Leftovers – sau cum putem reutiliza mâncarea în mod creativ și dincolo de idei preconcepute. Cum să nu mai aruncăm ce gătim și de ce ne este greu să cumpărăm doar cât ne trebuie – de mult cloceam subiectul refolosirii hranei în bucătărie, de care mi se pare esențial să vorbim acum. Așa mi-a venit ideea să-i provoc la #LeftoversChallenge pe Adi Hădean, Andra Iliaș, Cătălina Penciu, Prăjiturela și pe mama mea, ca să-mi arate cum fac ei.
Bunica mea maternă, ca și alte bunici care au trăit războiul, avea un fel firesc de a refolosi tot. Absolut tot. Împreună cu mama o numeau “restructurarea” și era de fapt un exercițiu de imaginație culinară pe care îl așteptam cu nerăbdare ca pe o cutie a surprizelor pentru că amândouă găteau extraordinar. Mama, crescută în Epoca de Aur, face un întreg meniu de lux din te miri ce – o lingură de făină și puțină smântână devin o tavă de sărățele, zarzavatul de la legumele rămase de la o ciorbă se transforma în delicatese aurite într-un strop de ulei, iar pâinea veche era punctul de plecare al unui concurs de creativitate – frigănele, biscuiți, crutoane sau budincă din pâine cu mere și bezele din care puteam mânca zilnic.
Acum câteva săptămâni am fost la un eveniment de beauty care a avut loc într-un restaurant libanez din București, deschis recent. Pare că a trecut mult vreme de atunci, ca și când s-a întâmplat într-o altă viață. Mi-a plăcut cum, la finalul serii, personalul a organizat în cartoane de take-away ce rămăsese de la petrecere și și-a îndemnat invitații să ia pachetele acasă. O abordare firească în multe alte locuri, pe care am întâlnit-o rar la noi, încă și mai puțin la evenimente. Câteva zile mai târziu, pe strada Câmpineanu, un local specializat în meniuri de prânz aranja frumos în cutii surplusul zilei. Înainte de închidere, acestea erau așezate la ușă ca oricine-și dorea să le poată lua gratuit. De curiozitate, m-am dus și în seara următoare – un nou rând de pachețele era gata lângă ușă.
Lansând #LeftoversChallenge mi-am dorit să regăsim plăcerea lucrurilor simple și a bucătăriei familiale abordând un subiect tabu la noi – resturile. Așa am aflat că și pentru invitații care au răspuns provocării mele reutilizarea este importantă și o preocupare naturală mult înainte ca ea să devină o modă. Ceea ce a dat creat discuții foarte interesante, cum ar fi ce crede fiecare despre refolosirea resturilor, care sunt rețetele preferate și ce tipsuri au pentru lockdown cand stăm acasă.
Pentru toți, reutilizarea leftovers -urilor e o prelungire firească a unei pasiuni cât și un exercițiu foarte drag. Acum devine trendy și vorbim despre food waste, dar în familia mea este o tradiție prin care am învățat că mâncarea nu se aruncă și că este prețioasă. Multe feluri de mâncare sunt mai gustoase a doua zi, cu toții știm cât de bune sunt prăjiturile dacă mai aștepți puțin. Iar să refolosești ingredientele de ieri sau de alaltăieri și să nu le arunci este o dovadă de respect.
Iar dacă Adi, mama, Cătălina, Andra sau Prăji au personalități și experiențe diverse, când vine vorba de refolosire reacționează la fel și au aceeași atitudine – să învățăm să facem mai mult cu mai puțin și să ne bucurăm de tot ceea ce avem.
Cătălina Penciu, the #LeftoverQueen
Catalina Penciu, adevarata “Leftovers Queen”
Pe Cătălina Penciu am cunoscut-o online. Mai precis pe instagram, unde am început să-i urmăresc contul ca si blogul minimalist, care m-au transpus cu ușurință în universul grafic ei și vizual. Nu e de mirare că este pasionată și de fotografie cât și de răsucit cuvinte.
Cătălina este jumătatea Omnivor, jurnalul de cultură gastronomică creat la Decât o Revistă. O dată pe lună trimite și Eat/Cook/Travel, un newsletter cu lecturi suplimentare, sfaturi de fotografie culinară și multe altele. Ceea ce m-a cucerit definitiv și m-a făcut să o pun pe lista de oameni faini este o fotografie dintr-un articol despre rosii, citit în DOR acum vreo doi ani – imaginea ei mi-a amintit de roșiile din copilărie pe care vara îmi plăcea să le mănânc reci din frigider, ca pe niște fructe. Cătălina este atentă la resturi de ani buni, transformându-și din 2016 preocuparea pentru leftovers într-o rubrică pe site-ul ei numită #leftoverqueen pe care, dacă sunteți pasionați de bucătărie ca mine, e musai să o vedeți.
1. Statistic vorbind o treime din mâncarea cumpărată de români este azvârlită la gunoi, în condițiile în care i se alocă o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie ?
