Andrei Leonte, dacă nu ar fi existat, cu siguranță cineva ar fi simțit nevoia să-l creeze – înafara unui adevărat artist bine conectat la realitatea din jur, este un fel de concept care mixează talent, creativitate, mult umor și sensibilitate. Andrei știe să adapteze lumea lui interioară la vremurile tulburi din ultimele luni, pe care a reușit să le transforme în felul lui în inspirație pentru o nouă piesă, pe care o puteți descoperi aici.
Dar cred că cel mai bine Andrei Leonte știe să te surprindă.

Ne-am întâlnit cu ocazia proiectului Cișmigiu Mon Amour făcut anul trecut în august, când mi-am dat seama cât de departe este Andrei de orice idee preconcepută pe care o poți avea despre “marele câștigător” al unui concurs televizat de muzică.
Recunosc, oricât spun că mă feresc de clișee, cred că tot mă așteptăm undeva la unul, măcar foarte, foarte mic. Totally wrong. Cu toate că avea concert în alt oraș, Andrei a venit să filmeze cu noi și a stat până a ieșit fix ce trebuia.
Extrem de profi, deschis, modest și intuitiv, am colaborat cu ușurința pe care o ai când te știi cu cineva dintotdeauna. Și care știi că va fi întotdeauna acolo.

Andrei Leonte a fost și cel care m-a strâns în brațe la lansarea #CismigiuMonAmour, imediat cum s-a terminat prezentarea.  “Hai, acum a trecut, știu că ai avut emoții,  dar a ieșit foarte bine. Mă duc să-ți aduc un pahar de vin – roșu sau rosé?”.
What else?

Însă poate ce îmi place cel mai mult la el este că se implică 200% în toate proiectele în care crede și nu ezită să vorbească despre ele, ca să ajute și pe alții. Dacă e vorba de mers și ajutat la un adăpost de cai abandonați, Leonte este primul să te întrebe la ce ora mergem, să pună mâna pe lopată sau să le schimbe apa, dar și să-i mângâie. “Știi, am crescut la țară și e firesc”.
Iar dacă e vorba să #RamanTablou, joaca noastră din pandemie care ne-a ajutat să ne folosim creativitatea altfel, Andrei Leonte vine cu o propunere out-of-the-box la care nimeni nu se aștepta și știe să fie partenerul tău nu doar la joacă, dar mai ales când vrei să duci joaca frumos și serios mai departe.

Ar fi încă multe de spus despre el, dar voi încheia cu spontaneitatea și încrederea lui Andrei în a explora zone noi și de a se pune în ipostaze în care cei care-l cunosc bine nu l-au descoperit încă, fie că e vorba de civism sau de un nou fel de artă.
Dar și de a te suna să-ți spună că e la colț și că e momentul să mergi la o bere sau la un film într-un parc, să-ți facă bancuri practice și să te învețe să înjuri frumos cu accent de cartier.
Leonte, mă bucur că oameni faini din jurul nostru ne-au adus împreună, dar mai ales că am reușit să ne cunoaștem și să fim acolo unul pentru celălalt, așa cum “era firesc”.
Merci!

 

Chestionarul lui Proust cu Andrei Leonte

 

1. Principala mea trăsătură de caracter
Hai că-ncep să fac mofturi încă de la prima întrebare. 🙂 Doar că atunci când am citit-o m-am gândit că asta-i un fel “care e piesa ta preferata?”. Ti-e greu să pui degetul doar pe una.
Aici e parcă și mai dificil. Că dacă zic o trăsătură bună, aș putea da de înțeles că mă identific cu ea si deci sunt 100% (de exemplu) integru sau loial. Și-aș simți că mă perii singur.
Pe de alta parte nici să-mi dau singur cu tesla-n firmă numind o singură trăsătură negativă nu-mi vine. Deci putem zice că sunt nehotărât?
Stai, să n-o formulez ca pe o întrebare, ca să par mai hotărât! Sunt nehotărât!

2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Vulnerabilitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie.
Idem.

4. Principalul meu defect
I overthink.

5. Principala mea calitate
Uneori mai iese și ceva bun din rundele mele de overthinking. Nu, glumesc. Nu iese nimic bun!
Aah … Sunt atent la nesiguranțele persoanei de lângă mine și încerc să nu i le alimentez. Să nu-i apăs butoanele!
Cred că e important pentru mine ca omul din fața mea să se simtă bine. Și dacă discuția îmi oferă un moment în care un compliment n-ar părea gratuit, îl fac.
O să sune ciudat, dar îmi doresc să îi ofer o experiență pozitivă. Mă simt groaznic apoi dacă am senzația că am zis ceva greșit în timpul conversației.

