Ieri seară am fost la Cinema City la avanpremiera ultimul film din seria franceză Astérix și Obélix. Sala plină, s-a râs mult, s-a aplaudat ca la aterizare, iar la final oamenii au rămas să se uite la surprizele genericului cu care ne-au obișnuit comediile, mai ales cele franțuzești.
Cum mult din umorul de pe ecran se referea la lucruri tipic franceze, m-am gândit la ce ar ajuta să știți despre film și ce nu vă poate spune decât un francez.
Astérix și Obélix reprezintă o parte esențială din cultura franceză, pe lângă una dintre benzile desenate cele mai populare în lume. Fără să fii fan, tot știi cine este personajul rotund cu pantaloni în dungi alb – albastre cu un câine mic și mustăciosul agil, prietenul lui de aventuri. Eu mă împac greu cu benzile desenate, dar îmi place mult umorul lui Goscinny și Uderzo, părinții lui Astérix.
Poate din cauza tonului se și exportă așa de bine pățaniile galilor. Înafara detaliilor care le fac foarte apreciate de francezi, situațiile în care se află Astérix și Obélix rămân relevante unui public larg și internațional.
Tin să felicit în mod special echipa care a oferit traducerea în limba română a filmului – au reușit un lucru extraordinar. Iar rezultatul s-a simțit în sala de cinema, oamenii s-au distrat copios chiar dacă nu știau tot contextul cultural sau social.
Intriga este simplă, Astérix și Obélix (Guillaume Canet și Gilles Lellouche) pleacă din satul lor în China să ajute o prințesă chineză și pe mama ei, împărăteasa, să-și recâștige regatul și tronul amenințat de odiosul Deng Tsin Qin (hohote de râs când se aude “dancing queen” în sală). Cele 32 de personaje sunt interpretate de mari staruri, îl găsim pe Jonathan Cohen lângă Zlatan Ibrahimovic, Melanie Thierry, Orelsan, Pierre Richard, Vincent Cassel sau Marillon Cotillard.
Ce e bine să știi dacă mergi să vezi Astérix si Obélix In Regatul de Mijloc
Filmul este al cincilea dintr-o serie de adaptări cinematografice mai mult sau mai puțin reușite ale cunoscutei benzi desenate. Un proiect demarat în 1999 cu Astérix et Obélix contre César care în urma unui succesului uriaș invită regulat pe cei mai importanți actori și umoriști francezi să reinventeze poveștile personajelor create de scenaristul René Goscinny și ilustratorul Albert Uderzo. Iar ca să înțelegem mai bine universul filmului, am pregătit 8 puncte cu ceea ce mi se pare fain de știut.
- René Goscinny, unul dintre cei mai populari și citiți autori de benzi desenate în lume, este și cel care a făcut să fie recunoscută meseria de scenarist de benzi desenate, inexistentă înaintea lui, împreună cu Jean-Michel Charlier, un scenarist belgian. Jurnalist și scriitor reputat, cât și regizor de film, Goscinny este mintea din spatele creației lui Astérix și reprezintă o referință culturală solidă în Franța, atingând vârste foarte diferite de oameni care-i știu replicile pe de rost. Goscinny este și autorul lui Petit Nicolas, celebra bandă desenată creată în 1953 după desenele unui alt mare artist decedant anul trecut, Jean-Jacques Sempé.
Albert Uderzo (stanga) si Renée Goscinny (dreapta) in 1967
2. Albert Uderzo, ilustrator foarte talentat, realiza desene umoristice când l-a întâlnit pe Goscinny în 1951. Acesta, proaspăt întors din State și fascinat de Walt Disney, a decis foarte repede să colaboreze cu el, descoperind că și pe Uderzo îl pasionau la fel de tare benzile desenate, Laurel & Hardy sau universul lui Disney. Primul Astérix le Gaulois va apare în 1959, cu un scenariu realizat de Goscinny și desene făcute de Uderzo. Ilustratorul era direct implicat în creația episoadelor, lucrând împreună cu Goscinny la găsirea temei principale. Apoi Goscinny realiza sinopsis-ul și dialogurile pe care Uderzo nu intervenea decât adăugând mici gag-uri vizuale. Uderzo este cel care l-a inventat pe Obélix cât și pe cățelul acestuia, Idéfix. Foarte repede, seria devine una dintre cele mai importante benzi desenate francofone și va fi tradusă în numeroase limbi pentru fanii din întreaga lume. Astérix apare sub formă de album din 1961, iar astăzi aventurile originale ale celor doi gali sunt ilustrate în 24 de albume. Dispariția lui Goscinny în 1977 este un mare șoc pentru Uderzo, care va relua singur dar cu succes seria Astérix abia în 1979.
Desenati de Uderzo in maniera benzii desenate care i-a unit, caricaturile lui Uderzo (stanga) si Goscinny (dreapta) care figureaza pe site-ul Astérix
3. Un pic de geografie acum – cine știe unde se află faimosul “village gaullois” în care locuiesc Astérix și Obélix ? Goscinny și Uderzo au ales Côtes d’Armor, în nordul Bretaniei. Însă de mai bine de 50 ani, mai multe comune și sate încearcă să-și atribuie titlul, cel mai insistent fiind Erquy, situat între Saint-Malo și Saint-Brieuc, cu doar 4 000 de locuitori.