Întotdeauna trecutul e complicat și cred că al nostru în particular nu ne ajută deloc acum. Vedem asta zilnic într-o formă sau alta, dar parcă mai abitir în ultimele săptămâni. Pe lângă toate astea, cred că nici nu (mai) avem rutina gătitului acasă (acel meal prep care face înconjurul Pinterestului) și deseori acționăm după poftă, nu după plan. Partea bună e că putem modifica ușor obișnuința, iar perioada asta de izolare e posibil să ne ajute. Mai ales dacă vorbim de meal prep, de la alesul unor rețete simple și gustoase, la lista de cumpărături, la gătit organizat (se poate chiar și doar de două ori pe săptămână, cu un pic de planificare) și mâncatul disciplinat, toate au nevoie de un pic de timp. Și gândire în liniște, un pix, un carnețel și acces la o pleiada de rețete (de pe Internet sau din caietul de rețete al mamei/bunicii).
2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm, așa cum știau foarte bine să facă bunicile noastre, să devenim creativi cu resturile alimentare?
Moda ca moda, dar buzunarul nostru și tonele de resturi ar trebui să conteze cel mai mult, zic eu. Și până la urmă e și un sentiment de satisfacție să știi că ai reușit să scoți o masă întreagă din lucruri care ar fi ajuns, altfel, la gunoi.
3. Ai pe blogul tău rubrica #leftoverqueen din august 2016 unde în prima rețetă refoloseai porumb fiert și uitat în frigider. De ce și când ai simțit nevoia să faci rubrica și care sunt rețele tale preferate?
Relația mea cu gătitul din resturi a început încă din copilărie, sunt celebre omletele pe care tata le încropea din tot ce mai era prin frigider, sâmbătă dimineața. Am crescut cu o responsabilitate pentru mâncare și cum folosim ingredientele la care avem acces, așa că #leftoverqueen a fost doar începutul. Din septembrie 2018 am și o recurență pe Instagram: #înpanădeidei – spune-mi ce ingrediente ai în frigider, ca să-ți spun ce aș găti eu cu ele. E tot un apel creativ la a înceta să mai aruncăm legumele, fructele, verdețurile pe care cineva le-a crescut și pe care noi le-am cumpărat. Cât despre rețete preferate, nu cred că am așa ceva. Momentul cel mai mișto al săptămânii e de fiecare dată când reușesc să scot o masă măcar decentă din orice mai găsesc uitat prin vreun colț de frigider – cu cât mai diferit, cu atât mai bine.
4. Care este “metoda Penciu” de a refolosi în bucătărie și ce ai învățat să nu arunci? Cum a evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi sfaturile și alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?
Îmi place cum ai numit-o, Metoda Penciu – o să mă gândesc s-o brevetez până nu e prea târziu :D. Pentru mine povestea asta e mai complexă decât resturile în sine și ia în calcul inclusiv să folosim tot ce putem din legume și fructe proaspete (de exemplu: cojile de rădăcinoase se transformă foarte ușor în chipsuri crocante: când rămân cu resturi de coji de morcovi sau păstârnac le mai spăl o dată, pentru super-siguranță, le trântesc în tavă cu niște ulei de măsline și sare, și m-apuc să pândesc momentul perfect de crocănțeală; cozile de verdețuri se transformă ușor în pesto; cotorul de mere și gutui – în dulceață sau jeleu; toate bucățile de pui care par că nu au loc nici în supă, nici în tocană, pot face un stock numai bun de folosit cu altă ocazie). E de fapt despre a te bucura de tot ce ai, din plin. Și dacă pare prea covârșitoarea toată munca asta, cred că e important să începi de undeva, de oriunde: ca un experiment, poți încerca timp de o săptămână să găsești variante creative pentru a îngloba resturi sau părți din legume pe care nu le folosești deobicei.
4. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr, iar drojdia se va schimba curând contra unui apartament in centru. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să le privilegiem?
Eu cred ca toată perioada asta, așa grea cum pare acum, o să ne aducă și o schimbare în bine în felul în care ne raportăm la ingrediente, resturi, privilegii și la mâncare, ca tot unitar. Poate o să înțelegem mai bine respectul față de ingrediente și cum să fim cumpătați. Respect și echilibru sunt ce-mi vine în minte acum, și cred că ele se aplică foarte bine la mâncare. Nu mai găsim drojdie? Sunt sute de rețete de pâine cu bicarbonat, chifle, lipii, care să ne scoată din impas. Nu mai avem zahăr? Sigur se poate încropi un chec cu banane, sau mere, sau morcovi, sau dovlecei, în loc. Sunt o tonă de alternative pentru tot felul de constrângeri și o grămadă de oameni dispuși să ne ajute să le găsim.
Ce fac eu cel mai des când mă trezesc cu tot felul de chestii prin frigider e frittata. O variantă de omletă plină de miez, în care încap și cartofi dulci, și resturi de friptură, dar și verdețuri sau semințe. Eu călesc deobicei toate ingredientele în ulei încins, peste care pun amestecul de ouă+ lapte sau smântână. După ce se gătește puțin în tigaie, o trimit direct la cuptor, unde se mai rumenește puțin. Totul e gata în doi timpi și trei mișcări!
