Cine nu a pus piciorul la cinematograful Elvire Popesco din București și cine nu a discutat măcar o dată cu celebra Popesco, pisica neagră care te așteaptă ușor blazată pe scările Institutului Francez? Grație extraordinarului ei Serviciu de Protocol, am reușit să obțin, după mai multe luni, faimosul chestionar al lui Proust la care a răspuns Popesco, iar rezultatul a meritat toată răbdarea.
Mesdames et messieurs, mademoiselle Popesco !
Credeam că Popesco este o pisică cu care mă aveam bine (am reușit să o fac să toarcă de mai multe ori, chiar la câteva avanpremiere de fiță) și că eram prietene. Câtă aroganță din partea mea! De fapt cu mademoiselle Popesco nu a fost deloc ușor să realizez un interviu, pentru că este o vedetă capricioasă și răsfățată. A fost mai simplu să ajung să vorbesc cu pianista Khatia Buniatishvili la Festivalul Enescu, cu Jacques Cavallier-Belletrud, le maître parfumeur de la Louis Vuitton la Paris sau cu dirijorul Cristian Măcelaru. Însă Popesco este definiția starului în adevăratul sens al cuvântului.
Mă primește de fiecare dată foarte politicos și familiar la evenimentele Institutului Francez, alintându-se pe lângă mine, mieunând elegant și cât se poate de monden. Recunosc, Popesco e întotdeauna foarte chic îmbrăcată.
Dacă te uiți atent la ea când stă și observă cu ochi de proprietar ce se întâmplă în mica grădină din fața cinematografului, ai impresia că este replica modernă a celebrului afiș “Le Chat Noir” trasformată într-o gazdă deosebit de atentă la invitați, dar pretențioasă cu angajații ei.
Lucrurile între noi au luat altă cale în momentul în care i-am zis că vreau să facem un chestionar împreună pentru Code Noir Style. Atunci Popesco a schimbat brusc placa și am simțit ce înseamnă să am de-a face cu un superstar care-și știe perfect valoarea și se respectă. A trebuit să vorbesc cu Serviciul de Comunicare, să am răbdare să-și facă Popesco mai multe somnuri de frumusețe și sieste (a nu se confunda) ca să fie în formă să răspundă la câte o întrebare. Popesco este foarte solicitată și ocupată, iar cine susține contrariul, clar nu o cunoaște.
Extrem de discretă asupra vârstei ei, despre mademoiselle Popesco știm doar că are “mai mulți ani” – doar nu întrebi niciodată o doamnă ce vârsta are, și nici pe veterinarul ei. E clar însă că se ține foarte bine, personal bănuiesc că face yoga și Pilates, când văd cum sare de pe balconul terasei sau de pe scaunele terasei Les Copains d’abord.
Acum mulți ani, Popesco a avut o surată, pe Elvire, care era albă ca zăpada, un contrast atât de puternic în comparație cu ținuta lui Popesco, neagră, ca o sticluță de tuș japonez. Din păcate Elvire a dispărut fără urmă într-o bună zi. Poate tocmai de aceea tot personalul Institutului Francez este foarte atașat de blănoasa întunecată care a devenit mascota instituției.
Pentru Popesco, în plină pandemie, când Institutul Francez a fost închis ca multe alte clădiri publice, s-au organizat special vizite și expeditii ca să fie hrănită, îngrijită și să nu-i lipsească afecțiunea.
Mulțumesc în mod special Anei-Maria Boghean pentru atenția cu care și-a asumat rolul de asistentă personală a lui Popesco, care a avut răbdarea să noteze toate răspunsurile dictate de pisica celebră. Și un mare merci gardei apropiate cu ajutorul căreia am obținut autograful prețios al starului. Cât și mulțumirile mele entuziaste Serviciului de Protocol al lui Popesco, prin care așa un interviu exclusiv a putut să se întâmple. Iar pentru cei care o știți mai mult sau mai puțin bine pe mademoiselle Popesco, cu siguranță vă veți uita altfel la ea de acum încolo – și cine știe, poate o să faceți o plecăciune ca să-i intrați mai bine în grații.
