Interviul a fost realizat la începutul lunii februarie. Cu siguranță, după cele întâmplate recent în Ucraina, Simona, așa cum mi-a și spus, ar mai fi avut de adăugat câte ceva la capitolul eroi, tirani, reformă. Dar alege să se concentreze pe lucrurile bune care ies la iveală zilele astea – curaj, solidaritate, empatie.

Prima oară când am întâlnit-o pe Simona Rădoi, acum mulți ani la Cărturești Verona, m-a surprins. Eram proaspăt venită din Franța, iar Simona Rădoi îmi fusese recomandată de un prieten comun pentru un proiect destul de ambițios pentru care mă gândisem la ceva foarte diferit și “out of the box” pentru zona de comunicare și o persoană cu o experiență diametral opusă cu a mea.

Obișnuită cu stilul francez, mi s-a părut atunci că Simona Rădoi contrasta cu fișa postului. Vorbea un pic cam foarte viu și colorat, nu credeam că-i va plăcea sau că ar crede într-un proiect creativ legat de sustenabilitate și reciclare și încercăm să înțeleg ce mesaj îmi trimite universul. Eram prin 2013, cred, iar reciclarea încă însemna pentru marea majoritate din România maculatură și borcane și un concept extraterestru importat de hipsteri care nu prea aveau ce face și se cam plictiseau. Dar nu și pentru Simona, care îmi plăcuse, era cool, haioasă și puteai vorbi deschis orice cu ea.

După câteva săptămâni de stat mai intens la București mi-am dat seama că orice milenial cool și autohton care se respectă vorbea ca Simona Rădoi, nu era nimic neobișnuit. Nu mai știu de ce nu am colaborat atunci imediat, dar Simona Rădoi a ținut să mă ajute și am apreciat mult gestul ei. Am început să ne cunoaștem și mi-am dat seama că aveam mai multe în comun decât aș fi crezut. Și a continuat să mă surprindă unde mă așteptam mai puțin. Cum a fost cu preocuparea ei pentru reciclare și alegeri mai bune pentru un stil responsabil de viață, pasiunea pentru haine de designeri români (îi place Bianca Popp), dropsurile cu miere în formă de brăduț de la Albina Carpatină sau proiectele culturale speciale pentru care alege să lucreze. Cine o cunoaște știe cât de implicată este în problemele de mediu, în care crede așa mult încât a și colaborat o perioadă pentru Greenpeace România – de altfel multe din știrile de pe zona aceasta le știu de pe profilul ei de Facebook.

Unul dintre cei mai buni PR culturali de la noi, Simona Rădoi s-a ocupat de-a lungul anilor de proiecte foarte faine și complexe cum ar fi festivalul de film Anonimul, TIFF, ceremoniile Gopo sau Bucharest International Dance Film Festival printre altele. Iar acum mă bucur că ne-am cunoscut încă de la început, fără filtre și că ne-am păstrat prietenia așa.

Simona Rădoi este si una dintre ființele cele mai spontane, directe și jucăușe pe care le-am întâlnit, lucru care o face și un foarte bun profesionist. Te dezarmează cu umorul ei, atenția sinceră pentru cei din jur și felul în care îi place să se joace cu vorbele, care face periculoasă orice convorbire telefonică pe care vrei să o ai cu Simona Rădoi – este misiune imposibilă să o suni “scurt, serios și doar cu treabă”.

Din păcate abia anul trecut am dat peste vechiul ei blog  “O fată din Ferentari”, la recomandarea entuziastă a Andrei Ilias aka Hypnotic Foodie  – am reușit fulger să citesc două articole înainte ca blogul să fie dezactivat. I-am spus-o, dar o voi scrie și aici, să o vadă și alții și să o tragă de mânecă, sper să facă cât mai curând ceva legat de darul ei pentru cuvinte și să nu ne lase să așteptăm foarte mult.

NB. De câteva săptămâni Simona Rădoi își documentează plimbările și gaselnitele din weekend-urile în care iese la iarbă verde. Plecând de la postările ei faine și amuzante pe social media, i-am dat de lucru și am barait-o mai mulți să ne facă niscai newslettere, sarcină de care s-a achita foarte rapid și la care vă puteți înscrie și voi dacă sunteți în căutare de idei si o urmăriți pe FB.

 

Chestionarul lui Proust de Simona Rădoi 

 

1. Principala mea trăsătură de caracter
Onestitatea. Rămân loială valorilor mele și sinceră cu mine în alegerile de viață pe care le fac. Uneori franchețea mea lezează, spun adevăruri incomode – despre mine, despre alții, despre lume -, apăs acolo unde doare, dar la final nu rămân resentimente pentru că odată ce mi-am aruncat gândurile pe masă, le dau celorlați teme de reflecție.