#LeftoversChallenge – frittata cu tot ce ai prin frigider
De obicei cam ce rămâne în frigider și cam tot se poate pune într-o frittata. Pentru rețeta de mai jos:
2 ouă o mână de spanac proaspăt
2 cârnați (merge și o bucată de friptură rămasă de cu o seară înainte)
1 carton dulce (poți încerca și cu un cartof obișnuit)
2 felii de brânză
1 – 2 linguri de lapte sau 1 linguriță de smântână
sare & piper după gust
Cătălina Penciu ne pregăteste pentru frittata
Cătălina Penciu, LeftoverQueen și frittata gata
Andra Iliaș, happy face la Hypnotic Foodie
Andra Iliaș și un balcon, foto credit Andrei Nemirschi
Prima oară când am văzut-o pe Andra a fost la un eveniment unde avea cei mai colorați cercei dintre toate doamnele prezente – niște ciucuri lungi, ciclameno-violeții din mătase, care se mișcau o dată cu ea de parcă dansau. Și cum Andra râde mult, cerceii ei dansau tot timpul. Nu știam că este o mare fană a cerceilor statement, are o mică colecție de care este mândră. Andra e unul dintre oamenii rari care chiar fac ceea ce promit, cu naturalețe și o viteza luminii. Iar când o pasionează un proiect se implică din tot sufletul și-și va oferi ajutorul cu generozitate, dincolo de ce i s-a cerut.
Când am vorbit cu ea despre #LeftoversChallenge, Andra își improvizase o plajă de apartament și stătea să se bronzeze pe balcon. Nu aș putea să mă gândesc la ea fără să fie pe undeva soare – până și în farfuriile ei vei găsi soare cum Andrei îi plac culorile și inspirațiile culinare orientale. M-am bucurat să descopăr că refolosirea în bucătărie și popularizarea unor obiceiuri simple este un subiect care o preocupă și pe ea: “Știi, acum este la modă să fii responsabil, să fii atent la food waste și să reutilizezi – pe mine mă interesează dincolo de modă, este un obicei pe care-l am de mulți ani de zile și cu mult înainte să fie trendy.”
Pe Andra Iliaș o puteți găsi pe site ei unde își împarte gândurile, rețetele dar și călătoriile, pe canalul ei Youtube (are un canal activ si plin de energie așa cum este și ea) pe instagram sub numele Hypnotic foodie sau pe pagina de Facebook la Bunatati cu Andra Iliaș.
1. O treime din mâncarea cumpărată de noi este azvârlită la gunoi, în condițiile în care constitue o parte substanțială din revenitul lunar al românilor. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie?
Nu cred că este o problema națională. Nu știu cum este prin țările nordice, de exemplu, dar în America știu sigur că risipa este chiar și mai mare. La noi însă, cred că vine cumva din arhetipul dezvoltat din zecile de ani petrecuți în lipsă. La nivel global însă, s-ar putea să fie vorba tot de acea nevoie de abundență pe care omul occidental o resimte.
Pentru că merită să ne exersăm creativitatea, care este ca un mușchi pe care cu toții îl avem în corp, dar pe care dacă zaci pe canapea zilnic nu o să îl întărești la nivelul unui atlet. Pentru că este amuzant și ne crește stima de sine când observăm că am reușit să scoatem ceva extraordinar din mai nimic. Pentru că de cele mai mult ori este mult mai simplu și mai scurt să prepari o masă din alimente deja gătite, desfăcute. Și nu în ultimul rând pentru că economisesti niște bani care apoi îți pot aduce alte bucurii (o geantă, o pereche de cercei…).
Pentru că așa gătesc și eu acasă. Foarte rar mă vei vedea pregătind rețete complicate, cu multe procese tehnologice și MULTE vase de spălat. În plus, în agitația în care trăim în mod normal, nu în aceste vremuri, timpul este prețios și vreau să îl valorific pentru a obține și rețete gustoase, nu doar rapide. Printre preferatele mele sunt cele cu linte și năut de la conservă, dar și dulciurile rapide.
Dar cred că cele mai importante sunt folosirea congelatorului în care să depozităm mâncarea de care ne-am săturat, pentru a o scoate într-o seară când știi că nu ai chef să gătești și utilizarea legumelor la maximum, folosirea cojilor pentru supe și sosuri și păstrarea părților bune dintr-o legumă care a început să se strice într-un colț.Țin minte că prin tinerețe eram oripilată de câte o legumă sau fruct care incepuse să se strice și îl aruncam imediat dar, după ce am înțeles că restul pulpei este perfect sănătos, mi-am revizuit complet atitudinea.
Și pentru acest subiect am scris chiar de curând un articol. http://andrailias.ro/2020/03/cum-sa-mananci-sanatos-si-variat-in-carantina/
Pe de altă parte, dacă nu ești vreun pasionat de făcut pâine (cu maia, că e la modă sau cu mașina de pâine care era și ea la modă acum câțiva ani), să te apuci să faci acum pâine în casă, cu tot timpul din lume pe care îl ai, nu o să fie cea mai reconfortantă experiență. Ne-am dezobișnuit să mâncăm pâine „curată”, de casă, care este mai tare, se usucă mai repede. Câți crezi că vor duce joaca asta de-a brutarul amator până la capătul carantinei? Dar noroc că există alternative: lipii făcute imediat care nu necesită frământare, creștere, folosirea cuptorului, mămăliga rece (ca și la mălai a fost agitație) pe care nu o aruncăm ci o punem pe tigaie, grătar sau la prăjit și este un bun înlocuitor de pâine, crackers de orez expandat, etc.