“Mă pregătesc mult inaintea fiecărui eveniment, este o mare responsabilitate să ai rolul meu și să fii Popesco 24h / 24”. Mademoiselle Popesco, iunie 2022
Chestionarul lui Proust de Popesco, pisica neagră
1. Principala mea trăsătură de caracter
Miau sau miaou în franceză, tuturor! Sunt extrem de curioasă.
2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat
Prefer un cumul de calități. De ce să mă mulțumesc doar cu una, Monsieur Proust? Oscilez între inteligență, integritate, empatie și simțul umorului.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Nu-mi place să fac diferență între sexe, așa că rămâne valabil răspunsul de mai sus.
4. Principalul meu defect
Torc cam mult și vreau mai tot timpul să fiu în centrul atenției. De altfel, mă bucur în fiecare zi de răsfăț maxim din partea familiei mele extinse și cinefililor care trec pragul casei emblematice de pe Bd. Dacia 77, cărora le sunt recunoscătoare.
5. Principala mea calitate
Sunt miau-sympathique. Sunt agilă și am capacități extrasenzoriale de excepție, reușesc să citesc oamenii dintr-o privire.
6. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Bunătatea, devotamentul, curajul, entuziasmul, pasiunea de a-și construi visurile, bunul simț, dar și simțul umorului.
7. Ocupatia mea preferată
Contemplația
Când semnez contracte și mă ajută doamna Martine Beauvais, fosta Secretară Generală a Institutului Francez
8. Visul meu de fericire
Sunt fericită în fiecare zi. Deși mărturisesc că la început a fost un exercițiu, care s-a transformat în rutină, iar astăzi este o constantă a vieții mele pisicești. Dacă este important să aleg totuși un vis de fericire supremă, acela ar fi să fiu o zeiță egipteană.
9. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să se închidă cinematograful care le-a inspirat pe ursitoare să-mi aleagă numele sau să mute Institutul Francez din clădirea atât de frumoasă cu semne arhitecturale Art Nouveau şi Jugendstil. Este palatul meu regal de suflet.
10. Înafară de mine, cine mi-aș dori sa fiu?
Sunt foarte fericită așa cum sunt. O miau-minune la Institutul Francez din România, cu niște colege și colegi de breaslă ma-gni-fiques! Dar mi-ar fi plăcut să fiu Zeița Bastet, fiica Zeului Soarelui, Ra. Deși cred souvent că acesta este rolul meu la Institut. Nu vreau să țin vreo pledoarie despre viață, însă fără prețioasa mea prezență în fiecare dimineață, nu s-ar mai roti Pământul francofon în jurul Soarelui.
11. Unde mi-ar plăcea să trăiesc?
La Paris, bien sûr, într-o casă mare cu grădină cu iarbă înaltă, hortensii și fluturi colorați. Iar dacă s-ar inventa o poartă de teleportare, m-aș întoarce în Egiptul antic, când pisicile erau venerate, respectate, protejate.
12. Culoarea mea preferată
Albastru, nuanța #IFRo. Pantone, ați auzit? Poate dăm un trend în 2023. Fiind o personalitate complexă, îndrăznesc, ma très chère Ioana, să mai adaug totuși o culoare: verdele crud al grădinii Institutului Francez în lunile de vară. C’est fabuleux !
13. Floarea care-mi place
Mai că-mi vine să răspund: Iarba mâței. Glumesc, bien sûr ! 🙂
Roinița, cu parfumul său suav de lămâie, este preferata mea, iar hortensiile roz mă duc cu gândul la grădinile de altădată. Trăiesc zi de zi o poveste magică în grădina de pe Dacia 77.
14. Pasărea mea preferată
Porumbelul gulerat și galeș, de și-a făcut cuib în arțarul de lângă grădina noastră.