2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Umorul. Partenerul meu de viață m-a convins să mă mut cu el promițându-mi că mă va face să râd în fiecare zi. După 11 ani de conviețuire, încă o face cu foarte mare succes. Este un om care își respectă promisiunile, iar asta este ceva ce apreciez, în general, nu doar la bărbați, la fel ca și umorul.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Într-o lume plină impostură și plagiatori, în care tindem să ne facem modele din influenceri, autenticitatea este o calitate pe care o întâlnesc din ce în ce mai rar, drept care o prețuiesc foarte mult. Mă bucur că am prietene foarte mișto, care vin din medii diferite, cu experiențe de viață impresionante și care au reușit să transforme neajunsurile în ceva pozitiv sau chiar succes.

4. Principalul meu defect
„Simona Rădoi, de când am intrat pe poarta școlii am auzit doar țevia ta” – mi-a spus dirigintele meu prin clasa a șasea. Și așa este și acum. Am gura mare și vorbesc cam tare. Este una dintre trăsăturile Săgetătorilor și se manifestă plenar în cazul meu, trimițând după ușă ascendentul ăla din Scorpion, care ar trebui să mă tempereze puțin.

5. Principala mea calitate
Cu umorul am dezamorsat conflicte, am detensionat situații, ba chiar am trăit de pe urma lui meu pe când eram jurnalistă la revista Maxim sau la Academia Cațavencu și ulterior la Cațavencii. Și mai am o mare calitate, de care beneficiez egoist, aceea de a adormi oriunde, oricând, numaidecât.

6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Know how-ul pe care îl aduc în viața mea. Am câte un prieten pentru fiecare aspect important al vieții mele și știu unde să găsesc un sfat bun atunci când am nevoie. Și cred că este foarte sănătos să avem prieteni diferiți, din lumi diferite, să nu ne izolăm în bulă și să nu ne înconjurăm doar de oameni după chipul și asemănarea noastră.

7. Ocupaţia mea preferată
Drumețiile în natură, la țară sau pe coclauri. Luăm la picior frecvent dealurile din Muntenia de sub munte, facem picnicuri prin livezi și căutăm casa visurilor noastre prin sate ascunse între păduri.

8. Visul meu de fericire
Îmi redefinesc fericirea constant, nu mă mulțumesc cu puțin și încerc să nu mă plafonez. Vreau să descopăr și cuceresc noi teritorii în fiecare zi, dar nu abandonez vise, lucrez la ele până bifez tot de pe lista, chiar dacă uneori mă și plictisesc de atâtea vise până ajung să le duc la îndeplinire. Acum, spre exemplu, se așază mai bine visul de a mă muta la țară. Îmi doresc să salvez o casă veche cu valoare arhitecturală, să întemeiez alături de partenerul meu o gospodărie sustenabilă și să trăiesc mai domol și mai cu sens decât o fac în orașul ăsta care mă otrăvește în fiecare zi câte puțin, deși sunt moartă după el.

9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Gândul care mă întristează zilnic e acela că specia umană se îndreaptă cu pedala de accelerație apăsată la maximum către autodistrugere și sper din suflet să nu trăiesc ultimele zile bune ale omenirii.

10. Inafară de mine, cine mi-aş dori să fiu?
David Attenborough. Este persoana publică pe care o admir cel mai mult și pe care regret că nu am întâlnit-o în carne și oase. Un vizionar, un deschizător de drumuri, un om care prin documentarele lui (și tehnologia folosită) a schimbat felul în care ne uităm și raportăm la mediul înconjurător.

11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc?
În România, la țară, în mediul rural, la maximum două ore depărtate de București, într-o zonă deluroasă, cu păduri, livezi și pajiști generoase. Bine, aș putea să trăiesc fericită și prin Canada sau Grecia, dar aici simt că sunt mai utilă, viața mea are mai mult sens.

12. Culoarea mea preferată
Mov și toate derivatele.

13. Floarea care-mi place
Iubesc toamna și sunt născută în noiembrie, crizantemele mă dau gata. Și sunt leșinată și după liliac, care pentru mine înseamnă toate curțile prin care am copilărit și toate mămăițele care m-au iubit, ale mele sau cele care aveau grijă de mine când mamaie era la colectiv.

14. Pasărea mea preferată
Coțofana. Eleganță, distincție și șmecherie. În plus, și mie îmi plac lucrurile strălucitoare, o înțeleg.

15. Autorii mei preferaţi de proză
Jeffrey Eugenides, Elfriede Jelinek, Chuck Palahniuk, Ian McEwan, Joan Didion, Philip Roth, Amos Oz ș.a. Iar dintre români, contemporani, îmi plac Matei și Filip Florian, Florina Ilis, Gabriela Adameșteanu, Ioana Bradea, Ana-Maria Sandu, T.O Bobe, Florin Lăzărescu, Cristian Teodorescu și mulți alții pe care i-aș putea înșira pe următoarele pagini, dar cui îi pasă ce citesc eu?!