Cred că mișcarea este importantă, chiar dacă o faci în sufragerie sau pe balcon (cei mai norocoși), pentru că are o componentă chimică ce induce o stare de bine. De asemenea hobby-urile sunt importante, acela activități care ne duc în mindfulness și ne rup de grijile cotidiene. Și nu în ultimul rând comunicarea permanentă cu prietenii și familia.
#LeftoversChallenge – cum să reutilizezi orezul fiert
Adi Hădean
Unul dintre personajele mele preferate în HORECA și din peisajul autohton este Adi Hădean, pe care de altfel am avut norocul să-l văd chiar înainte de #MareaIzolare alături de Nicolai Tand, Radu Dumitrescu, Alexandru Dumitru si Joseph Hadad. Adi Hădean a vorbit la evenimentul Horeca Next Level despre avantajele și dezavantajele de a fi Chef și owner, despre realitatea și motivarea unui antreprenor pe care nu le vezi de obicei din spatele farfuriilor dar care se oglindesc în ele. Lui Adi Hădean nu îi este frică de cuvinte pe care le mânuiește cu aceeași plăcere și îndemânare cu care și gătește, și are o generozitate și autenticitate pe care sper să le vedem cât mai des la radio sau la televizor (mă refer la faptul că tare mi-ar fi plăcut să-l aud din nou în emisiunea Medium Rare).
Când i-am propus #LeftoversChallenge Adi Hădean mi-a spus că nu are multe rețete dedicate conceptului, dar că frecvent ingredientele rămase de la alte mâncăruri își găsesc firesc locul în cele peste 4 000 de rete culinare de pe blogul său. Și mi-a recomandat o rețetă unde resturile au ajutat la crearea unui curry.
” Am preferat mereu o abordare după principiul “gătim cât mâncăm” tocmai pentru a evita risipa.” mi-a spus cu ceea ce francezii ar numi un joli franc-parler când l-am întrebat ce crede despre refolosire în bucătărie.
1. Statistic vorbind o treime din mâncarea cumpărată de români este azvârlită la gunoi, în condițiile în care i se alocă o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă atât de mult la noi și de ce este atât de greu să cumpărăm doar ce avem nevoie?
Cred că se aruncă mult pentru că avem prea mult. Oamenii care au mai puține resurse le respectă, nu le irosesc. E posibil ca în această perioadă, în care ne întâlnim cu tot mai multe restricții, să învățăm să tratăm mâncarea cu mai mult respect.
Cred că e bine să învățăm indiferent de motiv, fie și de dragul modei. Dacă asta-i abordarea care ne aduce pe un drum pe care ne mișcăm mai conștient și mai responsabil, fie, nu am nimic de comentat. În mod evident (pentru mine, cel puțin), a arunca mâncarea doar pentru că nu știi ce să faci cu ea, azi când ai atâtea surse de informație, e un semn de nesimțire cronicizată. Se poate vindeca, dar presupune eforturi mari din partea celor din jur.
Nu e o metodă. E important să nu cumperi compulsiv, să nu te porți ca un hamster care adună mâncare doar să fie el liniștit că are. Dacă te gândești la ou sau la morcov cu la fel de mult respect ca la un steak, s-ar putea să înveți repede cum să le gătești. Nu trebuie să fii creativ, nici să inventezi sau să reinterpretezi bucătăria. Caută mereu ca din puțin să faci mult. Invers e mai ușor, poate orice dobitoc. A fi om înseamnă să chibzuiești, să cauți soluții, să-ți faci viața mai bună cu ce ai în jur.</div
Nu e penurie, e o situație temporară declanșată tocmai de faptul că oamenii s-au comportat firesc, adică au acționat conduși doar de instinctul de conservare, nu de rațiune. Lanțurile de aprovizionare au revenit la un soi de normal și acum găsești cam orice. Un gest de umanitate ar fi să gândești puțin, să empatizezi și să ai în vedere faptul că trăiești într-o comunitate. Probabil că marile lanțuri au distrus ideea de comunitate, dar e posibil să revenim acolo, acum că stăm la coadă înainte de a intra în magazin și avem timp să medităm.
Nu cred că ar trebui să favorizăm un aliment în fața altuia. Avem nevoie de o alimentație complexă și echilibrată. Puțin din orice o să ne treacă cu bine peste o perioadă scurtă de izolare. Pentru perioade mai lungi există conservele.
#LeftoversChallenge – cum să faci curry din rămășițe
Costin Barbutz pentru adihadean.ro, curry din ramasite
Joana Coja zisă și Mama
Dacă am deschis #LeftoversChallenge vorbind de ea și bunica, trebuia să fac un pic de loc faimoasei rețete de budincă din pâine veche cu mere pe care am lăudat-o. Nu este lucrul cel mai simplu să-i pui întrebări mamei tale, iar răspunsurile te pot surprinde. Bucătăria este și a fost de când mă știu unul dintre locurile ei preferate de joacă, unde experimentarea e la ordinea zilei și căpăta cele mai variate forme, culori sau mirosuri.
Minuțioasă și atentă la detalii, mama ne-a învățat pe mine și pe sora mea că mersul la piață, pregătirea mâncării sau a unei mese sunt lucruri care se fac din plăcere în familie – dacă unul freacă albușele, altul pregătește aluatul, iar al treilea taie legumele sau curăță fructele. Ideea de a face mâncarea împreună a rămas un obicei și la mine, de multe ori îmi place să chem prieteni acasă sub pretextul unei rețete.