15. Autorii mei preferaţi de proză
„Acasă” este pentru mine și mediateca Institutului Francez, mai ales în zilele de iarnă, când mă așez pe pernele albastre și călătoresc în universul cărților. Preferații mei:
– Charles Perrault – l-a prezentat fabulos pe Motanul încălțat, de i s-a dus vestea în lumea pisicilor și a oamenilor mici și mari.
– Comtesse de Ségur, cu ale sale povești pentru copii și învățăminte de bine. Mi-a plăcut salvarea pisoiului care primește un nume atât de frumos, Beau-Minon.
– Marcel Proust – cine-ar mai fi venit cu ideea unui chestionar de stat la povești cu tine într-o dimineață, pe terasă, la o ceașcă de lapte cald?
– Simone de Beauvoir – o promotoare fascinantă a drepturilor femeilor
– Jules Verne – Vive les bonnes aventures, ô gué ! Mi-a plăcut Castelul din Carpați
– Antoine de Saint-Exupéry cu povestea Micului Prinț, Le Petit Prince și a prietenei sale, doamna vulpe. Îndrăznesc să-ți fac și o dedicație adaptată: „pentru mine vei fi unică în toată lumea. Iar pentru tine eu voi fi unică în toată lumea…”. Miaou !
– Dany Laferrière – care a desenat la propriu o carte minunată și a scris de mână despre Parisul magique, cu străzile și cafenelele sale boeme. Îmi amintesc de cina cu o pisică îmbrăcată chic, cu un manteau rose (ce n-aș da să fi fost eu acolo!), și de întâlnirile speciale cu Balzac, Coco Chanel, Apollinaire…
– închei cu Stéphane Garnier și a sa carte Acționează și gândește ca o pisică. Liber, calm, demn, atent, încrezător, elegant, independent. Aș spune une perle qui se savoure, căci noi, pisicile, suntem carismatice, independente și bune observatoare. Și cum ar fi dacă cel mai bun coach al vostru ar fi o pisică?
16. Poeţii mei preferaţi
Tudor Arghezi
„Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele – gingașe, moi și mici,
Ei – dolofani și zdraveni amândoi”
Ce viață!
Și continui cu Guillaume Apollinaire, Elena Farago, Nina Cassian…
17. Eroii mei preferaţi din literatură
Le Chat botté – nu-i nimeni precum Motanul încălțat. Ce curaj! Câtă perspicacitate! Parol ! Apoi Motanul Cheshire din Țara Minunilor – enigmatic, înțelept, cu simțul umorului, filosof și înzestrat și el cu abilităţi extrasenzoriale.
Iar motanul Le Chat din benzile desenate belgiene ale lui Geluck, mă fascinează! Are întotdeauna cuvintele la el.
18. Eroinele mele preferate din literatură
Pisicile Războinice, clar. Dar mi-e foarte dragă și Ducesa din Pisicile aristocrate.
19. Compozitorii mei preferaţi
Mindaugas Piečaitis pentru al său celebru CATcerto, al cărei soliste a fost pisica Nora. (aici)
Am o mare apreciere și pentru marele maestru George Enescu, Mozart (am auzit că îi plăcea uneori să imite o pisică), Clara Schumann, Lili Boulanger, Betsy Jolas… sunt o felină melomană.
20. Pictorii mei preferaţi
Dificilă alegere, am o listă întreagă de pictori și opere de artă dedicate neamului meu pisicesc…
– Jean-Baptiste Perronneau – este printre primii pictori europeni care aduce în prim plan figurile pisicești. Mergeți la Muzeul Louvre din Paris să vedeți Magdaleine Pinceloup de la Grange, née de Parseval
– Pierre-Auguste Renoir – „pictorul bucuriilor vieții” și unul dintre impresioniștii mei favoriți. Femme avec un chat și Julie Manet sunt două tablouri merveilleux, inspiră atât de multă iubire și tandrețe.