16. Poeţii mei preferaţi
Recunosc, nu consum poezie. Poate o să vină vârsta la care am să mă uit cu alți ochi la poezie, cum s-a întâmplat și cu jazz-ul, dar încă nu sunt acolo.

17. Eroii mei preferaţi din literatură
Zorba. Pentru pofta lui de viață și felul de a iubi femeile.

18. Eroinele mele preferate din literatură
M-am întrebat recent care a fost personajul feminin care a avut un impact puternic asupra mea. Și răspunsul, prieteni, a fost dezamăgitor când am realizat că este vorba despre Emma Hart din „Prețul succesului” al Barbarei Taylor Bradford, o carte de tip borhoțel, după care s-a făcut și un film, care nu mi-a plăcut la fel de mult. Am citit-o când eram mică, prin clasa a cincea sau așa ceva, iar ambiția eroinei mi-a dat combustibil și mie. O fată săracă, de la țară, care a făcut ceva cu viața ei, bravo, fato!

19. Compozitorii mei preferaţi
Georg Friedrich Haendel și Felix Mendelssohn Bartholdy. Damon Albarn și Angelo Badalamenti. Florin Bogardo și Adrian Enescu.

20. Pictorii mei preferaţi
René Magritte, Hieronymus Bosch și Fernando Botero.

21. Eroii mei din viaţa reală
Tatăl meu. Nu există lucru stricat pe care tata să nu-l repare sau rău în care să nu găsească un bine.

22. Eroinele mele preferate din viaţa reală
Bunica maternă, mama, mătușa și sora mea. Pentru că nu s-au predat atunci când viața le-a lovit din plin și le-a trecut prin încercări dureroase. Regăsesc în fiecare zi bucăți din ele în mine și le sunt recunoscătoare pentru curajul pe care mi l-au insuflat, la fel ca și surorii mele. Mamaie a fost fantastiscă, o neînfricată conducătoare de trib, alături de care am crescut, și căreia i-am furat mersul hotărât și apăsat. Iar fiicele ei sunt universul meu, alintul și dragostea maternă care-mi vin din două părți, haz de necaz și iubire de viață, cele mai bune prietene ale mele și ale surorii mele.

23. Eroii mei din istorie
Alexandru Macedon, Ioana D’Arc, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina a II-a a Rusiei, Regina Maria a României.

24. Numele mele preferate
Maria. Un nume simplu cu atât de multă însemnătate. Și aș mai pune alături și nume vechi precum Aspasia, Ortansa sau Varvara.

25. Mâncarea şi băutura mea preferate
Chifeluțe și salată de vinete. Vin, sec. Nu refuz nici un gin tonic bine făcut.

26. Ce urăsc mai mult decat orice
Ipocrizia, impostura, minciuna, invidia și bârfa toxică. A, și oamenii care se plâng la infinit fără a depune cel mai mic efort pentru a-și îmbunătăți viața.

27. Figurile istorice pe care le dispreţuiesc cel mai mult
Ce-aș putea răspunde aici altceva decât Hitler, Pol Pot, Pinochet, Kim Jong-iI și alți tirani?!

28. Personajele istorice care nu-mi plac
Caligula. Gavrilo Princip. Yoko Ono. Ion Iliescu, Trump.

29. Reforma pe care o apreciez cel mai mult
Din trecut, drept de vot pentru femei. În viitor, printre altele, îmi doresc legalizarea parteneriatului civil în România. Atât pentru comunitatea LGBTQIA+, cât și pentru mine, care nu cred în certificatul de căsătorie. Și la modul cu adevărat reformator, sper să schimbăm capitalismul în ceva mai puțin distructiv pentru noi și planetă.

30. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură
Răbdare. Încerc să o cultiv, am exersat-o de-a lungul anilor, dar nu vine natural și îmi este foarte greu să stau cuminte, în banca mea, să aștept să lucreze universul pentru mine. I’m a doer!

31. Cum aş vrea să mor
În somn, în patul meu. Sau măcar sacrificându-mă pentru o cauză nobilă. Ar fi oribil să mor stupid, aș mai muri încă o dată de ciudă.

32. Starea mea de spirit actuală
Mereu veselă, ieri, azi și mâine. Găsesesc eu ceva de râs, nu contează, viață să fie!

33. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Gramaticale.

34. Deviza mea
O viață avem – cu punct când mă gândesc la cât rău facem planetei, cu semnul exclamării atunci când mintea spune una și sufletul alta.

 

 

Simona Rădoi când nu umblă pe coclauri, pe la festivaluri sau la premiere chic de filme.

Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmăresti și pe Instagram.

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Andreea Vasile

Nouă seriale, două documentare și un film de văzut pe HBO dacă faci covid

Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Gabi Urdă

Second hand de lux si Vinted sau noile obiceiuri de shopping

Greenwashing – cine este acest Pinocchio cu nasul verde și cum îl evităm?