Țin minte cum o dată i-am spus mamei că, spre deosebire de bunica ale cărei mâncăruri aveau întotdeauna exact același gust, la ea niciodată mâncarea nu era de două ori la fel, ceea ce pentru mine era motiv de dezorientare. Bunica Omi urmărea cu exactitate toate adnotările și cantitățile din caietul ei de bucate, pe când pentru mama rețeta era doar o recomandare prietenoasă pe marginea căreia improviza în căutarea echilibrului perfect între dulce și sărat.
1. O treime din mâncarea cumpărată de români ajunge la gunoi, în condițiile în care bugetul pentru hrană este o parte substanțială din revenitul lunar. De ce crezi că se aruncă așa mult și de ce este greu să cumpărăm doar ce avem nevoie?
Și în alte țări se face risipă, dar cred că după o lungă perioadă de dictatură, românul dorește să se comporte ca în țările pe care le admiră, de unde o idee falsă despre abundență și aruncat. E bine să facem o listă și să nu plecăm niciodată la cumpărături flămânzi, cumpărăm doar necesarul și nu umplem sacoșa cu produse luate de poftă pe care nu știm unde să le punem fiindcă frigiderul e prea plin. Pare o glumă, dar e un sfat înțelept pe care l-am testat și care nu-mi aparține.
În al doilea rând există ideea greșită că data de fabricație cere să aruncăm mâncarea suspectată de a fi perimată. În Germania și Franța sunt numeroase emisiuni cu dieteticieni, medici, nutriționiști și chimiști care explică cum iaurturile se pot mânca oricând, indiferent de data de expirare. Că ouăle nu trebuie obligatoriu păstrate în frigider. Că mucegaiul care apare rapid pe brânzeturi e o ciupercă naturală care nu atacă tot alimentul, e suficient să fie curățat cu un cuțit.
Biscuiții nu prea au perioadă de utilizare – se păstrează bine chiar dacă se usucă. Există magazine care preiau mărfurile perimate sau aproape perimate și o vând mai ieftin.
Alte magazine colaborează cu aplicatii anti-risipa sau pun zilnic în stradă marfa devenită nevandabilă dupa criterii economice, la discreția celor nevoiași. Excepție fac alimentele pe bază de carne, unde doar cele afumate se păstrează multă vreme. Iar mâncarea gătită se poate depozita ușor în pungi sau cutii în congelator ca să fie consumată mai ușor.
2. Dincolo de modă, de ce ar fi util și important să învățăm să devenim creativi cu resturile alimentare? Pentru că este și economic și poate fi și foarte amuzant să reînvățăm reguli simple. Am mâncat azi spanac cu frigănele și a rămas puțin din ambele?
Cu spanacul facem un gratin de paste, iar frigănelele încălzite în tigaie cu un pic de zahăr praf devin desertul francez pain perdu. Am mâncat un pui fript și a rămas carne? Facem o ciulama (știu că nu-ți place) sau o tocăniță cu legume în care amestecăm carnea în bucăți și o servim cu purée de cartofi sau mămăliguță, iar oasele le fierbem într-o supă pentru a-i da gust. Ne rămâne mămăliguță? O tăiem felii și o punem la cuptor între straturi de smântână și brânză rasă. Frunzele de ridiche sunt foarte bune într-o salată sau în ciorbă, ca și frunzele de morcov. Există o mulțime de posibilități pentru fiecare mâncare, iar dacă resturile sunt surse de inspirație pentru chef-ii restaurantelor cu stele Michelin, ca pentru mulți chef de altfel, de ce să nu ne inspirăm și noi la rândul nostru?
3. Ești o adevărată “foodie” și bucătăria este unul dintre locurile tale de joacă preferate, așa încât prietenii te-au poreclit de mulți ani “Cordon bleu ». Care sunt rețele tale preferate și ce ai învățat în cei peste 25 de ani de locuit în Franța?
Am învățat că francezii, obișnuiți cu supe cremă, sunt înnebuniți după ciorba românească de legume și leuștean, dreasă cu smântână. Vorba veche – orice învăț are și dezvăț. Mi se spusese că la majoritatea copiilor din Franța nu le plac legumele fiind învățați de mici doar cu carne, purée de cartofi și paste. Am aflat că sunt curioși să descopere feluri noi de mâncare și deci legumele, ba chiar vor să gătească, probabil din cauza emisiunilor televizate. Chestie de educație.
Îmi place să-mi surprind prietenii la cină (nu acum în perioada epidemiei de Covid19) cu feluri nefranceze ca rakfisk, o rețetă norvegiană de somon, dar și cu un soufflé servit cu cașcaval ras și mazăre extra-fină, cum îl servea mama.
Acum experimentez rețete de gratin cu andivele caramelizate, prea triste pentru o salată. Nu am rețete preferate, dar îmi place să mă gândesc din timp la meniu când avem invitați. Atenție, de multe ori servesc un meniu făcut din resturile din frigider. Compun și inventez, nimic nu e rigid…
4. Care este metoda ta de a refolosi în bucătărie și ce ai învățat să nu arunci? Cum a evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda?