– Marguerite Gérard – mă încântă stilul rococo și ador Le chat angora pictat împreună cu Jean-Honoré Fragonard. Tabloul îmi amintește de surioara mea Elvira, iar pisica angora care urmează să fie periată de stăpâna ei, nu pare prea încântată. Așa suntem noi, pisicile, avem propriul program, foarte strict, și nu prea acceptăm abateri.
– Henriëtte Ronner – Knip – Quel talent ! Ce portrete pisicești sentimentale și adorabile! Și-a amenajat până și atelierul pentru pisicile sale. Uite o persoană extrem de talentată care a înțeles imediat prețiozitatea și șarmul nostru!
– Henri Matisse – căci mi-e dragă povestea lui de prietenie cu Theodor Pallady și tablourile dedicate iei – la blouse roumaine.
În cercul meu de prieteni apropiați se știe că j’adore îndeosebi Marguerite au chat noir, marele pictor fiind însoțit în timpul actului său creator de verișorul meu francez și Le chat aux poissons rouges (lansez o dorință în Univers: să avem în atriumul Institutului un acvariu și să urmăresc peștișorii multicolori, exact ca în tablou).
– Endre Penovác – ce minunății delicate creează acest artist contemporan! Nu cred că știe, dar eu sunt de fapt muza lui.
Endre Penovác – Hunter
21. Eroii mei din viaţa reală
Îmi place Simon’s Cat… prin câte aventuri năstrușnice mai trece și ce forță de adaptare are! Aștept cu mare, mare nerăbdare fiecare episod nou de pe YouTube.
Mă inspiră și Vipulan Puvaneswaran, un tânăr francez ecologist, care a înțeles că problema noastră majoră este relația pe care o au oamenii cu celelalte ființe vii și faptul că mai tot timpul natura este percepută ca ceva extern, nu ca parte din noi. Vipulan este și unul dintre cei doi protagoniști ai documentarului Animal realizat de Cyril Dion, prezentat la Festivalul de la Cannes din 2021.
De-a lungul unei călătorii extraordinare, doi tineri înțeleg că oamenii sunt profund legați de toate celelalte specii și că, salvându-le pe acestea, se vor salva în final, pe ei înșiși.
22. Eroinele mele preferate din viaţa reală
Ma préférée este Félicette, prima felină trimisă în spațiu pe 18 octombrie 1963, cu racheta Véronique AG1, de către specialiştii de la Centrul Naţional de Studii Spaţiale din Franţa (CNES). S-a reîntors victorioasă și se bucură de o mare notorietate în lumea astronauților.
Sper să am ocazia să o cunosc la Săptămâna Modei de la Paris pe Choupette, muza creatorului de modă Karl Lagerfeld. Ce viață fabuloasă și chic!
23. Eroii mei din istorie
– Sergentul Stubby, primul câine erou de război din lume (sau cel puțin asta a ajuns până la urechile mele), care a călătorit până în Franța cu regimentul său și a fost decorat pentru eforturile sale din Chemin des Dames (1918), în timpul Primului Război Mondial.
– Vaillant, porumbelul voiajor al comandantului francez Raynal, care a avut un rol extraordinar în bătălia de la Verdun din 1916. Pentru faptele sale de arme a primit un inel onorific cu la citation à l’ordre de la Nation, un titlu acordat din 1917 celor care s-au remarcat prin acte exemplare de curaj și devotament.
24. Numele mele preferate
Elvire, normal! Un grand merci, nașelor mele! Apoi, îmi plac și Choupinette, Lolock, Beau-Minon, Paua Miaua, Hiccup.
Cum se mediteaza corect la birou dupa metoda Popesco, pe care o voi breveta curand.
25. Mâncarea şi băutura mea preferate
Dați-mi o conservă de ton, s’il vous plaît, și sunt cea mai fericită.
Din când în când mi se aduce o ceașcă de lapte cald. Iar dacă avem o avanpremieră la cinema Elvire Popesco, une soirée cocktail, toți invitații mei sunt răsfățați cu un pahar de champagne.
26. Ce urăsc mai mult decât orice
Să mi se spună « pis, pis, pis » și să mă ia cineva forțat în brațe.
