi. Sa avem grija cum ne crestem parintii si ce varsta le dam, cine stie pe ce cai nebanuite o sa ne duca, ce o sa ne mai invete sau ce influenceri ascund daca nu suntem atenti.

La multi ani, Queen Mum si tuturor mamelor ca tine, la cat mai multe like-uri si reach-uri pe IG daca te ajuta sa ramai asa cum esti.

 

 

Pentru articole semnate Queen Mum, gasiti mai jos:

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Ioana Coja

Tradiții și amintiri despre cârnați și ciorapi la vopsitul ouălor de Paști

Rețete de vară pentru noi și alte plante

Bicarbonat & co – idei eco de curățenie pentru Crăciun

Edo Komon – cum am inteles o tehnica traditionala japoneza prin prisma unui obicei de la noi