Practic orice aliment poate fi reciclat, n-aș ști să fac o listă: fructele care încep să se strice, resturi, legume care nu mai sunt frumoase, un iaurt rătăcit în frigider, un rest de lapte sau de vin. Cojile bine spălate de pătrunjel, cartof, nap, păstârnac sau morcov, ușor frecate cu sare și ulei și date la cuptor fac niște chips perfecți pentru seara la televizor. Oasele de la carne fac baze excelente pentru sosuri sau supe. La fel pentru prăjituri – banane prea coapte, devenite negre pot să devină banana bread. Delicios.
Am învățat că apa în care fierb boabele de năut pentru humus e foarte gustoasă, are aproape gust de supă de carne și poate fi folosită așa. Sau, dacă nu are sare, e mixată până obținem o frișcă vegetală pe care o folosim la prăjituri.
Pâinea uscată măcinată e o baza excelentă pentru biscuiți și cake. Sau pentru găluște în ciorbă. Pâinea veche și nu uscată se mai poate tăia în felii subțiri pentru o budincă desert, sau pentru una sărată cu brânză și legume servită cu salată.
E suficient să-ți lași fantezia să se pună în mișcare și să îndrăznești, vei găsi pe internet rețete în toate limbile lumii.
5. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr în România, dar și de orez și lapte la Paris. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare și ce alimente ar trebui să privilegiem?
Penuriile apar când lumea panicheaza și dă iama în magazine, apoi își dă seama că aprovizionarea e normală și că nu mai este loc acasă pentru stocuri. Lintea, fasolea boabe, năutul, mălaiul sunt surse bogate în proteine, ne dau posibilitatea să facem feluri de mâncare gustoase și hrănitoare fără să avem nevoie de pâine sau să gătim carne.
Așa au supraviețuit francezii în vremuri de restriște, fără orez, făină sau cartofi, cu siguranță ca și părinții și bunicii noștri. În cămară nu ocupă mult loc, spre deosebire de kilograme de cartofi pentru aceeași cantitate de mâncare.
Brânzeturile cu pasta dura pot fi păstrate multă vreme. Proaspete, ori când se usucă puțin, rase și puse în cutii pentru paste, orez sau mămăliguță. Tata presara puțin cașcaval și în supa fierbinte, unde se topea și era o invenție grozavă! Fructele sunt esențiale – proaspete sau dacă încep să se strice, într-un purée de fructe ca desert sau o prăjitură. Nu le aruncați când nu mai au “față comercială”.
#LeftoversChallenge – cum se reutilizează pâinea veche pentru un desert
Budincă de pâine veche și mere
5-600 g pâine veche dar nu uscată
4 ouă
150 g zahăr
1 baton de vanilie
50 g unt
5-600 ml lapte
Se taie pâinea în felii de cel mult 5 mm. Se unge un vas termo rezistent cu unt. Fiecare felie de pâine se unge cu puțin unt – atenție, aceasta nu trebuie sa fie uscată. Se poate folosi orice pâine. In vas se alternează un strat de felii de pâine cu unul de mere rase pe răzătoarea mare. Budinca se termină cu un strat de pâine.
Se poate pune albușul și pe urma și da la cuptor 25 de minute la 120°C, ca să devină albușul bezea. Se poate servi caldă sau rece, după poftă.
Mihaela Sava sau Prăjiturela
Când o vezi pe Prăjiturela, îți vine să o desenezi – are un păr blond creț plin de inele și un zâmbet până la urechi 99, 99 % din timp. Asta pentru că îmi imaginez că măcar când doarme nu este pusă pe glume. Nu poți să-i spui altcumva decât Prăji, chiar dacă știi că numele ei este Mihaela. Pasiunea cu care împarte rețele, sfaturi și voie bună pe canalul ei de Instagram este molipsitoare. Ieri de exemplu, am stat până după miezul nopții să o urmăresc cum a încercat să facă o retetă de pâine cu bere în loc de drojdie. Nici nu a contat că nu a ieșit ce-și dorea, am stat să mă uit ca la un serial cu Hercule Poirot să văd cine este criminalul. La fel și acum câteva luni când a făcut un story cu rutina ei de dimineață – m-am uitat până la capăt. Prăji recunoaște că nu iese niciodată din casă fără să “fie cochetă”, lucru moștenit de la bunica ei Viorica, despre care vorbește cu mult drag. Încă o poveste cu bunici, mi-am zis în sinea mea. Este bine de știut e că Prăjiturelei îi plac grozav ardeii iuți (aici nu cred că o să ne înțelegem), mâncarea roz și orice cu sfeclă roșie (îmi mai revine inima) și ceaiul (oh da!).
Nu aș fi putut să fac un #LeftoversChallenge fără ea – e ca și când ar fi lipsit sarea în bucate.
>Referindu-mă strict la România, văd două categorii care cumpără cantități mari de mâncare: cei care nu au reușit să se “vindece” după perioada de neajunsuri pe care au trăit-o în comunism. Și cei tineri care nu reușesc să facă față ofertelor, supraproducției și agriculturii industrializate, care nu au o cultură alimentară și care nu au capacitatea să-și formeze preferințe. Cred însă că trendul este unul în care se atrage atenția asupra consumului în exces. Din păcate receptorii acestui mesaj sunt puțini, dar din fericire sunt tineri.