27. Figurile istorice pe care le dispreţuiesc cel mai mult
– Descartes îmi displace profund. Considera că animalele sunt mașini lipsite de suflet, de gândire… Într-o scrisoare adresată marchizului de Newcastle ne compara cu un orologiu, compus din piese mecanice și arcuri.
– Papa Grigore al IX-lea cu bula sa papală Vox in Rama, emisă în 1233, prin care a denunțat pisicile – în special pisicile negre – ca fiind demonice și un simbol al întunericului, al vrăjitoriei, al răului absolut.
– Toma d’Aquino, care era convins că animalele nu au conștiință ori suflet și sunt incapabile să gândească și să aibă abilități de înțelegere.
28. Personajele istorice care nu-mi plac
Din păcate Evul Mediu a fost cea mai groaznică perioadă din istorie pentru neamul pisicesc, în special în Europa. Oamenii ne vedeau drept vrăjitoare, iar pisicile negre erau cele mai discriminate. În timpul domniilor regilor francezi Charles al IX-lea, Henri al III-lea, Henri al IV-lea, Louis al XIII-lea sau al Reginei Elisabeta I a Angliei erau permise, spre amuzamentul mulțimilor, tot felul de practici atroce. O tragedie! Sunt atât de recunoscătoare că nu trăiesc în acele vremuri întunecate.
29. Reforma pe care o apreciez cel mai mult
Reforma privind protecția animalelor, desigur!
UE are printre cele mai înalte standarde din lume pentru binele animalelor, dar sincer vă spun că îmi doresc foarte mult ca surorile și frații mei din România să fie mereu în siguranță și să nu mai fie abandonate ori supuse la rele tratamente. Văd și la tine mai mereu anunțuri cu câte o pisică fără adăpost și mă doare sufletul. Sper ca Poliția Animalelor să devină activă și la noi, să fie mai multă educație și empatie față de pisici, câini, cai, oi etc, să existe servicii publice de adăpostire a animalelor în condiții corecte, să fie impuse sancțiuni mai aspre pentru cei care chinuie niște ființe nevinovate și obligativitatea înregistrării și sterilizării pisicilor și câinilor de companie.
30. Calitatea pe care aş vrea s-o am de la natură
Răbdarea
31. Cum aş vrea să mor
Am nouă vieți, cred că este puțin mai greu. 😀
32. Starea mea de spirit actuală
Sunt în extaz, ador fiecare vară petrecută în grădina mea magică și vă aștept în număr cât mai mare la toate spectacolele, filmele și evenimentele de la Institutul Francez! Eu voi fi miau-prezentă.
33. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Tolerez greșelile copiilor, mă mai trage câte unul de vreo mustață, dar îl iert… Așa sunt cei mici, vin uneori cu prea mare entuziasm și-mi tulbură somnul de frumusețe pisicească.
Ah, și iert cu ușurință greșelile recunoscute de către adulți.
34. Deviza mea
Carpe diem și #nevedemlafilm! Îmi iubesc enorm publicul de la sala Elvire Popesco, căci mă tratează regește de fiecare dată, îmi spune cuvinte de alint, mă fotografiază și am o notorietate de longue date pe rețelele sociale.
P.S.: dacă descoperiți vreun reel fabulos pe Instagram, Serviciul meu de Protocol așteaptă mesaj.
Bisous, bisous 🐾
Când dau autografe nu o pot face decât dacă sunt înconjurată de echipa mea.
Momentul istoric de semnat cu lăbuța pentru Code Noir Style unde am fost asistată de Andreea Palcu (coordonatoarea Campus France Romania ) și desigur, Ana-Maria Boghean pe care chiar am lăsat-o să mă țină (cumva) în brațe.
Mai multe idei, inspirație, noutăți sau povești? Nu ezita să mă urmărești și pe Instagram.
Dacă ți-a plăcut, îți recomand și:
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Ștefana Teodoroiu
Chestionarul lui Proust revizuit și corectat de Martha Bibesco