6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Că mă păstrează în viețile lor deși nu reușesc întotdeauna să le ofer ce au nevoie. Dezvolt: de exemplu, doza mea de energie socială nu e cea mai mare din lume și la un moment dat se închide prăvălia și vreau să mă retrag. Și înțeleg cum ar putea fi supărător acest lucru și sunt recunoscător pentru faptul că nu sunt certat nici când ies și nici când mă întorc.

7. Ocupația mea preferată
Din nou, nu știu dacă pot să aleg, pentru că nr. 1 :)) Revin la aceasta întrebare după ce răspund la celelalte.
*M-am întors.
Să cânt. Deși îmi iubesc și celelalte job-uri, nimic nu se compara cu ce simt pe scenă. Absolut nimic! Poate sexul.

8. Visul meu de fericire
Îmi doresc să îmi fac o familie.

9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Acel telefon!

10. In afară de mine, cine mi-aș dori să fiu?
Un om care înțelege fizica și chimia.

11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc?
Într-o țară cu vibe mediteranean, vorbitoare de engleză. Deși ai mei trăiesc în Italia de 15 ani, nu s-a prins o fucking iotă de italiană de mine. Don’t judge me!

12. Culoarea mea preferată
Îmi place verzuiul ăla care era peste tot în anii 50. Nu cel din anii 60! Cel din anii 60 era prea verde!

13. Floarea care-mi place
Eu sunt un om simplu, îmi place laleaua. Nu știu, e simplă. E o floare în starea ei naturală de floare, fără alte artificii. If that makes any sense.
Ah… și floarea soarelui.

14. Pasărea mea preferată
Pescărușii. De fapt îmi place să le simt prezența, pentru că asta înseamnă că sunt aproape de apă.

15. Autorii mei preferaţi de proză
Dickens ftw. Și Dostoievski. Știu c-ar fi fost cool să fi zis niște nume mai obscure.

19. Compozitorii mei preferaţi
M-am gândit la compozitori de muzică de film când am citit întrebarea asta. Deci Thomas Newman! Apoi John Williams, care are un loc special în inima mea pentru Star Wars. Și deși pentru mulți e deja cam prea mainstream, Hans Zimmer. Orice ai zice, omul e incredibil!

20. Pictorii mei preferaţi
Nu știu! Pe bune!
Când mă confrunt cu arta vizuală în general, în primă instanță, știu doar să zic, ca un nătâng, doar dacă-mi place sau nu. Partea bună e că dacă nu-mi place îmi dau seama că tot eu-s de vină, pentru că probabil nu înțeleg limbajul artistului.
Rezonez mai mult cu poveștile din spatele lucrărilor, cu resorturile lor. Mă interesează contextul personal în care creatorii le-au pus pe canvas, însă n-o să mă prefac că le înțeleg foarte bine la nivel tehnic.

21. Eroii mei din viaţa reală
Nu-mi vin nume în minte. Deci și pentru această întrebare și pentru următoarea am același răspuns: admir oamenii care încearcă îmbunătățească măcar o bucățică din lume. Oricât de mică.

22. Eroinele mele preferate din viaţa reală
23. Eroii mei din istorie
Mi se pare că istoria eroilor a fost romantizată, așa că mi-e teamă să mă pronunț.

25. Numele mele preferate
Cred că aici multă lume se gândește la numele pe care le-ar da copiilor. Eu, dacă aș avea o fată i-aș spune Mina. Nu m-am hotărât ce nume ar avea fiul meu.

26. Mâncarea şi băutura mea preferate
Să fie! Doamne ajută!

27. Ce urăsc mai mult decât orice
Știi când te dai cu deodorant și te îmbraci cu un tricou negru și când să ieși pe ușă observi c-arată ca și cum ai șters tabla cu el? Groaznic!

30. Reforma pe care o apreciez cel mai mult
Orice măsură luată pentru întărirea egalității între oameni.

31. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură
Când mi-e somn și musafirii nu mai pleacă mă gândesc c-ar fi mișto să pot viscoli.

32. Cum aş vrea să mor
N-aș vrea să mor singur, dar mă îngrozește ideea de a-i vedea pe cei dragi suferind.

33. Starea mea de spirit actuală
Meh …

34. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Grea asta! Cred că și raspunsul acesta ar putea fi diferit în funcție de ziua pe care o am. Acum îmi vine să zic că aș fi indulgent cu greșelile făcute din prostie, în necunoștință de cauză, fără intenție. Deși în alte zile mă aud zicând cu exasperare: Cum să fie, frate, chiar atât de prost?

35. Deviza mea
‘When life gives you lemonade, make lemons! Life will be all like ‘Whaaaat?’.  – Phil Dunphy

 

 

Andrei Leonte in plina joaca pandemica, atunci cand a ramas tablou pentru nevoile prietenilor lui

 

Andrei Leonte si un selfie la iesirea din izolare