4. Referințele culturale sunt fără număr, mi-au plăcut cele făcute lui Dior și reclamelor de parfum ale Cleopatrei, interpretată de o Marion Cotillard cu năbădăi și cu un râs ascuțit de ar putea tăia geamuri duble cu el. Iar modelul 2 CV Citroen, una dintre masinile mele preferate ca design, devine un fel de trăsură cu influențe de car roman.
5. Cine nu-l știe pe Mathieu Chedid, aka M, mâna sus. Muzician, M este și compozitorul muzicii originale pentru film și apare la sfârșit – este Remix, cântărețul de la petrecerea de final. Un artist foarte apreciat în Franța, M este un superstar liniștit care colaborează, printre altele, de mult timp cu Vanessa Paradis (aici ).
În rolurile episodice ale lui Titanix și Falbala regăsim alți doi artiști francezi foarte populari – Orelsan (mai multe aici) și Angèle, al cărui ultim video de aici are peste 2,6 milioane de vizualizări.
Legat de muzică, m-a amuzat să găsesc “șlagăre” franceze cum ar fi François Hardy – Puisque vous partez en voyage sau Christophe – Les mots bleues cântate în italiană pentru că … ilustrau amintirile lui Iulius Cesar.
Sunt mulți cântăreți în distribuție, în rolul bardului Assurancetourix se află un alt mare star, Phillipe Katrine. Care recent a colaborat cu Le Bon Marché, unul dintre magazinele mele preferate din Paris unde a realizat o instalație vizuală roz în spațiul central, invitație rezervată artiștilor contemporani foarte cunoscuți. Considerat cel mai exaltant dintre artiștii francezi, Katrine a umplut marele magazin cu “mignonisme” (din franceză s-ar traduce prin drăguțisme), omuleți roz de talie uriașă care au umplut și vitrinele.
Instalațiile roz imaginate de Phillippe Katrine pentru Le Bon Marché
6. Într-o scenă cu Iulius Cezar, aka Vincent Cassel, acesta primește o dansatoare nemulțumită (Laura Felpin, o umoristă pe care cei obișnuiți cu contul meu instagram au văzut-o în stories). Aceasta cere rochii mai lungi și respect ca femeie. Cezar răspunde “masculin” întrebând-o dacă nu vrea “un César au féminin?”. Trimitere directă către prestigioasa ceremonie a premiilor César unde discuțiile despre nominalizarea femeilor în mod egal cu bărbații aprinde recent multe spirite.
Pe dansatoare o cheamă Carioca – omagiu dedicat marelui umorist și regizor Alain Chabat și sketch-ului lui “Dansons la carioca” din primul său film (și alt film cultissime francez), Orașul Fricii (La Cité de la Peur aici).
7. Amuzant, dar nelegat de film este faptul că primul satelit francez, lansat în 1965, a fost botezat Astérix.
8. Dacă după film aveți poftă de mers în Franța, nu uitați de Parcul Astérix, o idee a lui Uderzo avută după vizita sa la Disneyland în Statele Unite. Lansat în 1989, este astăzi unul dintre cele mai cotate parcuri de distracții franceze și un bun motiv de a merge la Paris cu copii – personal am fost și la Disneyland și la Parc Astérix și sincer, dacă primul este copleșitor prin mărime, al doilea este mai mic, dar mi-a plăcut mai tare.
În prima zi de lansare, filmul a înregistrat în Franța peste 190 000 de intrări, ceea ce îl face cel mai bun demaraj al unui film francez din ultimii 15 ani. În ciuda notelor slabe acordate de presă și critici, filmul este foarte apreciat de public și are al treilea cel mai bun demaraj din Franța post pandemie, după premierele Avatar și Spider-man: No Way Home.
Aș fi vrut să mă surprindă și să mă facă să râd mai mult, dar mi s-a părut că Guillaume Canet a fost mai concentrat să facă un blockbuster și pe cine face parte din distribuție decât pe scenariu sau jocul actorilor. Clar nu este filmul care va rămâne în istoria cinematografiei franceze, cum este cazul excelentului Astérix & Obélix: Mission Cléopatre din 2002 semnat de Alain Chabat. Care, avându-i în rolurile principale pe Gérard Depardieu și Christian Clavier, este unul dintre filmele cele mai re-reprogramate la televizor în Franța – recomand să-l vedeți, nu doar dacă sunteți fani de Astérix sau comedii franceze. Revenind la noul Astérix, concluzia mea este că se consumă ca un pahar rece de Monaco, ușor, în familie și lăsându-te cu voie bună.
PS. Pentru fanii benzii desenate și aventurilor lui Astérix și Obélix vestea bună este că Astérix revine ca serie animată pe Netflix în 2024, creată tot de Alain Chabat ( mare umorist, regizor și scenarist francez, din păcate mult prea puțin cunoscut la noi). Și asta sunt tare curioasă cum o să fie.
Pentru mai multe aventuri, mă poți urmări pe Instagram aici
Dacă ți-a plăcut, citește și:
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Irina-Margareta Nistor
L’Innocent de Louis Garrel în premieră la deschiderea Festivalului Filmului Francez 2023
Cele 10 piese inconturnabile din garderoba unei adevarate frantuzoaice