Cred că ar trebui să nu ne mai fie teamă să mâncăm ce am gătit cu o zi înainte, să nu ne mai înspăimântăm de un aliment expirat de o zi și să încercăm să ieșim din paleta de gusturi învățată acasă. Paradoxal este faptul că în perioada interbelică România gastronomică era plină de arome și gusturi, de ingrediente exotice, care au dispărut pentru o perioadă lungă din alimentația românilor. Îmi vin în minte sparanghelul și parmezanul, nelipsite din bucătaria bucureștenilor din perioada sus numită. Bunicile noastre erau creative, așa ar trebui să fim și noi.
3. M-am gândit la tine pentru #LeftoversChallenge cum vorbești des de resturi și văzusem sfaturile tale pe blog. Care este metoda ta de a refolosi în bucătarie și ce ai învățat să nu arunci? Cum evoluat demersul tău de-al lungul anilor și care sunt astăzi alimentele ușor de « reciclat » pe care le-ai recomanda ?
În evoluția mea “culinară” am avut 3 etape: perioada în care stăteam în cămin, găteam cu ce îmi permiteam să cumpăr, apoi perioada în care am descoperit hipermarketurile, perioada “fiului risipitor”. Acum simt că sunt în perioada înțeleptului, cea în care dintr-un pui la cuptor fac 3 feluri (friptură, wraps, zeamă de oase), din resturi de legume fac supe, din resturi de brânză quiche-uri delicioase și din fructe pe cale să se strice un cobbler delicat.
4. Ultimele zile au adus o penurie de făină și zahăr, iar drojdia se va schimba curand contra unui apartament în centru. Care ar fi gesturile firești pe care ar trebui să le avem când ne pregătim de izolare, ce alimente ar trebui să privilegiem?
Cred ca ține de fiecare dintre noi. Sunt unele persoane care au cumpărat 10 kg de făină și 10 plicuri de drojdie dar nu au copt niciodată în viața lor o pâine. Persoane care au cumpărat fără să se gândească la ce consumă zi de zi. Ideal e să cumpărăm cumpătat, respectând și nevoile semenilor noștri.
Sugestia mea este să facem o retrospectivă a ultimei luni (poate chiar două) și să ne amintim ce am mâncat, de fapt ce ne-a plăcut din ce am mâncat. Dacă nu le-am gătit noi, căutam rețetele și încercăm să preparăm doar ce ne place. A sta în izolare nu înseamnă a mânca doar mâncăruri din conserve, pâine și cartofi. Eu cred că acest moment ne dă ocazia să descoperim ce ne place să mâncăm și chiar să gătim. Să descoperim arome și gusturi pe care voiam sa le încercăm, să ne împrietenim cu bucătăria.
#LeftoversChallenge – cum să faci o shaorma sănătoasă de casă din resturi de friptură, chiftele vegetariene din resturi de orez sau puré sau crumble de fructe din fructe care se strică
Shaorma de casă
Tragem rapid la tigaie carnea în puțin ulei. Ungem o lipie simplă cu iaurt, adăugăm salata verde și legume după preferință, mustar, ketckup și la final carnea. Rulăm și mâncăm cu poftă.
Salata
Tăiem friptura rece în cubulețe, facem o salată cu verdețuri și legume, adăugăm carnea și cubulețe de pâine. Facem o vinegretă din zeamă de lămâie și ulei de măsline și amestecăm totul.
Cobbler cu rubarbă, retetă semnată de Prăjiturela
Chiftele vegetariene din resturi orez sau puré
Amestecăm orezul sau puré-ul cu ou, pătrunjel proaspăt, sare și piper. Cu mâinile umezite, formăm chiftele de dimensiunea podului palmei. Le dăm la rece 20 minute la frigider, apoi le frigem în tigaie în puțin unt sau ulei.
Crumble de fructe din fructe care se strică
Tăiem fructele cubulețe, apoi le amestecăm cu zahăr după gust. Le punem într-o tavă unsă cu unt și pe deasupra punem fulgi de cereale integrale, apoi adăugăm câteva cubulețe de unt. Coacem la 200 de grade pentru 40 de minute.
Pentru umplutură
300 g cireșe fără sâmburi
200 g rubarbă tăiata bucățele
4 linguri de zahăr brun
2 linguri făină de secară (dacă nu aveți, folosiți făină de grâu)
1/2 nucșoara proaspăt rasă
1/2 linguriță cardamom măcinat (opțional)
un praf de sare
Pentru crustă
5 linguri fulgi de cereale (eu am pus ovăz+grâu)
2 linguri fulgi de migdale
1 lingură făină de secară (sau grâu)
2 linguri nucă măcinată
2 linguri zahăr brun
50 g unt
Cum procedăm:
într-un bol încăpător amestecăm toate ingredientele pentru umplutură (făina are rolul de a absorbi lichidul în exces)
– încălzim cuptorul la 180 grade C/gaz 4
– într-un alt bol amestecăm ingredientele pentru crustă – vă recomand să le amestecați cu mâna pentru a se încorpora foarte bine untul
– distribuim umplutura (fructele) în 4 forme individuale sau într-o singură formă mai mare acoperim cu amestecul de cereale
– punem într-o tavă acoperită în prealabil cu hârtie de copt – umplutura va da pe dinafară (asta ne și dorim)
dăm la cuptor pentru 40 de minute
Pentru întreaga rețetă, poți să vezi și linkul de mai jos:
Reteta mea proprie și personală pentru #LeftoversChallenge
Mi s-a părut firesc să o pun la urmă, după cea a Prăjiturelei, mai ales că este vorba de una din rețetele mele preferate – biscuiții de casă făcuți din pâine veche și uscată. Îmi plac rețetele simple, am impresia că mă pot concentra pe calitatea ingredientelor folosite și pe rezultat. De aceea îmi place și să fac pâine, să experimentez cu tipuri de făina, timpul în care pâinea stă la dospit sau cât se coace în cuptor. Dacă îmi place așa de mult pâinea și resturile sunt o mare poveste de dragoste în familie, era evident că voi căuta un fel gustos de a nu arunca nicio farîma de pâine. Mulți bucătari o spun, cele mai simple mâncăruri sunt și cele mai greu de reușit.
