Nu mai țin exact minte care a fost primul film unde m-am întâlnit cu vocea ei inconfundabilă, eram copil. Cred că era Terminator 1 și o seară la prietenii părinților mei unde se vizionau pe nerăsuflate câte 2-3 filme VHS în aceeași seară. Îmi amintesc că mi se părea foarte profi să aud fundalul filmului devenind mai surd cât timp Irina-Margareta Nistor vorbea, ca apoi sunetul să-și revină în intensitate. Aveam drept comparație doar filmele străine dublate la posturile naționale bulgărești, pe care ne chinuiam să le vedem la noi cu antene improvizate, iar ea era “la fel de tare ca bulgarii”.

Apoi am plecat din țară, iar când m-am întors douăzeci și ceva de ani mai târziu, Irina-Margareta Nistor devenise un adevărat brand în sine. Urma să-mi dau seama de lucrul acesta de câte ori mergeam la o premieră, de film sau teatru, de unde este nelipsită. Prima întâlnire neoficială a fost la o piesă la Odeon, unde m-am nimerit lângă ea și m-a rugat să schimbăm locurile. Așa am ajuns să stau lângă Anca Szony-Thomas, o prietenă a mamei mele pe care nu o mai văzusem de foarte multă vreme și pe care o credeam la Paris. Cumva Irina-Margareta Nistor, fără să știe, a făcut un arc în timp pentru mine, legând trecutul cu prezentul în obscuritatea unei săli de teatru.

Dar partea cea mai interesantă urma să vină când ne-am întâlnit oficial, acum câteva săptămâni, la conferința de presă a Institutului Francez din București, organizată cu ocazia Festivalului Filmului Francez.

Irina-Margareta Nistor a venit îmbrăcată cu o rochie neagră, lungă, printată all-over cu ‘In love with Paris’, nu mi-a dat voie să-i spun decât “tu” și la 30 minute după ce am început să vorbim, a propus să ne uităm împreună la conferința de presă a festivalului de la Cannes în direct din Franța. Așa m-am trezit în sala Elvire Popesco singură lângă ea, în timp ce pe ecran un Pierre Lescure răbdător împărțea scena și îl asculta diplomat pe Thierry Frémaux, delegatul general al festivalului și o avalanșă de cuvinte.

Irina-Margareta Nistor a scos apoi elegant o cutie cu English toffees ca să ne răsfățăm (“sunt din acelea bune și moi, o sa-ți placă!”) și s-a apucat să-mi povestească cum e la festival la Cannes și de ce îi place să meargă acolo în fiecare an. Cred că este unul dintre puținii oameni care se simt acasă oriunde s-ar duce și care reușesc la fel de firesc să te facă să te simți acasă oriunde te-ai afla. Și mai cred că faptul că are întotdeauna ceva mic, foarte bun și dulce în geanta ei de Mary Poppins este o (foarte) iscusită stratagemă.

Se putea să nu o provoc la chestionarul lui Proust dându-mi seama cât de ușor îi este să se joace și ce parteneră ideală ar fi? Era inevitabil, cu atât mai mult cu cât pe Irina-Margareta Nistor îmi doream de mult să o invit de data asta la mine acasă pe Code Noir Style și la exercițiul meu preferat proustian.

 Mulțumesc, Irina, pentru o întâlnire memorabilă și “une paranthèse enchantée” de care sper să avem din nou parte cât mai curând. 🙏🏻

Chestionarul lui Proust de Irina-Margareta Nistor

 

1. Principala mea trăsătură de caracter
Entuziasmul.

2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Generozitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Discreția.

4. Principalul meu defect
Ranchiuna.

5. Principala mea calitate
Pasiunea.

6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Solidaritatea la greu.

7. Ocupaţia mea preferată
Să văd filme.

8. Visul meu de fericire
Ocolul Pământului în balon, dar cu acces la net, ca să pot vedea noaptea filme.

9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să-mi fie aruncate cărțile și dicționarele, după ce nu voi mai fi. Dar am să-i văd și o să-i bântui.

10. Inafară de mine, cine mi-aş dori să fiu?
Nu mi-aș dori să fiu nimeni altcineva.

11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc?
În avion, la First Class.

12. Culoarea mea preferată
Mi-e greu să aleg între violet și galben.

13. Floarea care-mi place
Floarea albă de cafea.

14. Pasărea mea preferată
Le urăsc, în bloc.

15. Autorii mei preferaţi de proză
Ionel Teodoreanu, Anatole France, E.M. Forester, John Galsworthy, Agatha Christie.

16. Poeţii mei preferaţi
Jean Cocteau, Jacques Prévert.

17. Eroii mei preferaţi din literatură
Profesorul Higgins din „Pygmalion”, Hercule Poirot.

18. Eroinele mele preferate din literatură
Doamna Higgins și Scarlett O’Hara.

19. Compozitorii mei preferaţi
Ceaikovski, Brahms, Bach și Wagner.

20. Pictorii mei preferaţi
Van Gogh, Luchian, Tonitza și Jean Negulescu, Dali.

21. Eroii mei din viaţa reală
Regele Mihai.

22. Eroinele mele preferate din viaţa reală
Florence Nightigale.

23. Eroii mei din istorie
Napoleon și Regina Maria.

24. Numele mele preferate
Ferdinand și Dragomirna, dacă aș fi avut copii.

25. Mâncarea şi băutura mea preferate
Cartofi prăjiți belgieni și șampanie dulce.

26. Ce urăsc mai mult
 decat orice
Sarea, cocosul și florile agresiv parfumate.

27. Figurile istorice pe care le dispreţuiesc cel mai mult
Cuplul Ceaușescu.

28. Personajele istorice care nu-mi plac
Stalin și Ana Pauker.

29. Reforma pe care o apreciez cel mai mult
Revenirea la „â” (de la „grîu” la „grâu”) și respectiv de la „sînt” la „sunt”.

30. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură
Să pot dărâma bariera dintre lumea noastră și cea de Apoi.

31. Cum aş vrea să mor
Fericită.

32. Starea mea de spirit actuală
Între agonie și extaz.

33. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Cele din zăpăceală, pentru că mi se întâmplă și mie, foarte des.

34. Deviza mea
E cea moștenită de la mama : „Ideal e să ai noroc, la ghinion”.

 

 

 

Irina-Margareta Nistor, o gradina si trandafiri.