Bon appétit deci!
#LeftoversChallenge – cum se reutilizează pâine veche pentru biscuiți
500 g pâine uscată, măcinată și cernută
250 g migdale măcinate fin
3 ouă
1 pahar de lapte
1 pahar zahăr brun sau 150 g
125 g unt
suc de la 1/2 lămaie
1 praf de copt
2 lg esență de floare de portocal
Se zdrobește pâinea uscată, apoi se macină în mașina de tocat. Se cerne printr-o sită mare ca să se obțină un pesmet cât mai omogen. E o rețetă în care nu se adaugă tradiționalul vârf de cuțit de sare, pâinea având deja.
Se pune pesmetul cernut într-un castron, se adaugă migdalele și se toarnă peste el laptele călduț. Se lasă să se umfle pesmetul – este important ca laptele să fie călduț, nu rece și nu fierbinte.
Se amestecă cu praf de copt și cu migdalele.
În alt bol se freacă gălbenușele cu 1/2 din zahăr până se dublează cantitatea din bol.
Se adaugă vanilia și treptat se încorporează untul frecat cu gălbenușurile.
Compoziția obținută se adaugă compoziției uscate, se pune și sucul de lămâie și se frământă adăugând puțin câte puțin din laptele călduț pentru a se ajunge la un aluat omogen care să nu fie prea moale.
Separat se bat albușele spumă cu restul de zahăr, să fie tare ca pentru bezea. Cu telul se includ treptat albușele în aluat – dacă aluatul este prea tare, se adaugă lapte. Dacă este prea moale, se adaugă puțină făină sau făină de migdale. Se întinde o foaie de 5-8 mm grosime, se taie cu cuțitul sau cu forme de biscuiți. Se coc la cuptor la 180° timp de max. 20 minute, până se auresc puțin pe margini – biscuiții nu trebuie la final să fie foarte copți sau prea uscați.
Poftă mare!
NB.
500 g pesmet din pâine veche
1 pahar lapte călduț
1 pahar zahăr brun
2 lg cacao
100 g unt
2 ouă
1 baton vanilie
Se pot adăuga fulgi de ciocolată pe deasupra sau mac, susan, etc… înainte de a se băga la cuptor. Se mai poate opta și pentru varianta de melci: se întinde foaia mai subțire și se coace întreagă 10 -15 min fără a fi decupată pentru biscuiții. Imediat cum se scoate din cuptor se răstoarnă fierbinte pe un prosop de bucătărie. Se unge apoi cu gem de caise, nutella sau orice altă cremă, se rulează un cilindru care se taie în felii de 1 cm lățime.
Pâinea uscată se poate prepare ca pesmet și pastra într-o cutie. În ciorbele acrite cu tarhon și drese cu smântână se pot face găluște de pesmet. Înafară de aceste două posibilități de utilizare în cantitate mai mare, să fabricăm pesmet din resturile de pâine e oricum o economie (poate fi un mix de pâine albă / pâine neagră / pâine cu diverse semințe, etc.). Și cum spun francezii “il n’y a pas des petits économies”.
Biscuiți de casă din pâine veche, rețeta #LeftOversChallenge
Credit poze: arhivele invitaților, arhiva personală, Pinterest, Unsplash
Dacă ești interesat de #LeftoversChallenge găsești mai jos articolele din aceeași serie:
Beautiful blog, very inspiring post and superb recipes! Thank you! X
Thank you very much for your appreciation, I’m really glad you liked it! 🙂
Super utile informatiile!
merci mult, Anca – ma bucur mult ca-ti plac! Nu ezita sa-mi spui daca le-ai folosit si cum ti-au placut 🙂
Super idei! Yamyyy! Tocmai am montat aseară o budinca din tot ce a rămas “desperecheat” si stingher prin bucătărie. Și cum nu am chef de o sesiune de gatit prea lunga, iată: 300g paste fierte, 5 albușuri rămase de la crema pt tortul Gloriei, doua oua întregi, o bucata de friptura rămasă de la prânz, 2 felii de cărnița afumata rămasă de la micul dejun, un rest de branza tare, un colt de parmezan, o bucățică de mozarella rămasă de la bunătatea de pizza cu ton făcută in Weekend, sare și piper. Amestecate și coapte 30min. In cuptor la 180C. Toată lumea a lins farfuria :))
Aa, am uitat spanacu :)) 3 linguri de spanac opărit 🙂